Erau mai robuști, mai rezistenți și trăiau mai mult. Slavii de răsărit, înainte de a fi creștinați de cneazul Vladimir, aveau un stil de viață ce părea de-a dreptul barbar pentru restul europenilor: iarna se scăldau în apă înghețată, vara se biciuiau în saună cu măturici de mesteacăn, se hrăneau mai mult cu fructe de pădure, mâncau terci de mei și ovăz și își potoleau setea cu cvas. Nutriționiștii zilelor noastre sunt de părere că exact aceste alimente hrănitoare și sănătoase, precum și băuturile lor preparate numai din produse naturale, din miere, cereale, condimente și fructe, îi țineau pe ruși departe de boli și le prelungeau viața.
Cvasul - elixirul rușilor
Cea mai răspândită și mai populară dintre băuturile tradiționale în Rusia a fost și încă mai este cvasul. Consumat atât de țărani, de militari și călugări, cât și de curtenii și membrii familiei imperiale, această băutură nu lipsea de la nici o masă ori sărbătoare, fiind considerată aproape miraculoasă.
Preparat din pâine (de secară, orz, grâu), din fructe (pere, cireșe, lămâi), din fructe de pădure (afine, coacăze, zmeură, mure), cvasul poate fi socotit un panaceu, ce previne și tratează boli ale sistemului cardiovascular, reglează funcționarea tractului gastrointestinal, stopează înmulțirea agenților patogeni.
În timpul Primului Război Mondial, febra tifoidă a făcut adevărate ravagii în Europa, principala cale de transmitere a cumplitei boli fiind apa. Medicul militar rus Vasili Sotnikov a descoperit că în cvas bacteriile tifoide și paratifoide mor. Astfel, băutura a fost introdusă, în loc de apă, în toate spitalele, bolnițele și lazaretele, iar pentru soldați a devenit obligatorie.
Fiind consistent și foarte hrănitor, în anii cumpliți de foamete, cvasul a salvat milioane de oameni de la moartea prin inaniție. În iernile teribil de geroase, conținutul bogat în vitamine al băuturii i-a imunizat pe ruși, fortificându-le organismul. Iar în verile arzătoare, când muncile câmpului deveneau un chin, cvasul, răcoritor și tonifiant, reîmprospăta forțele și îmbunătățea performanța muncii, revigorând trupul trudit al mujicului. "Chiar și cel mai prost cvas este de 100 de ori mai bun decât cea mai pură apă!,” spuneau țăranii ruși.
Cvas energizant
Ingrediente: jumătate de pâine de secară (pesmet), 3 l apă, 25-30 g drojdie, 3-5 linguri zahăr (în funcție de cât doriți de dulce), jumătate de pahar cu stafide.
Mod de preparare: Pesmeții se pun într-un borcan și se toarnă peste ei apă fiartă. Pentru ca borcanul să nu se spargă, se pune dedesubtul lui un cuțit mai lat. Se adaugă trei linguri de zahăr și se lasă la răcit. Apoi se adaugă drojdia, se amestecă bine, se acoperă și se pune într-un loc călduros. După două zile, lichidul se strecoară, se adaugă restul de zahăr (dacă doriți mai dulce) și stafidele spălate. Se lasă timp de o jumătate de zi, la temperatura camerei, apoi se toarnă în sticle, se astupă și se pune la frigider. După alte 24 de ore, se poate consuma. Zațul rămas se poate utiliza ca ferment, în locul drojdiei, pentru următorul cvas (la trei litri de apă se pun patru linguri de zaț). Zațul se păstrează obligatoriu la frigider.
Cvas alb
În timpul fermentației, în cvas se produce acid lactic, care ajută digestia și este recomandat ca stimulent al secreției de lapte pentru femeile care alăptează. În acest ultim caz, nu se recomandă să se depășească o ceașcă pe zi.
Ingrediente: câte 3 kg de malț de secară, orz, făină de grâu, făină de hrișcă, 1,5 kg făină de secară, 50 g mentă, 20 g stafide.
Mod de preparare: Cerealele se amestecă, adăugând treptat apă, până se obține un aluat tare. Se așează într-un vas mare și se toarnă 10-12 litri de apă clocotită. Separat, se face o infuzie din 50 g de mentă și un litru de apă. Se amestecă bine, se adaugă 3-4 linguri de drojdie diluată sau zaț de la cvasul anterior și infuzia de mentă. Se acoperă și se lasă la cald pentru a fermenta. După 2-3 zile, se strecoară, se toarnă în sticle, adăugând în fiecare câteva stafide și se păstrează la frigider, în poziție orizontală.
Cvas din mere
Băut înainte de masă, este indicat persoanelor care suferă de hipertensiune arterială și afecțiuni cardiace.
Ingrediente: 1 kg de mere, 100 g zahăr, 200 g miere, 30 g drojdie, 1 linguriță scorțișoară măcinată, 4 l apă.
Mod de preparare: merele tăiate în felii subțiri se așează într-un vas emailat, se toarnă apa și se fierb timp de 20-30 de minute. Se trage oala de pe foc și se lasă la macerat timp de 2-3 ore. Se strecoară printr-un tifon și se adaugă zahărul, mierea, drojdia și scorțișoara. Vasul se acoperă bine și se lasă într-un loc călduros, pentru fermentare. După 2-3 zile, se strecoară din nou, se toarnă în sticle și se pune la frigider. Cvasul este gata în 3-4 zile.
