Mai bine mai tarziu decat niciodata! Lumea s-a saturat sa mai fie luata de proasta si de naiva, s-a saturat sa inchida ochii la excesele politicului si administrativului, in vreme ce indura cu stoicism efectele crizei. Lumea s-a saturat de vorbe goale si de cinism vandut la pret de pragmatism. Oamenii s-au saturat de compromisuri in detrimentul interesului public si national si nu mai vor, nici in ruptul capului, ca resursele naturale ale tarii sa fie privatizate pe nimic. Asta nu au inteles, nici in ultimul ceas, presedintele Traian Basescu si premierul Mihai Razvan Ungureanu. Si tocmai asta au inteles si au speculat la maximum membrii fostei opozitii din USL.
Felul in care a fost rasturnat in Parlament Guvernul Ungureanu, cu tradari si traseisme de culise, e, desigur, discutabil. Dar argumentul motiunii e indiscutabil. Caci, cedand gratuit, imoral si ilegal, in fata partenerilor UDMR-isti de coalitie, in cazul Universitatii de Medicina si Farmacie de la Targu Mures, MRU si colegii sai isi compromisesera din start prezumtia de buna credinta, data de opinia publica, in momentul investiturii. Marsand apoi la periculoasele teme prezidentiale, privitoare la fructificarea resurselor naturale, premierul MRU a lasat mereu impresia deranjanta de sef al unui guvern de serviciu, pus sa execute cu zambetul pe buze ultimele obsesii de la Cotroceni. Privatizarea grabita a Cupru Min si condamnabila toleranta cu care a fost tratata problema gazelor de sist lasau sa se intrevada o cedare finala si in cazul exploatarii aurifere de la Rosia Montana. Fara sa aiba legitimitate electorala si cu doar cateva luni inaintea unor alegeri cruciale pentru PDL, Mihai Razvan Ungureanu a intrat pe o spirala de ignorare a sensibilitatilor opiniei publice, greu de inteles. Asta avea sa-i si aduca, de altfel, sfarsitul guvernului sau.
Dincolo de jocurile politicianiste, caderea guvernului MRU inseamna, in plan pragmatic, un respiro de macar 6 luni pentru Rosia Montana, o tema pe care noul guvern nu o va mai putea aborda in termeni "basescieni". Mai inseamna si indepartarea UDMR de la guvernare si, implicit, trecerea in rezerva a santajului ridicat la rang de strategie politica. Succesul motiunii "Jos guvernul santajabil!" e o corectie dura pentru Basescu si pentru Ungureanu. Totodata, un avertisment pentru clasa politica si o confirmare a cresterii relevantei si fortei opiniei publice. Cu doar cateva saptamani inainte, academicianul clujean Ioan Aurel Pop s-a vazut obligat sa denunte public orice banuiala legata de o relatie a sa cu Rosia Montana Gold Corporation, un punct sensibil in contexul candidaturii sale la functia de rector al Universitatii "Babes-Bolyai" (UBB). Doar astfel si-a putut asigura numarul necesar de voturi din partea electorilor UBB. Lectia de la Cluj n-a fost inteleasa de MRU, dar, tocmai in contextul caderii guvernului sau, se poate consacra intr-o directie de forta in campaniile electorale ce vor urma: chiar sunt lucruri cu care, in Romania de azi, nu se mai poate glumi!