Merg agale pe Calea Victoriei si privesc pe indelete in jur. E un tabiet vechi, al meu, si de fiecare data descopar ceva nou pe strada asta eleganta si veche, pe care am hoinarit de mii de ori. In fata Muzeului de Istorie, vad oameni trecand pe langa statuia imparatului Traian, opera sculptorului de mare clasa care a fost Vasile Gorduz. Unii par nedumeriti, cei mai multi o privesc linistiti, de parca ar fi adoptat-o deja pentru ei si pentru orasul lor. Alaturi, imbratisata strans de blocuri, batrana biserica Zlatari iti apropie vechiul suflet curat al Bucurestiului. Langa biserica e tinta de azi a plimbarii mele: galeria de arta "Victoria Art Center", infiintata de ceva vreme de Petru Lucaci, unul dintre cei mai valorosi pictori optzecisti de la noi. Ma atrasese faima ei de galerie experimentala, o galerie "noua", dar care incearca, totusi, sa pastreze ceva si din vechile canoane ale meseriei in arta. Acum ma astepta o expozitie de grup. Intre artisti - Teodor Graur, Valeriu Mladin, Gheorghe Rasovszki, Petru Lucaci si Marilena Preda-Sanc - nume de artisti afirmati, in plina maturitate. Am coborat treptele demisolului luminat a giorno si imediat, de pe pereti, portrete si imagini omenesti deformate inselator si dramatic m-au prins in expresia lor, si realista, si metafizica. Apoi, l-am cautat pe Petru Lucaci, ca sa aflu mai multe despre galeria "Victoria". Conferentiar la Universitatea Nationala de Arta, dar si presedinte al Uniunii Artistilor Plastici, artistul mi-a schitat, cu vorba-i sfatoasa, de banatean, o panorama incurajatoare si noua a picturii si artei romanesti.
Petru Lucaci
"Sunt extrem de optimist asupra viitorului artei romanesti"
Intoarcerea la har si talent: arta corpului
- Domnule Petru Lucaci, cum s-a nascut Victoria Art Center?
- Totul a pornit de la o initiativa privata. In spatele galeriei exista o finantare din partea unor prieteni. Intentiile noastre culturale si sustinerea materiala din partea "Victoriei Art and Business Center" s-au intalnit fericit. Este o interventie binevenita, care ne-a ajutat sa existam deja de doi ani, acum, cand statul nostru e mai putin prezent ca niciodata in cultura.
- Galeria are un program, un proiect anume, sau este doar o colectie de expozitii?
- Nu am lasat nimic la intamplare! Tema care ma obsedeaza de multa vreme este legata de corp, iar proiectul rezultat din aceasta obsesie se cheama "Corpul ca proiect cultural contemporan - Provocari teoretice, replici artistice". Am plecat si de la activitatea mea de profesor la Universitatea Nationala de Arta. Voiam sa centrez atentia studentilor pe studiu, pe dimensiunea academica, care trebuie pastrata si cultivata. Asta, pentru ca in ultimii 30 de ani au fost alte curente care au dominat arta mondiala si care au scos pictura, de pilda, din carti. Nu voi intra prea mult in detalii, dar dupa 30 de ani de arta conceptuala, in care noile medii au dominat spatiul cultural vizual contemporan, s-a constatat ca lumea a obosit de asa ceva si ca revenirea "la artist", in datele lui fundamentale, este imperativa. Pentru ca incepusera sa nu mai fie luate prea mult in seama, talentul, harul si partea de abilitate, partea tehnica - care au facut dintotdeauna profilul unui artist. Iar spatiul vizual era invadat de genuri cu o dimensiune efemera. Dar s-a constatat ca daca intr-un muzeu de arta sau intr-o galerie ai mai mult de trei video, ajungi la saturatie. Nu il mai poti recepta pe al patrulea. Si a mai fost si interesul galeristilor si al celor care organizau targuri de arta pentru valorificarea obiectului de arta in forma sa traditionala. Si asa s-a revenit la pictura si la sculptura cu mijloacele originare, printr-un curent artistic numit chiar de occidentali "realism social". Tonul a fost dat tocmai de scolile in care s-a pastrat si dimensiunea academica, Scoala de la Leipzig, de la Londra, Berlin si New York. Aici se incadreaza si preocuparile galeriei Victoria, despre arta corpului.
