Amatorii de scenarii apocaliptice au vorbit de dizolvarea principalului partid al fostei coalitii de guvernare - PDL-ul - si de esecul celei de-a treia incercari (dupa cea a lui Petre Roman, in 1991, si a guvernarii CDR, intre 1997 si 2000) de a demola "sistemul ticalosit". Unii se asteptau chiar ca Traian Basescu sa recunoasca, dupa modelul Emil Constantinescu, infrangerea din partea Securitatii. Toate "contractele" Romaniei, in special cele economice cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana, au parut in primejdie de revocare sau renegociere. Iar legile fundamentale votate de Parlament si promulgate de presedinte au aparut drept formule derizorii, anulabile din perspectiva intereselor noului pol al puterii. Cu alte cuvinte, tot ce s-a facut in ultimii patru ani a devenit brusc, pentru cei mai inversunati sustinatori ai USL, demn de aruncat la cosul Istoriei. Pentru observatori mai putin atenti s-a impus concluzia ca, dupa ani de gherila parlamentara si institutionala, Romania se regaseste in situatia din 1990 cand, sub acoperirea lui Ion Iliescu, esalonul secund al PCR si al Securitatii a preluat controlul ansamblului social, "schimbandu-si parul, nu si naravul".
Lucrurile nu stau chiar asa. Caderea guvernului MRU, in primul rand, era previzibila. Mihai Razvan Ungureanu a fost impus de presedintele Basescu in momentul in care PDL-ul si coalitia condusa de el pareau a-si fi pierdut orice elan reformist. Fosta coalitie guvernamentala traversase, e drept, desertul crizei economice globale, cu masuri extrem de dure pentru populatie. Taierile salariale, in cazul bugetarilor, amputarile de pensii, marirea CAS-ului, disponibilizarile din administratie etc. au provocat reactii emotionale profunde, abil exploatate de propaganda intens sustinuta mediatic de adversari (prin Antene, Realitatea si OTV). In plus, campania anticoruptie, dusa - pentru a demonstra independenta Justitiei - de DNA si ANI, a lovit mai ales in demnitarii puterii. Obisnuinta ca actele de mare coruptie, dezvaluite de diverse "surse", sa se incheie cu amendarea unor anonimi "acari Paun" n-a mai fost validata. Primari, parlamentari ori demnitari ai puterii au fost condamnati aproape fara discriminare. In context, profitorii "clasici" ai oricarei administratii s-au pomenit in situatia de a nu-si realiza "obiectivele" propuse atunci cand au capusat PDL-ul, partid - in 2008 - in ascensiune. Oricine priveste lista dezertorilor actuali din fostul partid guvernamental va constata ca acestia sunt - cu exceptia notabila a lui Sorin Frunza Verde - o "oaste de stransura", un grup de mercenari pentru care convingerile doctrinare, programele de guvernare si responsabilitatea fata de votanti nu au contat. Trecerea lor in masa la USL era de asteptat, cu atat mai mult cu cat trendul descendent al impactului electoral al PDL-ului anunta restrangerea dramatica a locurilor eligibile de parlamentari, presedinti de Consilii Judetene, primari.
Caderea guvernului Ungureanu era previzibila, in al doilea rand, si datorita fracturarii interne a nucleului dur al PDL. Inca de la ultimul congres al partidului s-a vazut ca actuala lui echipa de conducere, impusa de presiunile presedintelui Basescu, nu se sudeaza nici cu grupul "veteranilor", nici cu cel al "intelectualilor critici". Guvernul Boc-Udrea, emanat de aici, a facut destule gafe (de la incapacitatea ori lipsa de comunicare, la adoptarea unor decizii pripite, fara justificare) care nu puteau sa nu fie amendate de grupul experimentat al vechilor membri de partid ori de intelectualii idealisti afiliati. Retragerea echipei Boc-Udrea din fruntea administratiei era inevitabila, dar s-a facut prea tarziu. Zvonurile ca MRU, proaspat numit premier, va prelua - cu binecuvantarea lui Traian Basescu - si conducerea partidului, au accentuat frustrarea veteranilor, deja marginalizati la congres, impunandu-le o circumspectie excesiva in sustinerea acestuia. Or, intr-un an electoral, o asemenea "detasare" nu a servit nici PDL-ului, plonjat - in lipsa autoritatii de drept a veteranilor - in anarhie, nici proiectelor guvernamentale, care aveau nevoie, pentru putinul timp ramas pana la alegeri, de o sustinere ferma, "monolitica". In situatia data era, prin urmare, greu de prevazut ca echipa administrativa a lui MRU va reusi sa rezolve "tintele", obligatorii pentru o prezumtiva redresare a impactului PDL, si anume: reintregirea salariului bugetarilor si restituirea cotei de 5% CASS pensionarilor, rezolvarea problemelor fondului Proprietatea, reducerea CAS, incheierea programelor de privatizare si restructurare convenite cu FMI, reducerea evaziunii fiscale etc. Guvernul MRU a intrunit toate conditiile - "interne si externe" pentru a se prabusi, ceea ce s-a si intamplat.
Solutia numirii lui Victor Ponta, candidatul USL, in functia de prim-ministru a fost, la randu-i, corecta, constitutionala si previzibila. Trebuie insa bagata in seama "ciudatenia" inexistentei oricarei altei candidaturi. Nici unul dintre partidele fostei coalitii guvernamentale nu a propus vreun "nume" care sa-i fie opus liderului PSD. Surprinzatoarea cedare a "presedintelui-jucator" poate fi doar o aparenta. Traian Basescu stie ca USL-ului ii va fi foarte greu sa rezolve promisiunile de redresare asumate de guvernul MRU. Fosta opozitie este pusa in fata unei batalii care nu mai este "batalie de vorbe". USL nu poate sa incalce acordurile deja asumate de Romania si nu-si poate permite sa satisfaca, neglijand asteptarile alegatorilor, foamea, cumplita dupa patru ani, a baronilor si clientilor sai. Acestia s-ar putea "rascula", si in urma constatarii ca, pentru locurile parlamentare eligibile sau demnitatile profitabile, sunt nominalizati "transfugii" care au abandonat corabia PDL-ului. Argumentele lor, cum ca USL-ul risca sa-si nauceasca electoratul impingand in fata "figuri" pe care acesta le-a perceput ca adversare, si ca "cei care au tradat o data vor mai trada", se fac deja auzite. Chiar daca, preluand administratia, va controla alegerile, USL-ul s-ar putea trezi cu cele mai neplacute surprize.
PDL-ul este, pe de alta parte, obligat, cu conditia supravietuirii, la o reconstructie severa prin care, dupa autoexcluderea mercenarilor si eliminarea experimentelor "impuse", sa-si asume, in intregime, trecutul, dar si viitorul. O a treia infrangere in fata "sistemului ticalosit" va fi devastatoare pentru Romania.