Un oaspete sosit din secolul XXIII
Povestea incredibila a lui Evgheni Gaiduciok pare desprinsa din paginile unui roman de science fiction. Ea incepe in secolul XXIII si se termina in 1991. Caci Evgheni Gaiduciok a murit la varsta de 76 de ani, cu doua secole inainte de a se naste. Conform povestirilor, schitelor si desenelor sale, el a calatorit prin timp, traversand veacurile si lumile. Cu o masina a timpului.
In localitatea unde a trait, in Jirnovsk, regiunea Volgograd din Rusia, el este considerat cea mai remarcabila personalitate a secolului XX. Cunostintele sale fabuloase au impresionat prin profunzime, iar predictiile sale, pe care el le numea "amintiri", s-au adeverit intotdeauna, uluind prin precizie: atacul Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice, rezultatul celui de-al doilea razboi mondial, planul politic si economic postbelic, programul lui Gorbaciov de Perestroika (reconstructie). Iar in viitor inventarea masinii timpului.
In 2011, in memoria lui a fost deschisa expozitia "O viata dedicata cautarii". Toate exponatele apartinand lui Evgheni Gaiduciok, din perioada antichitatii si pana in secolul XXIII, sunt reproduceri ale unor obiecte din epoci demult apuse, harti detaliate ale unor orase pierdute sau machete ale unor cetati disparute, tot atatea dovezi pentru nemaipomenita sa poveste. Si poate ca oamenii nu l-ar fi crezut pana la capat daca, anul trecut, la inaugurarea expozitiei, Vadim Cernobrov, un renumit cercetator, initiatorul unui proiect de calatorie in timp, nu s-ar fi hotarat sa povesteasca tuturor ceea ce aflase chiar de la Evgheni Gaiduciok, in urma cu peste 20 de ani.
"L-am intalnit in 1985, la Moscova. A batut la usa apartamentului meu, mi-a intins mana, s-a recomandat si mi-a spus: "Am ajuns aici cu o masina a timpului. Din viitor". L-am privit buimacit, nestiind ce sa fac intr-o asemenea situatie. Inainte de a-l trimite la plimbare pe cel care in mod clar era bolnav psihic, l-am intrebat totusi de ce imi spune asta tocmai mie. Raspunsul m-a uluit. Citise cartea mea despre masina timpului. Dar in 1985, aceasta nici macar nu fusese scrisa! Prototipul Lovondatr, cu care aveam sa testez, in 2001, accelerarea si decelerarea timpului, era atunci doar o idee vaga, abia schitata. Conform spuselor sale, el totusi citise cartea, o stia aproape pe dinafara si se hotarase sa imi vorbeasca, fiind convins ca eu voi fi singurul om din intreaga Uniune Sovietica care il va crede. Drept dovada ca venea din viitor si stia cu exactitate ce avea sa se intample, mi-a vorbit despre caderea comunismului, despre viitorul presedinte Boris Eltin si despre razboiul din Jugoslavia. Acum, cand totul s-a petrecut intocmai, pentru mine nu mai exista dubii: Evgheni Gaiduciok a fost un oaspete sosit din viitor".
Prizonierul timpului
Evgheni a nimerit in Rusia in anii '30, printr-o intamplare nefericita. Toata viata, desi reusise sa se integreze, sa isi intemeieze o familie, traise cu regretul si dorul epocii sale. A secolului XXIII! Avea 15 ani cand, pentru a-si impresiona prietena, a invitat-o la o plimbare cu masina timpului undeva, pe un taram exotic. Ea nu mai fusese niciodata intr-o asemenea calatorie fascinanta. El avea deja experienta, fiind "copilotul" tatalui sau inca din copilarie. Vizitase epoci demult apuse si continente indepartate. Dar singur, nu mai fusese niciodata. S-au imbarcat impreuna, fara stirea nimanui, si au traversat spatiul si timpul. Dar calatoria lor nu a durat prea mult. Aparatul a suferit o avarie si s-a oprit in 1930, pe teritoriul Rusiei, in apropiere de Leningrad. Cei doi adolescenti inspaimantati au realizat in scurt timp ca masina nu va mai putea porni cu ambii calatori la bord si, cu putin noroc, numai unul dintre ei va reusi sa ajunga inapoi in secolul XXIII. Neavand alta solutie, Evgheni a impins-o pe fata in vehicul si, promitandu-i ca se va intoarce si el de indata ce va gasi o solutie, a expediat-o in viitor.
