Poate ca va scriu mult mai tarziu decat ar fi trebuit, dar chiar daca o fac cu intarziere, imi exprim speranta ca aceasta va fi in folosul celor care sunt in necaz si isi pun speranta in ajutorul Sfantului Ierarh Nectarie.
Viata mea a fost lipsita de griji, pana in urma cu 4 ani. Totul parea asa de bine randuit, incat aveam impresia ca mie nu mi se poate intampla nimic rau, ca eu sunt cea care imi fac destinul. Nu eram atenta la nevoile celor din jur, nu puneam pret pe lucrurile cu adevarat importante, ii dispretuiam oarecum pe cei care nu erau "contemporani" cu schimbarile vremii, pe cei care mergeau prea des la biserica, vazandu-i ca pe niste habotnici. Chiar daca stiam de existenta lui Dumnezeu, nu aveam nevoie de el, nu il primeam nici in casa si nici in suflet, de altfel, nici eu nu prea mergeam in casa Domnului, la biserica, decat foarte rar.
Inainte ca raul despre care povestesc sa se intample, am primit ceva semne, pe care insa nu le-am inteles. Era vorba de boli relativ grave, dar nu incurabile, cu care fusesera diagnosticati mama si sotul meu. Dar a fost abia inceputul. La scurta vreme, copilul meu, Andrei, s-a imbolnavit de leucemie.
Nici atunci nu am inteles imediat morala acestei nenorociri, insa stiu ca primul lucru pe care l-am facut dupa ce am aflat diagnosticul a fost sa cad in genunchi si sa ma rog cu disperare lui Dumnezeu pentru vindecarea baiatului. Chiar daca nu am ignorat rolul doctorilor, in sufletul meu eram convinsa ca doar de la Dumnezeu va veni vindecarea. Cu acea ocazie, am aflat si de Sfantul Nectarie si de Sfantul Ioan Rusul, la care am inceput sa ma rog neincetat (pana a afla de existenta acestor doi sfinti, ma rugam la Sfantul Pantelimon si la Sfantul Andrei, la ultimul rugandu-ma si azi, zi de zi). Acelasi lucru il facea si sotul meu. De la un moment dat, dupa ce starea de sanatate a copilului nostru s-a stabilizat, eu am continuat sa ma rog la Sfantul Nectarie, iar sotul meu la Sfantul Ioan Rusul.
Atunci ne-am legat ca primul drum pe care il vom face cu copilul, dupa ce acesta va fi cat de cat in stare sa stea pe picioarelui lui, o sa fie in Grecia, la moastele celor doi sfinti. Asa am si facut, chiar daca, cu o zi inainte de plecare, am avut toti trei un accident de masina, in care am suferit leziuni minore, si in pofida faptului ca baiatul nostru era bolnav si cu febra, slabit de citostatice. Dar la sfatul duhovnicului nostru, am plecat. Pana sa ajungem in Grecia, s-au ivit si alte obstacole in cale, insa cu credinta in Bunul Dumnezeu, le-am depasit. Cert e ca am ajuns la cei doi sfinti care ne-au ajutat la nevoie si am simtit binecuvantarea lor revarsata asupra baietelului nostru. La intoarcerea acasa, medicii, cat si duhovnicul nostru, ne-au confirmat cu mare emotie, minunea vindecarii copilasului.
In urma cu putin timp, a mai venit o incercare din partea lui Dumnezeu. Sora mea, in urma unor analize de rutina, a fost diagnosticata cu cancer. Insa rugaciunile pe care le-am facut catre Sfantul Nectarie (atat noi, familia, cat si mai multi preoti) au ajutat in asa masura, incat diagnosticul nu s-a mai confirmat. Iar acest lucru s-a datorat doar Sfantului Nectarie, care a oprit la timp evolutia bolii, astfel incat nu a fost nevoie de chimioterapie sau radioterapie. Sfinte Nectarie, iti multumim din tot sufletul.
Morala pe care eu am inteles-o in urma acestor intamplari este ca viata pe care o ducem pe pamant trebuie sa fie mereu raportata la Dumnezeu, iar celor care cunosc legea lui Dumnezeu si nu o respecta, Domnul le trimite incercari, tocmai ca sa nu repete greselile si sa inceapa o alta viata, crestineasca, mai profunda si mai plina de satisfactii.
* * * * *
As vrea sa va impartasesc o minune pe care Sfantul Nectarie a facut-o in toamna anului 2009, in Grecia. Cativa romani plecati la munca acolo, au dorit sa-si boteze copiii in tara unde lucrau, insa doreau ca slujba sa se efectueze in limba romana. In acest sens, au mers la episcopul din zona, ca sa ceara binecuvantarea pentru slujirea botezului in limba romana. Episcopul nu a fost de acord. Atunci oamenii s-au dus la moastele Sfantului Nectarie, cerandu-i sa se roage pentru ei si sa induplece inima episcopului. In urmatoarea duminica, un preot care vorbea romaneste a anuntat ca toti romanii care vor sa-si boteze copiii in limba romana sa vina pe malul marii, iar el va oficia aceasta taina. Evenimentul s-a si petrecut si fiecare copilas a primit un certificat de botez semnat de preot. Ca urmare, grupul de romani s-a dus cu flori sa-i multumeasca episcopului, pentru ca le daduse binecuvantarea ceruta. Surprins, episcopul le-a spus ca nu-si daduse acordul pentru botezul in limba romana. Atunci oamenii i-au marturisit ca faptul se intamplase deja, ca au primit si certificate de botez, pe care le-au aratat episcopului. Erau semnate "Nektarios". Totodata, i-au aratat si poza acelui preot, care se afla pe un perete al incaperii. Era fotografia Sfantului Nectarie. El in persoana venise pe malul marii si infaptuise minunea.
Oameni buni, descoperiti-L pe Dumnezeu si faceti-L tovaras de viata, inainte de a va trimite El incercari. Cu El alaturi, nu exista decat speranta si biruinta. Va spun asta cu pretul vietii mele si va indemn sa ma ascultati.
TEODORA-BECLEAN - Bistrita-Nasaud