Am promis sa marturisesc interventia lui Dumnezeu si a fiintelor de lumina in viata mea si acum ma tin de cuvant... dar intr-un mod succint, nu literar.
In 2000, am vrut sa-mi schimb serviciul. In Brasov exista o biserica catolica franciscana, unde merg catolici, dar si multi ortodocsi. Am tinut o novena a Sfantului Anton (s-au rugat si calugarii pentru mine) si in timp foarte scurt si cu eforturi minime (ziare, telefoane, deplasari la interviuri...) am reusit. Mi-am gasit un serviciu bun, care in timp a devenit si mai bun! De fapt, am gasit doua job-uri si l-am ales pe cel mai bun dintre ele. Ii multumesc si acum zilnic lui Dumnezeu pentru aceasta implinire.
Anul acesta, pe fondul unei relatii de aproape sase ani la distanta, care in loc sa mearga spre bine incepuse sa fie "condimentata" cu certuri, am inceput cateva programe spirituale mai puternice. Am citit multe carti din acest domeniu (S. N. Lazarev, M. O. Aivanhov si altii), incercand sa aplic cele citite, pornind cu a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice. Am tinut in mare parte postul Pastelui, m-am spovedit, am citit viata Sfantului Nectarie si marturisiri ale ajutorului dat de el ("Formula AS"). Am continuat cu 40 zile Acatistul Sfantului Nectarie, apoi o novena a Sfintei Rita si 40 zile Acatistul Sfantului Nicolae. Intre timp, ma rugam si cu propriile cuvinte, preotul duhovnic imi indicase Psalmul 50 si am suprapus si un program spiritual de 7 saptamani, cu luni si vineri post negru, pana la ora 24, cu lumanari si citirea alternativa a Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos si a Acatistului Sf. Arhangheli Mihai si Gavriil plus o rugaciune pentru momentele grele ale vietii. Nu le-am mai citit mecanic ca in trecut, ci le traiam, credeam ca pot fi ajutata. Ma rugam uneori printre lacrimi, ca unor fiinte dragi, apropiate! Am trimis acatiste la 9 manastiri, am fost la dezlegari... In Acatistul Sfantului Nicolae se pomeneste de impacare ("Bucura-te ca faci minuni spre impacare", "pazeste-ne de galcevile lumesti, de razboiul cel dintre noi"). In timp ce il citeam, eram deja despartita de iubitul meu si s-a intamplat miracolul ca ne-am impacat. Mi s-a mai dat o sansa (ni s-a mai dat...). Am petrecut un concediu sublim impreuna, dar tot au mai intervenit discutii. Apoi am citit o novena de urgenta a Sfantului Anton (adica zilnic). Din pacate, acum, cand scriu, suntem despartiti, iubirea inca nu e neconditionata sau destula! E alegerea lui! Eu am ales sa iert, sa pastrez iubirea in suflet (poate in timp se va diminua sau va lua alta directie). Oricum, sunt linistita si impacata.
In tot acest timp, optimismul nu m-a parasit si in timp ce alte cunostinte dorm doar cu pastile, eu dorm destul de bine, incerc sa-mi accept destinul. E posibil ca Dumnezeu sa-mi fi ascultat ruga si sa ne desparta, decat sa ne fie rau impreuna. Poate nu merit, poate nu e pe voia Lui. Nu stiu... Sau poate mai e vreo sansa!
Am facut aceasta marturie pentru ca am promis si pentru ca ar putea fi cuiva de folos. Un lucru e sigur: Miracolele exista! Suntem binecuvantati cu lumina, adevar, iubire divina, credinta, speranta, puterea de a ierta, de a accepta cu smerenie greutatile si a invata din lectiile vietii!
LAVINIA