Au trecut ani si baiatul nu a putut descoperi o metoda de a reveni acasa. Stia ca se afla in trecut si era constient ca oamenii acelor vremuri nu il vor putea ajuta. Nici macar intelege sau crede. Tocmai de aceea a hotarat ca cel mai bine este sa pastreze secreta calatoria sa. A declarat autoritatilor locale ca a fugit de la un orfelinat unde era brutalizat. Dupa cercetarile facute superficial, baiatul a fost declarat orfan si o familie fara copii l-a adoptat. A primit numele de Evgheni si a inceput o viata noua.
In perioada cand era elev de liceu, a avut parte de o experienta neobisnuita. Conform spuselor sale, la scoala la care invata, a venit in vizita H. G. Wells, autorul celebrului roman "Masina timpului". Intr-adevar, renumitul scriitor de literatura stiintifico-fantastica a fost in Uniunea Sovietica de mai multe ori. Scriitorul britanic cocheta cu comunismul si, in 1934, a avut chiar o intrevedere cu Stalin. Partizan al ideilor socialiste, scriitorul si-a exprimat dorinta de a se intalni cu tinerii, viitorii purtatori ai ideologiei marxist-leniniste. Astfel, printr-o intamplare, creatorul "Masinii timpului" a ajuns chiar la liceul unde invata Evgheni. Ce lovitura a destinului! La un moment dat, cand scriitorul era singur, Evgheni s-a apropiat de el si, timp de cateva minute, au vorbit ceva in soapta. Surprinzator era faptul ca nimeni nu stia ca baiatul are habar de limba engleza. Si apoi, ce putea discuta un pusti de liceu cu un scriitor genial?!
Amintiri din viitor
Svetlana Bulgakova, fiica lui Evgheni, isi aminteste si astazi povestile fabuloase ale tatalui sau, pe care le asculta fascinata in fiecare seara. "Am auzit zeci de istorii uluitoare despre lansarea in spatiu, despre cosmonauti si rachete, despre misiuni interplanetare. De abia acum ma intreb ce fel de calatorii in spatiu existau atunci in 1949, cu 12 ani inainte de primul zbor in cosmos al lui Gagarin?! Alte povesti erau despre creaturi ciudate, care locuiesc pe planete indepartate, si despre viata pe Pamant in viitor. Am ascultat povesti istorisite atat de frumos de tatal meu, cu mult inainte ca ele sa fi fost scrise! Desi povestile din viitor pareau reale, desi tatal meu cunostea trecutul ca si cand l-ar fi trait, desi ne relata fapte si evenimente remarcabile din istorie atat de viu, incat oricui i-ar fi fost clar ca fusese martor la ele, totusi, niciodata nu l-am crezut intru totul. Mintea mea obtuza parca refuza sa accepte faptul ca tatal meu calatorise in timp".
