In total, rezervele din Europa de Est ar asigura consumul de gaze din Uniunea Europeana pe 80 de ani, eliminand total aprovizionarea din Rusia. Acesta este, de fapt, motivul pentru care fostul guvern de la Bucuresti a semnat in graba concesiunea unor campuri de gaz neconventional, fara prea multe clauze legate de protectia mediului. De notat ca o parte din aceste campuri provin din zestrea companiei Regal Petroleum, al carei patron nu e altul decat Frank Timis, omul care a adus in Apuseni compania Gold Corporation! In celebrul film american "GasLand", al regizorului Josh Fox, am avut ocazia sa vad catastrofa de mediu creata de companiile petroliere in cautarea gazului de sist. Este adevarat, SUA si-a crescut productia interna de gaz cu 50%, renuntand la importurile din Rusia si Quatar si crescand exporturile de gaz lichefiat catre UE, dar pretul platit de fermierii americani, care si-au concesionat pamanturile diverselor companii de foraj, este urias. Agentia de Protectie a Mediului (EPA) s-a vazut nevoita sa elaboreze pentru prima data reglementari speciale, extrem de stricte, in domeniu. Spre exemplu, EPA ii va forta pe industriasi sa capteze si gazele ce se strecoara prin diverse fisuri si care, la ora actuala, sunt colectate si arse la capatul unor cosuri inalte, cand nu ajung in rauri sau in sistemele domestice de apa. La cele peste 50.000 de sonde instalate in ultimii ani, volumul de gaze arse raspandite in atmosfera zi si noapte este enorm. Referitor la poluare, de care in contractul dintre Chevron si fostul guvern Ungureanu nu se prea vorbeste, iata ce valori au calculat expertii americani la ei acasa. Fiecare sonda foloseste circa 40.000 de litri de chimicale in timpul vietii ei, din care 70% raman pentru totdeauna in pamant si nu sunt biodegradabile. Mai mult, din cele peste 500 de componente chimice ale fluidului de fracturare, majoritatea necunoscute, 65 sunt dovedite periculoase pentru om. Sunt substante de toxicitate acuta, substante persistente, bioacumulante si toxice. In Dimock, in nord-estul statului american Pennsylvania, oamenii si-au vazut apele contaminate, imposibil de baut si chiar de folosit la spalat; fermierii spun ca ametesc, li se face rau de la substantele din apa, animalelor le cade parul. Acestea nu sunt incidente izolate si nici accidente, ci consecinte care apar sistematic, in urma exploatarilor de acest gen. In fine, ca imaginea sa fie edificatoare, la fiecare sonda se folosesc circa 14 milioane de litri de apa, ceea ce face volumul de "consumabile" extrem de costisitor.
Moratoriul lui Ponta
Care va fi situatia in Romania? Desigur, nu cu mult diferita, eventual mai urata. Primul lucru remarcabil a fost instituirea, de catre guvernul Ponta, a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de sist, masura salutata de ONG-urile de mediu si de comunitatile din zonele vizate (Vaslui, Barlad, Costinesti, Adamclisi). Guvernul vrea sa studieze, sa ceara parerea cat mai multor experti si ecologisti. In timp ce Bulgaria a interzis din capul locului acest mod de exploatare a gazelor, temandu-se de cutremure si poluare, dupa ce Germania si Franta au procedat la fel, Romania s-a alaturat bucuroasa Poloniei si a permis americanilor sa ne acorde "consultanta" in materie, pe "axa" Barlad-Washington. Potrivit unor surse de presa, Chevron pregateste deja, sperand sa-l convinga si pe noul prim-ministru, o campanie de presa similara cu campania Rosia Montana. In acest context, vor fi minimizate, ca pure coincidente, orice cutremure (producerea de cutremure este o temere majora a organizatiilor si specialistilor de pretutindeni), desi numai in statul Oklahoma, de la 50 de cutremure pe an, inaintea inceperii fracturarii, s-au inregistrat nu mai putine de 1000, in primul an de exploatare! Lista riscurilor continua: cantitatile imense de apa trebuie luate de undeva, de regula din rauri, lasand comunitatile pe uscat; poluarea de suprafata va fi enorma (puturi, utilaje, drumuri, camioane de mare tonaj, praf, zgomot, fauna speriata etc.), peisajul fiind de asemenea afectat. Potrivit Agentiei de Resurse Minerale, al carei presedinte, Alexandru Patruti, a fost implicat si la Rosia Montana, si la Rosia Poieni, si despre care ONG-urile spun ca s-ar cuveni sa fie destituit pentru subminarea economiei nationale, redeventele ar trebui scazute (si asa erau foarte mici!), iar statul ar trebui sa acorde subventii respectivelor companii. Asadar, ape poluate, sol poluat, peisaj distrus, redevente diminuate, subventii de stat, toate pe o perioada nedeterminata. Oare merita?