- Pentru traseistul roman de azi, de ieri si de 22 de ani incoace, singura motivatie este salvarea intereselor proprii. Atunci cand acestea sunt amenintate de luptele interne de partid sau de pierderea puterii, corabia este parasita la fel de rapid cum a fost ocupata, caci majoritatea celor care pleaca acum din PDL au fost racolati dupa ce partidul a ajuns la putere sau putin inainte de acest moment, cand victoria era previzibila. La fel vor proceda si peste patru ani, cand probabil viitoarea combinatie politica de la putere se va confrunta cu perspectiva infrangerii la urne. De altfel, in afara de Sorin Frunzaverde si Petru Filip, transfugii pdl-isti din aceasta primavara sunt niste ilustri anonimi, de care nu a auzit nimeni: nu s-au batut pentru vreun proiect legislativ, vreun principiu sau vreo idee, iar de interesul national probabil ca nici nu au auzit. Daca nu demisionau din PDL, nici nu am fi stiut ca erau parlamentari. In ceea ce-i priveste pe domnii Frunzaverde si Filip, explicatiile oferite pentru parasirea partidului la greu sunt doar pretexte penibile care ascund prost motivatia reala, si anume, faptul ca au tradat partidul caruia ii datoreaza cariera politica si bunastarea, pentru conservarea si/sau obtinerea unor privilegii. Sorin Frunzaverde a dorit sa-si pastreze fieful din Caras-Severin, iar Petru Filip - care a descoperit acum ca partidul sau a virat spre dreapta acum cinci ani - sa obtina sprijin pentru un proiect de lege dezastruos, menit sa-i imbogateasca pe fondatorii universitatilor particulare si sa le scoata pe acestea din urma de sub rigorile Legii educatiei nationale, promovate de Daniel Funeriu, una din putinele reforme de fond realizate de guvernarea PDL.
Morala acestei istorii care se repeta o data la 4 ani este ca politica romaneasca, in speta Parlamentul Romaniei, reprezinta refugiul oportunistului fara scrupule, lacom si corupt. La noi oamenii nu intra in politica din convingere sau pentru ca ar avea vocatia serviciului public, ci pentru ca prin politica se pot face bani usor, fara munca, prin practici corupte si abuzuri. Pericolul real si iminent de care inca nu s-a vorbit este ca perpetuarea acestei clase politice in Parlament va face ca reformele benefice, care-i ameninta interesele, sa fie anulate in primele luni ale viitoarei guvernari, fapt de altfel anuntat acum cateva luni de Victor Ponta. Numai presiunea din partea UE si SUA ar mai putea mentine DNA pe coordonatele trasate de Daniel Morar, iar ANI va fi probabil mutilata din nou, caci a scos la iveala prea multe incompatibilitati si conflicte de interese.
Este interesant sa remarcam in acest context faptul ca politicienii PDL, care tin cu adevarat la principii, ca Monica Macovei si Cristian Preda, de pilda, nu se gandesc sa plece la USL, desi propriul partid i-a tratat destul de rau, pentru ca stiu ca USL nu le accepta principiile democratice si de integritate. Ei s-ar putea alatura unei noi miscari politice care sa apere aceste principii. Este insa o asemenea miscare posibila intr-o tara al carei sistem politic este viciat profund? Poate, dar in viitor. Pentru alegerile din 2012, initiativa, deocamdata strict declarativa, vine prea tarziu pentru a fi altceva decat un artificiu.
2. Leonard Orban, ministrul pentru afaceri europene, avertizeaza ca Romania este amenintata sa piarda o gramada de fonduri, daca nu rezolva problemele "de sistem" pe care le are in cheltuirea banilor repartizati. Le-ati putea explica cititorilor nostri ce trebuie sa inteleaga prin diagnosticul "probleme de sistem"?
- Domnului Orban i s-a alaturat zilele trecute si reprezentantul UE in Romania, Nicolae Idu, care a avertizat ca putem pierde integral si fondurile europene din programul pentru pescuit. Ambii oficiali stiu sa ascunda bine problemele reale in spatele unor explicatii tehnice, dar, rezumand rezultatele investigatiilor din presa si relatarile corespondentilor de la Bruxelles, putem conchide ca principalele "probleme de sistem" sunt cele pe care le cunoastem dintotdeauna: incompetenta si coruptia, ambele exacerbate de politizarea excesiva a administratiei publice. Sa luam ca exemplu programul operational pentru resurse umane, ale carui plati au fost intrerupte de doua ori din cauza faptului ca administrarea lui a fost incredintata unor persoane neavenite, numite pe criterii clientelare. In plus, in cadrul programului au aparut cazuri de coruptie si o serie de conflicte de interese, cum a fost cazul ministrului muncii, Ilie Botis, care a atribuit un contract banos unei firme conduse de sotia sa. S-a ajuns pana acolo incat a fost nevoie ca toate proiectele sa fie insotite de declaratii prin care cei care le propun jura ca nu au dat mita sau alte foloase necuvenite" factorilor de decizie. In ceea ce priveste programul pentru agricultura, Oficiul de Lupta Antifrauda al UE (OLAF) a declansat sase investigatii, in legatura cu sistemul platilor directe, in mai multe locuri din Romania.
Alta hiba care persista de ani buni este sistemul de licitatii publice, de care mai vorbeste din cand in cand si cripticul domn Orban. Potrivit expertilor europeni citati de presa, nu avem un mecanism functional care sa detecteze neregulile din achizitiile publice pe proiectele din fonduri europene. Bulibaseala administrativa - in care nu stii unde inceteaza incompetenta si incepe coruptia - se manifesta si in cadrul autoritatilor de management, care nu dau socoteala pentru greselile lor, ci pot pasa raspunderea catre comisiile de licitatii. Cu alte cuvinte, am crezut ca putem accesa banii europeni prefacandu-ne ca respectam regulile UE, dar continuand in fond propriile practici corupte si clientelare (a vazut cineva o licitatie castigata corect in Romania?). Problema este ca am perpetuat aceste practici in ciuda repetatelor atentionari din partea Comisiei Europene, care a trimis mai multe misiuni de audit in Romania. Am sperat, probabil, ca lucrurile se vor rezolva la masa verde, adica se vor negocia politic la Bruxelles. Dar, ce sa-i faci, Bruxelles nu este Bucuresti. Din pacate, guvernantii romani refuza sa inteleaga acest lucru si prefera sa piarda 6 miliarde de euro, daca nu pot fi siguri ca banii ajung in buzunarele lor sau ale clientelei lor.