Ultima calatorie a Braului
Nu stiu daca era primavara sau vara, dar simt ca in orice caz era cald. Cei trei calugari athoniti, un grec, ieromonahul Ghenadie, si fratii Zosim si Arcadie, mergeau deja de doua saptamani calare pe asinii lor, mai mult sub racoarea noptii, decat prin arsita zilei. Nu atat spre a se ocroti pe sine de caldura faceau aceasta, cat pentru a pazi de toti ochii, mai ales de cei lacomi, ai turcilor sau talharilor greci, care bantuiau in acele vremuri tulburi drumurile din Thessalia si Magnezia, comoara pe care o duceau. O racla mica de argint, invelita in panza de sac, muiata in ceara lumanarilor arse anume in altarul de la Vatopedu, manastirea din Muntele Athos de unde plecasera la drum. Doar la lasarea serii, la ceasul vecerniei, pe care o savarseau soptit, printre tufe de merisor salbatic, pe unde isi aflau popas, scoteau dintr-un sac de merinde, de sub bucati de lipie si branza de capra, acea sfanta povara, desfacand-o cu grija si inchinandu-se ei. Dupa care purcedeau la odihna. Era o racla minunata, de argint, primita de la staretul manastirii Vatopedu, Zosim, spre a o incredinta unui lacas anume ales, o manastire de maici, din tinutul Magneziei, in muntii Orthri, numita Panaghia Katoxenia, adica Maica Domnului a Strainilor. Lucrata pe cheltuiala marelui binefacator al manastirilor de pe Athos, Neagoe Basarab, voievodul Tarii Romanesti, racla purta intr-o ferecatura de argint un dar nepretuit: doua bucatele din Sfantul Brau al Maicii Domnului, avutul de pret al intregii ortodoxii. Zosim si Arcadie socoteau cu voce tare ca racla, anume facuta de voievodul lor, s-a trimis in dar la Panaghia Katoxenia drept multumire Icoanei Maicii Domnului a Strainilor, pentru minunile, nu putine la numar, facute de ea, si pentru ocrotirea vlahilor risipiti in aceste tinuturi ale Magneziei. Nici macar istoria nu se scrie, fara puterea de a imagina. Calatoria aceasta, pentru care nu exista dovezi, dar pe care ochii mintii si-ai sufletului nu pot fi impiedicati sa o urzeasca, s-a petrecut la anul 1522. Am vazut-o in mintea mea, dupa ce am atins si sarutat acea racla, care pastreaza si astazi Braul cel sfant, dupa cele trei zile petrecute la manastirea Panaghia Katoxenia, unde Maica Domnului a oranduit ca cele doua bucatele din braul ei, impreuna cu icoana Sa facatoare de minuni, sa fie vegheate de doua maicute din Romania.
Maica Antonia
Monahia Antonia este una dintre prea fericitele maici carora le-a fost oranduit sa vegheze asupra celui mai scump odor al ortodoxiei, poposit la aceasta manastire din muntii Orthri: racla de argint cu Braul Maicii Domnului. Instiintata de venirea noastra, maica Antonia ne-a asteptat in poarta manastirii, cu un zambet larg, care pornea mai ales din ochii mari si de o nespusa blandete...
Nascuta in Moldova, la Roman, in varsta de 44 de ani, din care treizeci i-a petrecut la manastire, maica Antonia a fost primita mai intai in obstea de la Slatina, ctitoria lui Voda Lapusneanu din Bucovina, de unde, imediat dupa 1989, a plecat la Suceava. Avea 23 de ani, dintre care zece petrecuti in manastire, si singura ei dorinta era sa ajunga in Grecia. S-a apucat de invatat, fara sa uite de cele sfinte, si Dumnezeu si Maica Domnului i-au fost de ajutor, asa incat in 2001 a ajuns pe muntele Orthri, ca pazitoare a Braului Maicii Domnului. Nu stie de ce i-a dat Dumnezeu tocmai ei o asemenea bucurie, dar face tot ce-i sta in putinta ca sa o merite. Maica vorbeste o limba greaca frumos cantata, cu nimic deosebita de a celorlalte calugarite din obstea Panaghiei Katoxenia. Prezenta tot timpul si peste tot, e greu de crezut ca obstea celor opt monahii de aici, cele doua romance si sase grecoaice, dintre care doua foarte in varsta, ar putea purta zilnicele randuieli ale manastirii si ar putea face fata sutelor de pelerini care vin aici, fara harnicia si zambetul sau. Nu intamplator, dupa trei zile, cand paraseam Panaghia Katoxenia, maica stareta Nimphodora ne-a aratat cu un gest larg, curatenia si frumusetea manastirii si apoi, zambind, a aratat catre poarta, unde se vedea de departe o maicuta plantand panselute. Cu o voce calda, a spus un nume: Antonia... Maica Antonia, cea daruita de Dumnezeu cu bucuria de a fi una dintre veghetoarele Braului Maicii Domnului, in muntii Orthri, din indepartata Magnezie. Si care nu uita niciodata, in rugaciunile ei, tara din care a plecat. Darul marelui voievod Neagoe Basarab catre vlahii din Grecia si-a aflat ingerul pazitor.
