TATUAJUL. Riscuri asumate

Dr. Ion Nica
Moda venita din occident, tatuajele au luat o mare amploare in ultimii ani, mai ales in randul tinerilor, fete si baieti deopo­triva, care isi fac tatuaje temporare sau permanente, expuse mai mult sau mai putin vederii.

Despre piele...

Pielea sanatoasa, in greutate de aproximativ cinci kilograme, este formata din epiderma si derma (aflata in profunzime), este un organ multifunctional ce asi­gura schimburile intre organism si mediul incon­ju­rator. Din anii 1970, pielea a fost tesutul care a re­nascut pri­ma data si in laborator, din culturi de celule epidermice, fapt ce duce la adevarate miracole in tera­pia arsurilor grave. Celulele din stratul profund asigura permanent reinnoirea si, cand este cazul, cicatrizarea pielii. Pielea asigura o pelicula de protectie naturala intregului organism, care nu trebuie perforata prin tatuaje, o practica plina de agresivitate.

Tatuarea pielii - leziuni, riscuri

Prin faptul ca se strapunge pielea cu un ac, in mod sigur se produce o rana ce este multiplicata de foarte multe mii de ori, pe toata supra­fata ce este pic­tata. Vizibile cu ochiul liber sau doar micro­sco­pic, aceste rani sangereaza in functie de par­ticularitatea hema­tologica indivi­dua­la a clientului si a dexteritatii celui care face lucrarea, de durata sedintei, de profun­zimea intepa­tu­rilor si, nu in ulti­mul rand, de toxicitatea cernelu­rilor si colo­ran­tilor. Ce nu prea se spune este fap­tul ca in urma inte­paturilor ramane o piele deterio­rata, in multe din func­tiile sale nor­male, cu rele ur­mari pentru sa­natate. Unii ar­tisti in arta tatua­jelor nu sunt suficient de instruiti in igieni­zarea instrumen­telor, ori sunt noi in profesie, pro­ducand adevarate masacre asupra pielii, pentru a realiza o tatuare pro­funda si vizi­bila, folo­sind instru­mente neca­librate, fara limitator de adancime a plasarii tusurilor. Pielea este considerata organul cu cele mai multe cone­xiuni cu sis­te­mul nervos, prin re­ceptorii pe care ii contine, recep­torii senzo­riali, de durere, de pre­siune, tac­tili, de tempera­tura, dar si conexiuni cu aproape toate cele­lalte or­gane, fapt dovedit teo­retic de medicina clasica si con­statat prin practica acu­puncturiii, a reflexo­tera­piei etc. In ce stare func­tionala se vor afla aceste complicate struc­turi de receptori senzitivi ner­vosi, dupa ce vor fi "scal­dati" in tusuri si cer­ne­luri? Sau cum va produce pielea importantii neuro­media­tori chimici, cu rol deosebit in procesele in­fla­matorii si de imuni­tate, cat si in toate celelalte functii ale te­gumentelor? Nu poate fi ignorata nici relatia tatua­jului cu bolile cu­tanate, psoriazis, acnee, can­cer s.a. Trebuie amin­tit, de asemenea, ca prin tatuaj tegumentele care pri­mesc si conduc energie isi modifica parametrii fiziologici. Se modifica reactivi­ta­tea la actiunea radiatiei solare si, foarte im­portant, pielea supusa unui tatuaj modifica si calitatea imaginii ob­tinute prin rezonanta magnetica.

Complicatii

Semnele complicatiilor datorate tatuajului trebuie popularizate nu numai pentru faptul ca sunt relativ frecvente, dar mai ales pentru ca uneori pot sa fie foarte severe (soc anafilactic sau stop cardiores­pi­rator), pentru care trebuie intervenit in regim de ma­xima urgenta.
Reactiile adverse se pot datora sensibilitatii indi­viduale la pigmentii de culoare folositi, profesio­na­litatii indoielnice a practicianului sau solicitarii de ta­tuaje repetate, pe aceeasi zona a pielii, pentru ca ima­ginea sa fie mai persistenta. O testare prealabila a tutu­ror colorantilor ce urmeaza a fi implementati este foar­te importanta, pentru a preveni cel putin o parte din com­plicatiile posibile.
Persoanele tatuate trebuie sa stie ca abuzul de soare mobilizeaza (la fel si laserele) colorantii din piele si in restul organismului, cu consecinte greu con­trolabile, mai ales la adolescentii aflati inca in plina crestere, la oamenii cu boli cronice metabolice (diabet), boli infla­matorii, virale (hepatice, herpetice, papiloma s.a.) sau maladii autoimune (artrite, Lupus).
Moleculele colorantilor, mai devreme sau mai tar­ziu, pot ajunge in nucleul oricaror celule din corpul unei persoane ce poarta un tatuaj, de unde sunt apoi disi­pate in intre­gul organism. Gravitatea problemei e dez­batuta frecvent in ultima vre­me, in simpozioane care anali­zeaza stiintific aceste probleme de sana­tate pu­blica. Iar comunicatele lor sunt ingrijoratoare. Cum sa reac­tionam, de pilda, dupa informatia ca prezenta virusului hepatitei C (HCV) este mai frecventa de 9 ori la amatorii de tatuaje, un virus a carui infectie produce o grava deteriorare a ficatului (hepatita, ciroza, cancer).
Nu trebuie omis nici faptul ca purta­to­rii de virusi au un anumit grad de contagiozitate, iar virusu­rile gripale pot patrunde in orga­nism si pe cale transder­mica, adica prin tatuaj, atunci cand se folosesc usten­sile de tatuaj insuficient steri­lizate. Exista si obser­vatia ca supra­fetele mai intinse de piele tatuata duc, cu timpul, la o mai ac­centuata crestere in greutate! Tatua­jele pe gat, cap, ceafa sau in vecina­tatea marilor grupe de gan­glioni lim­fatici, ori pe sani, la femei, uneori pot avea urmari irecuperabile. Mai pe scurt: cancer.

Inlaturarea tatuajelor

Stergerea tatuajelor bine implementate nu este un lucru facil, dovada ca politiile din multe tari ale lumii le consemneaza la "semne particulare". Cel mai frecvent, inlaturarea desenelor de pe piele se face cu lasere, fiind necesare 5-10 sedinte, la intervale de 4-6 saptamani, in functie de intinderea picturii. Reac­tiile alergice nu sunt excluse, iar curatirea 100% nu este posibila. Se poate apela la chirurgie, dar ea este dureroasa si cos­tisi­toare, cu mult mai du­reroasa si mai costisi­toa­re ca tatuarea.
Un sfat util: inainte de a incerca sa deveniti mai interesanti printr-un tatuaj, este aproape vital sa va documentati temei­nic despre riscurile po­sibile, mult mai nume­roase decat cele ce v-au fost relatate de noi, aici.