Succesul s-a mutat la Cluj
- Exista reprezentanti credibili ai acestui curent?
- Scoala de arta de la Bucuresti are foarte multi studenti exceptionali. Ea beneficiaza in clipa asta de o mobilitate destul de buna, prin programele Erasmus, si face schimburi de studenti. Acum, acesti tineri sunt in cunostinta de cauza, circula, vad, se pot sincroniza mai bine cu problemele imperative ale artei vremii lor. Si multi dintre ei au succes si au fost integrati in expozitii internationale. Galeriile din Europa si America au inceput sa-i cultive si sa-i implice in programele lor. Tocmai de aceea m-am gandit sa facem si in Bucuresti, prin aceasta galerie, un loc in care sa derulam partea de productie performanta din Universitatea Nationala de Arta, dar si din celelalte universitati de arta din tara. La Bucuresti, de pilda, avem artisti tineri de succes si cu o buna vizibilitate internationala, ca Dumitru Gorzo, Roman Tolici, Gili Mocanu sau Nicolae Comanescu. Ei au tendinte ceva mai diverse si nu merg in echipa. In schimb, Scoala de la Cluj s-a impus deja in lume si e perceputa ca o scoala foarte serioasa. S-au creat cateva galerii acolo, de exemplu Plan B, care a preluat cativa artisti, absolventi de la Cluj, si care acum opereaza deja in spatiul international sau sunt stabiliti acolo. Asa sunt Mircea Cantor sau Adrian Ghenie - (el a stat o perioada la Londra, pe urma la Berlin); Victor Man, care a stat in Israel o perioada, si care au facut jonctiunea apoi cu cei din tara. Ei au creat Scoala de pictura de la Cluj, care are personalitati puternice, cu potential individual extrem de valoros. Poate ca e impropriu spus Scoala de la Cluj pentru ca ei nu au o singura directie. S-au lansat pe zona realismului social, dar sunt si ei foarte diversi. Multi fac instalatii obiect sau video, ca Ciprian Muresan si Mircea Suciu. Oricum, sunt trei valuri de artisti tineri din Cluj, care s-au lansat mai grupat, de aceea perceptia despre scoala de la Cluj e mai unitara. Iar galeria "Plan B" il are pe pictorul Mihai Pop, care este si un exceptional manager. El a reusit sa faca contracte foarte bune, a reusit sa-si plaseze colegii in galerii importante si in targuri de arta importante. Si iata, chiar in aceste saptamani, Adrian Ghenie a vandut la o licitatie la Paris un portret, o lucrare de 50x50 cm, cu 58.000 de euro!...
Arta corpului
- Vestea aceasta, ca exista preocupare pentru promovarea tinerilor plasticieni, este senzationala, de-a dreptul, intr-o perioada destul de critica pentru artele plastice romanesti.
- Chiar acesta a fost dublul scop al galeriei, inca de cand am initiat-o. Pe de o parte, sa stimuleze productia de arta contemporana, pe de alta, sa promoveze tinerii si sa-i puna intr-un context international favorabil. In acest sens, am si derulat proiectul acesta legat de corp. Proiectul are si o componenta teoretica, in care am incercat sa pun in aceeasi ecuatie artisti, critici, teoreticieni, care vin din diverse alte zone, pentru a discuta pe aceasta tema: corpul omenesc. O tema fundamentala pentru istoria reprezentarii in arta. Poate cea mai importanta. In lume, pe tema asta s-a construit foarte mult in ultima vreme, iar provocarile sunt mari.
- Proiectele dvs. dau roade si pe plan international. Au succes plasticienii romani? Raspund sperantelor puse in ei?
- In 2011, am avut o dubla expozitie impreuna cu o galerie consacrata din Paris, "Galeria Oudin Art Contemporain", care a gazduit intotdeauna artisti din prima linie a artei internationale. Am facut mai intai o expozitie la Paris, cu artisti romani, si apoi, in toamna lui 2011, alta, cu artisti francezi la Galeria "Victoria". Practic, Alain Oudin a adus un tezaur la noi. O expozitie de muzeu. Nu e la indemana oricui sa aduca un numar asa mare de lucrari valoroase, de Man Ray, de exemplu. Iar expozitia noastra romaneasca a avut un impact bun la Paris. Va fi o bienala romano-franceza.
