Intr-o zi din viata mea, am simtit asa, un indemn launtric si m-am hotarat sa-mi fac analizele de sange, sa vad cum mai stau cu sanatatea. M-am dus la o clinica privata. Toate analizele mi-au iesit bine, mai putin anticorpii antinucleari. Cu toate ca ma simteam perfect, mi-am zis ca ceva nu e in regula cu acesti anticorpi si am ajuns la spitalul Cantacuzino din Bucuresti, unde analizele ulterioare au confirmat diagnosticul de Lupus. Medicul pe care l-am consultat a fost atat de mirat ca dupa atatia ani de boala eu inca mai traiesc, ca a chemat doua doctorite stagiare si m-a prezentat ca fiind un "caz" special (parca nu eram om), de m-am simtit ca un exponat de la Antipa, pus in borcanul cu spirt pentru senzatia publicului. L-am intrebat ce se poate face in cazul meu, dar a ridicat din umeri si mi-a spus ca medicina, la momentul actual, este depasita si ca nu exista solutii. Din acel moment, pentru mine, capitolul medicina s-a incheiat... Drept dovada, eu nici medic de familie nu am. E suficient Dumnezeu!
Intamplarea a facut ca sora mea din Italia sa-l gaseasca pe pagina de internet a "Formulei AS" pe domnul Giurea Marin din Piatra Olt care, trecand si el printr-o experienta asemanatoare, a descoperit un tratament natural pe baza de plante medicinale. L-am sunat, m-am intalnit cu dansul, i-am expus cazul meu si a fost singurul om care, dupa toti acesti ani, mi-a explicat in ce consta Lupusul eritematos sistemic, dar si la ce simptome si reactii sa ma astept din partea organismului.
Mi-am dat seama ca sunt pe maini bune si am inceput tratamentul cu ceaiuri - circa 1,5 litri pe zi. Dar pe zi ce beam, parca simptomele se inteteau, in sensul ca articulatiile incepeau sa fie dureroase. De fiecare data cand il intrebam pe d-l Giurea despre evolutia bolii, acesta ma linistea, spunandu-mi ca ceea ce mi se intampla este normal si ca trebuie sa am rabdare. Pe langa durerile articulare, o alta problema a fost cu ochii: aveam mereu o senzatie groaznica de iritare, de corp strain, care a disparut foarte tarziu.
Dupa un an de tratament cu ceaiuri, am inceput sa simt primele ameliorari, iar dupa inca doua, trei luni, durerile aveau sa-mi dispara complet. In toata aceasta perioada, eu nu am luat nici un fel de medicament citostatic sau cortizon, stiind cat sunt de daunatoare organismului. La momentul in care va scriu, au trecut trei ani de cand am inceput tratamentul naturist si aproape un an de cand l-am intrerupt, iar eu ma simt bine, merg la munca, am familie, copii, ma consider un om normal, din toate punctele de vedere. In tot acest interval, am intalnit oameni care, in urma tratamentului pe baza de plante, s-au vindecat de Lupus si Psoriazis, multi dintre ei fiind din Slatina, ca si mine. Imaginati-va cati bolnavi nu au avut sansa mea - de a da peste un om care, in urma intelegerii simptomatologiei bolii, sa gaseasca un tratament eficient pentru nemilosul Lupus!
V-am trimis povestea mea adevarata, cu speranta ca va fi citita de un om disperat, aruncat - ca si mine - la gunoi, de catre medicii alopati, iar astfel sa-si gaseasca o alta cale de rezolvare a unei boli pentru care medicina nu are solutii. Pe toti scepticii sau suspiciosii care nu cred ca ceea ce am declarat aici este adevarat, ii pot lamuri cu un teanc de analize si documente medicale. Dupa cum spune si domnul Giurea, este mai greu sa te lupti cu sistemul medical, decat cu boala in sine!
RADU TOI - Slatina, tel. 0745/23.37.55
"Cand va scriu aceste randuri, tin "lupul" in fraie"
Am 20 de ani, iar de sase ani mi s-au stabilit doua diagnostice care ar deznadajdui orice tanar de varsta mea. Vestea am primit-o ca pe o palma neasteptata, care nu mi-a cauzat durere fizica, ci o durere psihica insuportabila. Te intrebi cum, cand, de ce eu? Fractiunea de secunda care mi-a schimbat cursul linistit al vietii s-a intamplat vara, intr-o zi de sarbatoare, la iarba verde. Totul a fost frumos si vesel, pana ce o albina prevestitoare m-a intepat in brat. Mana mi s-a inflamat ca o bata, iar a doua zi, am ajuns de urgenta la spital. A urmat o perioada de timp in care am trecut prin durere, suferinta, rusine si neputinta. Lacrimi multe si vise spulberate. Dintr-o data, viata mea s-a dat peste cap si a luat-o inapoi, ca un lift care cade in gol... Fizic, nu aveam nici un fel de simptome, insa clinic eram bolnava. Medicii de la spitalul judetean au hotarat sa ma transfere intr-o clinica specializata de nefrologie. Acolo, dupa multe alte analize, am aflat ca urmeaza sa mi se faca o biopsie, sa mi se ia o bucata de rinichi, pentru analize amanuntite. Imediat, imaginatia mea a luat-o razna - parca mi-am si vazut rinichiul fractionat... Frica ma coplesea mai puternic decat nesiguranta. Ulterior, am aflat ca era vorba doar de cateva celule care puteau sa-i lamureasca si sa-i indrume pe medicii ce se ocupau de mine in privinta tratamentului. Diagnosticul a cazut ca o ghilotina: Lupus eritematos sistemic si Nefrita lupica gradul III. Nu aveam nici o durere articulara sau vreo eruptie specifica bolii. Lucrurile care pana atunci mi se pareau normale - faptul ca dormeam mult si eram palida - le puneam pe seama faptului ca invatam mult si mancam putin. In plus, mai tot timpul stateam la soare; cand intreceam masura ma inroseam, dar niciodata atat cat sa ma impacientez. De unde era sa stiu eu ca nu am voie sa stau la soare?
