Azi vă recomand un memorial de familie, scris de o franțuzoaică în parte româncă pe linie maternă, cu o franchețe și o lipsă de sentimentalism nespecifice genului, deci cu atât mai incitant, contrariindu-ne ideile primite de-a gata. Autoarea care și-a conceput cartea anume pentru români este fiica Ioanei Brătianu și nepoata istoricului Gheorghe Brătianu, ucis în închisoarea de la Sighet în 1953. Pictoriță de profesie, născută și crescută la Paris, ea n-a cunoscut țara mamei și a bunicii sale Elena, născută Sturdza, decât din povestirile lor și ale exilaților români cu care ele se frecventau. Marie-Hélène a venit pentru prima oară în România în 1991, fiindcă mama ei, Ioana (Ileana) Brătianu, care trăise neîntrerupt în Franța din 1946, se întorsese în țară imediat după evenimentele din 1989. Ioana voia să joace un rol politic, să reînnoade peste timp tradiția liberală a familiei care dăduse trei prim-miniștri. Avea 60 de ani, era bolnavă de cancer, dar se dorea cu naivitate în noua conducere a țării: "Dacă o ascultai, poporul român o aștepta cu nerăbdare și toți politicienii de la putere îi știau de frică. Eu râdeam când încăleca pe calul speranțelor ei, dar trebuia să recunosc că, în fața acestei enorme pofte de viață, boala dădea înapoi". Începuse și demersuri pentru recuperarea bunurilor familiei confiscate de comuniști și câștigase în justiție niște imobile, imediat vândute, iar banii - cheltuiți fără măsură. În cei 19 ani petrecuți de mama ei în țară, Marie-Hélène a venit destul de rar, apoi, după moartea Ioanei Brătianu, survenită la 80 de ani, în aprilie 2009, a fost nevoită să revină mai des ca să continue procesele aflate pe rol. Megalomană și risipitoare, mama îi lăsase un cont blocat de datorii, o jumătate de palat părăginit la Pașcani și câteva procese în curs pentru proprietăți aflate în litigiu. În timpul voiajurilor prin România pentru administrarea moștenirii, urmașa Brătienilor privește țara cu ochii occidentalului și adesea are parte de experiențe frustrante cu instituții și oameni. Deși le relatează în secvențe reportericești, cu o curiozitate de jurnalist, se simte totuși consternarea față de disfuncționalitățile societății și obiceiurile locului. România în lungă tranziție e privită fără menajamente; lucrurile cu care noi din păcate ne-am resemnat ei i se par năucitoare. Deși cu timpul își face prieteni printre intelectualii români și își regăsește rude, perspectiva asupra României recente rămâne a unui străin căruia, pe bună dreptate, nu-i prea place ce vede. Contactele ei directe cu țara noastră sunt doar unul dintre palierele cărții. Căci, spune autoarea, după moartea mamei, "această parte românească a ființei mele, pe care o ținusem la distanță, ca fiindu-mi străină, a revenit și a pus stăpânire pe mine (...) Mai mult, m-a făcut să înțeleg de ce aveam datoria față de români să scriu aceste Memorii de familie". Memorii ce merg înapoi pe trei generații și sunt documentate din arhiva păstrată în casa pariziană a Ioanei Brătianu: fotografii (reproduse în volum), manuscrise, scrisori. Din montarea lor printre secvențele povestite la persoana I se reconstituie destinele dramatice ale bunicilor materni și ale celor trei copii ai lor. Un roman antobiografic inedit, scris de bunica Elena, fata prințului Grigore Sturdza și soția lui Gheorghe Brătianu, e inserat cu litere cursive și completat cu o compilație din scrisorile bunicului. Începutul secolului 20 și perioada interbelică în familiile aristocratice din România - cu vacanțe la moșii, voiajuri, baluri costumate, studii la pensioane cu internat din străinătate și coduri de comportare intrate în reflex - contrastează dureros cu tragediile trăite de membrii acestor familii după instalarea comunismului: închisoare politică în regim de exterminare, sărăcie, persecuții. Paginile în care Elena Brătianu își povestește arestarea și detenția din 1950 până în 1954, când e lăsată să plece la copiii ei în Franța, sunt impresionante. Neobișnuitul memorial al d-nei Fabra Brătianu, al cărui scenariu e compus cu talent de cineast, aduce revelații în plan uman despre o familie ilustră.