Abia la cativa ani dupa moartea tatalui, Svetlana Bulgakova a descoperit intamplator ceva care i-a schimbat perceptia asupra a tot ceea ce auzise si aflase. In arhiva imensa pe care Evgheni o lasase in depozitul de la parterul blocului, Svetlana a gasit un dosar. Era bine ascuns, in spatele peretelui de scandura, peste care Evgheni asezase fel de fel de harti, pentru a-l camufla. Dosarul cuprindea mai multe afise, desene si epigrame usturatoare, la adresa marilor personalitati politice ale vremii. Satirele si caricaturile ilustrau prevestiri despre invazia hitlerista, despre dictatura lui Stalin si caderea comunismului. Printre ele, si un caiet cu insemnari personale. Din paginile lui a aflat Svetlana ca tatal sau alesese sa locuiasca in regiunea Volgograd, pentru ca aici, in secolul 23, va exista o baza special amenajata pentru calatorii in timp. Evgheni realizase chiar si o schita cu terenul urias ce inconjura baza, cu platforme, rampe si instalatii complicate. Conform adnotarilor de pe schema, Svetlana a dedus ca acest perimetru se va afla exact in zona in care locuiau ei. Alaturi, pe mai multe pagini, era explicata o idee simpla: "Ceea ce oamenii numesc astazi OZN-uri si pe care le considera de origine extraterestra nu sunt decat nave care calatoresc in timp si la bordul carora se afla tot oameni. Doar ca din viitor. Adica din prezentul meu".
Abia atunci a inteles Svetlana de ce tatal ei statea ore in sir cu privirea atintita pe cer, cautand parca ceva. Abia atunci i-a inteles suferinta. Era un om al secolului XX, insa imaginea secolului XXIII il urmarea. Ii era dor de lumea pe care o lasase.
Un impostor?
Dar Evgheni n-a avut numai prieteni, Valeri Nikitin, profesor doctor in psihologie la Institutul de Stiinte Psiho-Sociale din Novosibirsk, s-a straduit toata viata sa demonteze povestea omului care pretindea ca vine din secolul XXIII. Conform spuselor sale, Evgheni Gaiduciok nu era decat un impostor.
De alta parere a fost insa Ronald Mallet, profesor doctor in fizica la Universitatea Connecticut din Statele Unite, conform caruia traversarea timpului si a spatiului este posibila. Pentru a reusi sa testeze o asemenea calatorie, Mallet a schitat o masina a timpului, folosind fascicule de lumina curbate, pentru a forma un laser circulatoriu. Pentru ca ipoteza sa fie pe intelesul tuturor, genialul profesor a oferit urmatorul exemplu: o lingura se misca intr-o oala cu apa. Lingura reprezinta lumina, iar lichidul semnifica spatiul. Datorita miscarilor lingurii, lichidul este si el agitat. Spatiul se curbeaza, trecutul, prezentul si viitorul devenind impreuna o bucla continua.
Echipa sa de cercetatori cauta fonduri pentru a realiza si experimenta aceasta teorie care, daca se va dovedi corecta, ii va indeplini cercetatorului american un vis din copilarie: sa se intoarca in trecut, pentru a-si salva tatal de la moarte!
Masina timpului exista!
Desi majoritatea savantilor sunt de acord ca, cel putin deocamdata, calatoria in timp este imposibila, Vadim Cernobrov sustine ca dispozitivul care va reusi sa poarte un om dintr-o epoca in alta este pe cale sa se infaptuiasca. La un asemenea proiect lucreaza cercetatorul rus, inca din anii '90 si, in prezent, conform afirmatiilor sale, este aproape de a-l desavarsi. Primul model al aparatului de calatorie in timp, numit Lovondatr, a fost realizat in perimetrul unor laboratoare experimentale strict secrete, iar primii "temponauti" au fost insecte si soareci de laborator. Insa experimentele esuau mereu, majoritatea subiectilor murind dupa primele minute. Accelerarea sau incetinirea vitezei timpului in interiorul aparatului producea efecte nedorite asupra organismului animalelor supuse experimentelor. Prin celulele lor, timpul curgea neregulat. Spre exemplu, inima "se deplasa" in trecut, iar plamanii ramaneau in prezent, provocandu-le moartea instantanee. Insa Vadim Cernobrov si membrii asociatiei sale "Kosmopoisk" nu s-au lasat descurajati, continuand proiectul, construind prototip dupa prototip.