In afara de acest proiect parizian, am mai avut unul la ICR Londra, o expozitie de optzecism romanesc, incepand cu precursorii Ion Grigorescu si Wanda Miuleac, si continuand cu Christian Paraschiv de la Paris, Mircea Roman, care a avut si el o experienta londoneza bogata, Doru Graur etc. Dar avem si alte proiecte internationale, pentru artistii foarte tineri. Am organizat o secventa romaneasca a concursului international al Muzeului de arta contemporana Essel din Viena, concurs care include tari central si est europene. Presedintele juriului a fost Rene Block, un foarte important critic de arta, istoric si curator. Juriul international a venit la Bucuresti si a selectat doi artisti romani, din cei zece expusi la galeria "Victoria". Ei au facut parte din expozitia cea mare, de la Muzeul Essel, de la Viena. Si am mai avut un proiect european, Start Point. Din 2012, am propus ca Romania sa fie reprezentata la Start Point de cate trei studenti de la Bucuresti, Cluj si Iasi. Intre 15 iunie-15 iulie se va desfasura la galeria Victoria proiectul Start Point cu propunerile romanesti. Va fi tot asa, o selectie internationala din care va pleca un singur absolvent. Iar in decembrie, expozitia in faza ei internationala, dupa un turneu european, se va intoarce la "Victoria Art". Si proiectele continua. Pentru ca miza noastra este sa ducem arta romaneasca intr-un spatiu international si competitiv.
Un festival international Brancusi
- Ca artist, dar si ca presedinte al Uniunii Artistilor Plastici, cum vedeti viitorul artei romanesti?
- Arta romaneasca are un potential extraordinar! Si l-a avut dintotdeauna. In perioada interbelica, am fost in avangarda culturii internationale, pentru ca atunci exista aceeasi mobilitate pe care arta si artistii nostri au inceput sa o aiba azi. Acum, a crescut mult interesul celor din Vest pentru ceea ce se intampla cu arta Estului. Vesticii incep sa inteleaga ca aici exista ceva aparte. De aceea, tot mai multi artisti romani sunt foarte bine integrati in spatiul international. De la Dan Perjovschi, pana la cei de la Scoala de la Cluj, dar mai sunt si altii in Statele Unite. Avem artisti romani contemporani expusi in spatii de top: Muzeul Moma de la New York, Tate Gallery de la Londra, Centrul Pompidou de la Paris. Cu siguranta ca in timp si societatea romaneasca o sa depaseasca criza si cred ca si cultura imaginii se va imbogati. In plus, avem si case de licitatie care incearca sa stimuleze interesul pentru arta.
- Dar se opresc la Grigorescu...
- Asa-i! Clasicii romani au succes, pentru ca lumea cunoaste perioada de atunci. Insa cota de incredere se creeaza si prin succesul artistilor romani in strainatate, dar si la casele de licitatie romanesti, care au inceput sa faca licitatii si de arta contemporana. Si cand vad ca un artist ca Adrian Ghenie, un tanar de numai 35 de ani, vinde la sume impresionante la Paris, sunt extrem de optimist.
- Altii sunt mai pesimisti...
- Nu au de ce! Fie si numai dintre cei de la Cluj, si sunt la ora asta cateva valuri de artisti de succes. Dar vin altii si din urma! La Iasi, de pilda, unde de vreo 10 editii bienala "Periferic" face o treaba foarte buna. Si au aparut si in Capitala o multime de galerii, care intretin fenomenul viu al artei. Iar Muzeul National de Arta Contemporana, chiar daca nu are un buget pe masura, aduce la Bucuresti expozitii internationale impresionante.
- Dar statul roman? E prezent in vreun fel in promovarea marilor valori ale artelor plastice romanesti?
- Din pacate, in artele vizuale nu exista un festival international Constantin Brancusi sau o bienala Brancusi, asa cum exista festivalul George Enescu, care leaga muzica romaneasca de cea internationala majora. De capitalul de imagine al lui Brancusi ar trebui sa profitam si noi. O bienala Brancusi la Bucuresti ar pune arta romaneasca intr-un context international foarte favorabil. Un astfel de proiect trebuie sustinut de guvernul Romaniei. Caci cultura da identitatea unei natii. Dar, cum se zice, nu e grav ca nu avem un Shakespeare, grav este ca nu ni-l dorim.