Maica Andreea
Maica Andreea este cea de a doua monahie venita din Romania. Are un zambet bland si cucernic frumos. E si ea in manastire din copilarie, de la 14 ani. Acum are 35. A intrat mai intai in obstea de la Durau. In 2001, Dumnezeu a oranduit sa ajunga una din veghetoarele Izvorului Tamaduirii al Maicii Domnului de la Vlaherne. Ne spune, cu vocea ei neasemuit de calda si aproape neauzita, ca aceea "e ctitorie a vlahilor", si cat de fericiti au fost anii petrecuti de ea acolo. Din 2006, s-a alaturat Antoniei si obstii de aici, in vegherea si cinstirea Braului Maicii Domnului. Si nu ii pare rau, pentru ca, spune ea, si Braul Maicii Domnului este legat de istoria vlahilor sud-dunareni si a romanilor nord-dunareni. Maica Antonia ne indruma in noul paraclis al manastirii, sfintit pe 2 iulie anul trecut, si cu gesturi incete, scoate dintr-un dulapior racla Braului si o aseaza in fata sfantului altar. O deschide incet si apoi ne spune cu vocea ei calda "poftiti...". Prins ca in vraja, incatusat de emotie, am indraznit, in cele din urma, sa ma apropii de relicva aceea sfanta, o urma a Maicii Domnului pe pamant. Am sarutat Braul si racla, am privit cu luare aminte firele de par de camila, tesute de mana Maicii Domnului, intretesute apoi cu fir de aur. M-am inchinat lor, simtind un fior despre care nu vreau si nu pot vorbi. Si am inchis pentru o vreme, nu stiu cat, ochii. Maica Andreea statea linistita si tacuta deoparte. Fara indoiala, nu era pentru ea o priveliste noua...
Calatoriile Maicii Domnului
Maica Andreea stie multe despre istoria Braului. Pana in Grecia, pe Athos, la Vatopedu, si apoi Katoxenia, Braul Maicii Domnului a trecut prin multe incercari. Cea mai sfanta relicva a bisericii rasaritene, Braul tesut de mana Maicii Domnului din par de camila, cu care Preacurata si-a incins pantecul si Pruncul, a fost daruit, cand aceasta s-a ridicat la ceruri, Apostolului Toma, spre mangaiere, fiindca ucenicul Domnului Iisus nu se afla langa Fecioara Maria atunci cand Fiul o chema la El. Asa spune traditia. Multa vreme, sfanta relicva s-a aflat la Ierusalim, apoi scurt timp, prin secolul IV, a fost adapostita in Capadoccia, apoi iar la Ierusalim, de unde, in anul 395, imparatul Arcadie l-a dus la Constantinopol, iar imparateasa Zoe l-a cusut cu firul de aur si l-a asezat intr-o racla din aur. In 1204, cruciatii au cucerit Bizantul, infiintand Sfantul Imperiu Latin de Rasarit. Imediat dupa aceasta data, dar nu mai tarziu de 1207, cand a fost asasinat ultimul mare imparat al taratului romano-bulgar, Ionita Caloianul, acesta a trimis emisari ai sai si a rascumparat de la cruciati Braul, care a ajuns, un secol mai tarziu, dupa cum spun unele izvoare, la cneazul sarb Lazar, iar dupa altele, in mainile imparatului bizantin Ioan Cantacuzino; ori unul, ori celalalt, l-au daruit manastirii Vatopedu de pe Muntele Athos. Cum am mai aratat, doua bucati din Sfantul Brau au ajuns, in 1522, la Panaghia Katoxenia, acolo unde candva, in istorie, vlahii impanzeau cu turmele lor muntii Greciei. Nu doar ca domnitorul Neagoe Basarab a daruit ferecaturile Braului, dar el a si construit la Vatopedu (poate drept dar, pentru a trimite la Katoxenia o particica a sfintei relicve) un paraclis cu hramul Braul Maicii Domnului. Acesta a fost reparat in 1794, tot din danii romanesti. In veacul al XIX-lea, tot cu bani din Principate este daruit acestui paraclis o noua catapeteasma si racla in care pana astazi se afla Braul de la Athos. Puterea vindecatoare a acestui sfant odor, cinstit in lumea ortodoxa la 31 august, cat si daniile din Valahia, au facut ca obstea de la Vatopedu sa incuviinteze aducerea sa la nordul Dunarii, spre a fi oprita o necrutatoare epidemie de ciuma. Braul Maicii Domnului de la Manastirea Vatopedu a mai fost adus in Romania in 2008, calatorind intre cer si pamant, la bordul unui avion militar. Intre 15 si 22 mai, credinciosii i s-au putut inchina la Mangalia si Constanta, spre nadejde si mantuire, iar in urma cu doi ani, prin sarguinta unor preoti militari si incuviintarea maicilor Antonia si Andreea, cat si a toata obstea de la Panaghia Katoxenia, braul in ferecatura sa faurita de Neagoe Basarab a putut primi inchinarea si slava credinciosilor in Catedrala Mitropolitana din Alba Iulia. Fara indoiala, calatoriile Braului Maicii Domnului, pentru alinarea credinciosilor, nu se vor opri niciodata; cum nici sirul pelerinilor care urca muntele Orthri, dinspre satul Sourpi, aflat la poalele lui.
*
Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea,
Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor,
Bucuria intristatilor si acoperirea necajitilor,
Vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajuta-mi ca unui neputincios
Hraneste-ma ca pe unul strain, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum voiesti,
Caci eu n-am alt ajutor afara de Tine...
(din Acatistul Sfantului Acoperamant)