In vara anului 2001, cu cel de-al saptelea model al masinii "Lovondatr", in regiunea Volgograd, intr-o baza militara dezafectata, s-a realizat pentru intaia data in istorie o calatorie in timp, cu un subiect uman. Prin experiment au trecut sapte persoane, atent monitorizate cu aparate sofisticate de catre medici specialisti. "Calatoriile" nu au durat mai mult de 30 de minute, tinand cont de gradul de periculozitate, iar la final, subiectii au povestit aceleasi trairi: sentimentul de parasire a corpului, ameteli, tulburari ale activitatii inimii, senzatia ca se afla intr-un vortex.
Dupa experimente, Vadim Cernobrov declara intr-o conferinta de presa: "Conform teoriei mele, timpul, ca fenomen fizic se poate explica prin manifestarea, in anumite conditii, a fortelor electromagnetice cunoscute. Prin intermediul acestor forte, timpul poate fi influentat. Acest lucru a fost demonstrat in experimentul "Lovondatr-7". Constructia aparatului nu este deloc complicata: doua sfere goale, introduse una in cealalta. Diametrul celei interioare are un metru iar al celei exterioare doi metri si zece centimetri. Intreaga suprafata a sferei interioare este captusita cu zeci de solenoizi (bobine cilindrice strabatute de curent electric). In urma impulsului electric, bobinele creeaza in interiorul sferei un camp magnetic, cu o polaritate fie pozitiva, fie negativa. Sutele de experimente, masurate atat cu ceasuri mecanice, cat si cu quartz, au demonstrat ca in interiorul aparatului viteza timpului poate fi marita sau incetinita. Cu cat energia impulsului este mai mare, cu atat "deplasarea" in timp este mai vizibila. Cand tensiunea a atins 380 de volti, scurgerea timpului din interiorul aparatului s-a modificat cu o secunda si jumatate intr-o ora. Desi fizica moderna nu poate explica acest fenomen, noi, totusi, l-am experimentat si am demonstrat un lucru incredibil: calatoria in timp este posibila!".
Calatori din viitor
Anul trecut, o fotografie inedita a facut adevarata senzatie pe internet. Imaginea a fost expusa de Muzeul Bralorne din Canada si infatiseaza o multime de oameni veniti sa asiste la inaugurarea unui pod, in anul 1941. In mijlocul lor, apare un tanar ce pare desprins dintr-o alta epoca: ochelari de soare ultramoderni, un tricou imprimat cu litera M, specific zilelor noastre, aparat de fotografiat compact. Fotografia s-a raspandit rapid pe Internet si pasionatii de fenomene stranii au concluzionat: este un calator in timp, surprins intr-o imagine a anilor '40.
Bineinteles ca in scurt timp au aparut voci care sustineau ca poza "Calatorului in timp" nu este decat o farsa, o fotografie realizata pe computer. Imaginea a fost studiata de catre specialistii in software din Silicon Valley, centrul tehnologiei moderne. Prin intermediul unor programe specializate care pot analiza si identifica manipularile, interventiile intr-o fotografie, ei au stabilit ca imaginea este reala si ca asupra ei nu s-a intervenit.
Cateva luni mai tarziu, Evgheni Balamutenko, un om de televiziune de la postul NTV Rusia, s-a deplasat cu echipa sa la muzeul din Bralorne, Canada, unde a realizat un documentar pe tema misterioasei fotografii. Originalul ei a fost descoperit chiar in timpul filmarilor, intr-un album din arhiva muzeului canadian: "Am simtit ca este un moment istoric! Imaginea este 100% reala! Am tinut-o in mana. Si poate ca ea dovedeste ca ideea calatoriei in timp nu este deloc utopica", povestea entuziasmat realizatorul TV la intoarcerea in Rusia.
Insa aceasta fotografie nu este unica. La o singura cautare pe Internet a sintagmei "calator in timp", se descopera mai multe imagini, in care sunt surprinse diferite obiecte sau personaje, care nu se potrivesc cu timpul in care au trait. Daca ele sunt trucaje, iluzii optice sau pur adevar nu vom stii probabil decat atunci cand masina timpului va porni, iar calatoria in trecut sau viitor va deveni realizabila.