***
Alain Oudin
galerist parizian
"Bucurestiul, unul din cele mai frumoase orase din lume"
In aceste zile, l-am cunoscut la galeria Victoria si pe Alain Oudin, unul dintre coautori podului pictural romano-francez inaugurat in 2011, despre care imi vorbise cu entuziasm Petru Lucaci. Domnul Oudin a inceput prin a-mi marturisi ca este de profesie arhitect, meserie pe care a practicat-o ani buni. "Sunt foarte batran" - mi-a spus zambind si miscandu-se cu alura tinereasca. Apoi, a vorbit pe indelete, facand, si el, un surprinzator laudatio al artei romanesti.
- Galeria Oudin este o galerie prestigioasa a Parisului. O galerie experimentala, mai curajoasa decat multe galerii din Paris. Care e secretul succesului dvs. in capitala artelor?
- Am inceput prin a fi mai intai colectionar. Imediat ce aveam un pic de bani, cumparam lucrari. Mai tarziu, am ales meseria de galerist. Sotia mea este artist, deci e usor de inteles de ce. Totul a inceput in 1974, cand fiind la o masa in familie cu parintii mei, le-am explicat ce este arta contemporana. Si ei n-au inteles nimic! Atunci m-am decis pe loc sa deschid o galerie. De atunci, de 33 de ani, am participat cu artistii mei la multe targuri internationale puternice. Galeria are prestigiul ei. Suntem cunoscuti pe piata artei ca o galerie care arata lucruri pe care alti galeristi refuza sa le arate. Dar scopul nasterii galeriei mele nu a fost sa facem bani. Bineinteles ca trebuie facuti si banii pentru ca galeria sa traiasca, dar scopul nostru principal a fost sa aratam ca exista intotdeauna ceva nou de spus in arta. Un raspuns dat celor care clameaza tot timpul ca arta a murit.
- Cati artisti romani aveti in galeria dvs.?
- La Paris lucrez cu multi artisti, dar numai cu 25-30 am o colaborare permanenta, si dintre ei, trei sunt romani: Christian Paraschiv, Ion Grigorescu, cu care lucrez din 2002, si Irina Ionesco. Pe Christian Paraschiv, care este stabilit la Paris, si pe Ion Grigorescu, care traieste la Bucuresti, i-am adus si in expozitia franceza a galeriei noastre de la Victoria Art Center. Pentru ca Paraschiv si Ion Grigorescu nu mai sunt de mult doar artisti romani. Ci artisti, si atat.
"Arhitectura Bucurestiului imi aminteste de Chicago"
- Va place Romania, d-le Oudin?
- E a patra oara cand vin in tara dvs.. Prima data am venit in 2002, la expozitia lui Christian Paraschiv de la galeria Simeza din Bucuresti. Atunci l-am cunoscut si pe Ion Grigorescu. Dupa aceea, am fost la tabara de la Arcus, de langa Sfantu Gheorghe, in 2007. Dar eram deja familiarizat de mic cu romanii. Copil fiind, la Biaritz, parintii mei erau vecini cu o familie de romani, cu care erau foarte buni prieteni, Colibasanu se numeau. Iar un unchi de-al meu a venit in Romania sa construiasca cai ferate. Nu pot spune ca limba dvs. imi era cunoscuta, dar numele de familie le mai intelegeam. Prima data cand am venit in Romania, blocul unde eram gazduit m-a impresionat pentru ca era zugravit ultramodern, in rosu, alb si negru. Pe urma am fost la Sinaia si am intrat in contact cu sculptura pe lemn romaneasca. M-au impresionat casele, vilele, tot orasul. Am recunoscut in sculptura romaneasca sculptura lui Brancusi si mi-am dat seama de creativitatea poporului roman, care este oricum cunoscuta in lume. Cat despre Bucuresti, povesteam cuiva aseara ca poate fi comparat cu Chicago. Pentru ca Chicago este un oras nou, dar ridicat pe bazele orasului vechi, care dateaza din secolul al XIX-lea. Cum Chicago este unul din cele mai frumoase orase din lume, constatarea se aplica de asemenea Bucurestiului.