Cvas din ace de brad
Peste un kg de pulbere din ace de brad, se toarnă orice fel de cvas. Se lasă la macerat 18 ore, într-un loc călduros. Se consumă cât mai mult.
Cvas din căpșuni
Ingrediente: 1 kg căpșuni, 650 ml apă, 2 linguri miere, 2 linguri zahăr, 30 g drojdie.
Mod de preparare: Căpșunile spălate se pun împreună cu apa într-un vas emailat. Se dau într-un clocot, 2-3 minute, după care se ia vasul de pe foc. Se lasă câteva minute la răcit, se strecoară, se adaugă mierea, zahărul și o jumătate de linguriță de acid citric, se amestecă bine și se pune vasul la frigider. După 2-3 ore, se adaugă drojdia, se amestecă foarte bine și se toarnă în sticle de culoare închisă, lăsând 8-10 cm spațiu. Se adaugă în fiecare recipient câte 2-3 stafide, se astupă bine și se așează într-un loc răcoros. În 3-4 zile este bun de băut.
Cataplasmă cu cvas pentru dureri de piept
Se frământă un aluat din făină și cvas de orice tip, peste care se toarnă câte 100 ml de oțet de mere, ulei de floarea soarelui și vin. Se așează într-un tifon și se aplică pe piept seara, timp de o jumătate de oră.
Pentru boli renale
La 3 litri de apă fiartă și răcită, se pune un pahar de pulbere din coajă de plop tremurător, un pahar de zahăr și o lingură de smântână. Se lasă la fermentat timp de două săptămâni, după care se consumă câte 2-3 pahare pe zi.
Pentru ficat și fiere
Cvasul din sfeclă ajută la curățarea ficatului de toxine, stimulează bila "leneșă” și regenerează celulele hepatice după perioade de disfuncții.
Ingrediente: 1 kg de sfeclă roșie (curățată și dată pe răzătoarea mare), 5 l apă, 10 g drojdie, 50 g de pesmet din pâine de secară, 150 g zahăr.
Mod de preparare: Se pune sfecla într-o cratiță, se toarnă apă doar cât să o acopere, se adaugă zahărul și se fierbe la foc mic, până se înmoaie. Apoi, compoziția se toarnă într-o altă cratiță, cu restul de apă, și se mai dă într-un clocot. Se stinge focul, și fiertura se lasă la răcit, până la o temperatură de 30-40 de grade. După ce se strecoară, se adaugă pesmetul și drojdia. Se toarnă într-un borcan, se acoperă și se lasă la fermentat, într-un loc călduros, timp de 4-5 zile.
* Indiferent de afecțiune sau de rețeta de cvas aleasă, este recomandat să se bea câte o ceașcă, de trei ori pe zi.
* Cvasul este contraindicat în afecțiuni precum ulcer peptic, gastrită sau colită.
Zbiten
Preparat din apă, miere, mirodenii și plante aromatice, zbitenul este o altă băutură străveche rusească, cu proprietăți curative. În timpul iernilor rusești, lungi, cumplit de geroase, zbitenul era un adevărat elixir, încălzind organismul și alungând bolile specifice anotimpului rece. Pe timp de vară, se consuma în baia rusească, atât rece, pentru răcorirea trupului, dar și cald. În secolele trecute, se păstra în samovare și se putea cumpăra de la vânzătorii ambulanți, așa-numiții "zbitenșciki”, care forfoteau prin târguri și iarmaroace.
Zbitenul cald și aromat este un excelent antiinflamator, crește imunitatea și tratează bolile aparatului respirator. Conținutul de plante medicinale îi sporește calitățile terapeutice, calmând sistemul nervos, îmbunătățind starea de spirit și ameliorând insomniile.
Zbiten pentru boli sufletești
Ingrediente: 150 g miere, 2 l apă, 100 g zahăr, 2-3 lingurițe sunătoare, 2 lingurițe mentă, 2 lingurițe mușețel, 1 linguriță scorțișoară, 1/4 linguriță salvie.
Mod de preparare: Mierea se diluează cu o cană de apă și se pune la fiert, îndepărtând periodic spuma. Separat, zahărul cu o cană de apă se dau într-un clocot, după care se adaugă peste siropul de miere. Se fierbe la foc mic, până ce siropul devine groscior. În restul de apă (un litru și jumătate) se pun toate celelalte ingrediente și se fierb timp de 15 minute, într-o oală acoperită cu capac. Apoi, infuzia se strecoară și se toarnă peste siropul din miere și zahăr. Se consumă câte o ceașcă, seara, înainte de culcare, și dimineața, în loc de cafea.
Zbiten din zmeură pentru o viață lungă
Ingrediente: 1 kg miere, 3 l apă, 0,5 l suc de zmeură, 1/2 cană de drojdie, scorțișoară.
Mod de preparare: Mierea și sucul de zmeură se fierb în apă circa două ore. Se amestecă încontinuu și se îndepărtează spuma periodic. Se stinge focul și se lasă la răcit la temperatura camerei. Apoi se adaugă drojdia, diluată în apă caldă. Se lasă peste noapte într-un loc călduros. Dimineața, se toarnă într-un recipient de sticlă și se pune într-un loc răcoros. Se lasă la fermentat timp de 25-30 de zile, după care se strecoară și se depozitează la frigider. Zbitenul din zmeură are proprietăți anticancerigene și este benefic în afecțiunile pulmonare și oculare. Se poate bea și cald, dar cel mai bun este rece. Se consumă după pofta inimii.