Cu un diagnostic grav, in lipsa oricarui simptom de boala si fara nici un fel de explicatie despre ce se intampla cu mine, am ajuns la usa d-lui Giurea Marin. Mi-a ramas in suflet din acel moment, mai ales ca mi-a promis, in ciuda dificultatii tratamentului, ca pentru mine o sa fie bine. Odata cu tratamentul natural al d-lui Giurea, am inceput si tratamentul medicamentos care, pur si simplu, m-a deformat. Aratam ca un felinar - cu capul mare si trupul subtirel... Cu timpul, corpul mi s-a umplut de vergeturi urate, iar boala si-a facut toate mendrele, fluctuand dupa cum a vrut ea.
Dar visul cel urat s-a sfarsit. Acum, cand va scriu aceste randuri, zambesc, sunt iubita, stau la soare (ma ung bine cu creme de protectie ridicata), imi beau ceaiul, imi iau medicamentele, tin "lupul" in fraie si sunt fericita. Boala m-a schimbat total - sunt mai deschisa si mai optimista ca inainte, dar parca mi-a dat si un strop de intelepciune... Norocul meu poarta numele d-lui Marin Giurea. De aceea, le recomand tuturor bolnavilor de Lupus sa apeleze la tratamentul sau natural, care cu siguranta le va aduce numai beneficii.
PAULA FILIPAS - Bistrita, e-mail: littleshrew@yahoo.com
"Sunt bine la superlativ"
Nu-mi place deloc sa vorbesc despre boala mea, despre Lupus, dar imi place sa spun cum am scapat de ea si sa-i incurajez pe acei oameni care au probleme de autoimunitate sa lupte, sa spere, pentru ca totul in lumea aceasta se rezolva cu rabdare, cu credinta, rugaciune si o viata echilibrata.
M-am imbolnavit dupa ce am nascut al doilea copil. Lucrurile au evoluat rapid si dramatic: ma dureau toate articulatiile, aveam febra, abia ma puteam da jos din pat, in conditiile in care aveam un copil de 2 ani si un prunc de 7 luni. Multi doctori la care am fost nu au stiut sa puna diagnosticul corect. Dupa ce am stat degeaba in spital 2 luni, am plecat peste voia lor, hotarand prin propria putere ca nu am nimic. Am continuat sa traiesc, sa muncesc, sa-mi cresc copiii si sa-mi vad de viata si de familie.
Dupa 14 ani de liniste, boala a scos din nou capul si diagnosticul pus a fost corect: Lupus eritematos. Am luptat din nou singura. Am baut 2 luni sucuri de legume si ceaiuri, am facut cura lui Breuss si m-am simtit minunat, insa dupa un timp, starea rea a revenit. Atunci am citit pe internet despre ceaiurile d-lui Giurea Marin. Imediat l-am sunat si-am gasit la celalalt capat al firului un om plin de optimism care m-a invatat ce trebuie sa fac. Am primit tratamentul de la dansul, am inceput sa consum ceaiurile, si deja dupa doua saptamani, nu ma mai dureau articulatiile si aveam o stare de bine la superlativ. Am baut totusi in continuare ceaiurile, m-am simtit din ce in ce mai bine. M-am rugat mai mult, am daruit mai mult, am trait parca altfel, mai constient si cu Dumnezeu in suflet.
Inchei asa: cred ca in viata, Dumnezeu ne da mai multi ingeri pazitori. Pe unii ii vezi in oamenii cu care relationezi, pe altii ii ai in corpul tau, pentru ca sistemul nostru imunitar e unul din ingerii pazitori pe care ii avem. Nu stim exact unde se afla, dar el e peste tot, in celule, in organele noastre. Sa avem grija de el si sa-i fim recunoscatori pentru ca ne apara sanatatea. Va doresc bucurii adevarate.
ANA MARIA TOMA - Buhusi
D-l MARIN GIUREA poate fi contactat la tel. 0744/65.80.48, 0249/41.72.85 (seara, dupa ora 21). Detalii despre tratament puteti gasi pe www.lupushelp.ro