Tatal meu (cu fisa alaturata), acuzat pe drept sau pe nedrept ca a fost legionar, nu s-a mai intors acasa. In 1991, am fost la Pitesti, unde mi s-a dat aceasta fisa din care rezulta ca a fost dat disparut pe front. In anii care au urmat, am scris la Ministerul Justitiei, Directia generala a Penitenciarelor, la CNSAS, la diferite institutii, ziare, personalitati, persoane, reviste (de exemplu la "Memoria", condusa pe atunci de d-l Banu Radulescu). Raspunsul primit - acelasi: "Nu se afla in evidenta noastra". In urma cu vreo trei ani, un consatean, venit la Iasi prin 1930, cu familia, din Transnistria (pe atunci era adolescent) mi-a spus ca tatal lui l-a vazut pe tatal meu la Focsani, in toamna anului 1945, in curtea unei cladiri, cu mai multi oameni, toti imbracati "adecvat", paziti de o santinela ruseasca. A vorbit chiar cu tatal meu... Mi-a dat o declaratie la Notariat. A mai fost semnalat tot la Focsani, prin 1948. Un fost primar legionar (acum mort), inchis la Gherla prin jurul anului 1960 si apoi eliberat, mi-a spus, si el, ca tatal meu ar fi fost la Gherla. Deci nu disparuse in razboi! Revista "Memoria" nr. 1 din 2008 mentioneaza: "Ciubotaru Gheorghe, din com. Parva-Bacau, a fost executat". Atat. Pe tatal meu il chema Costache - dar am citit in "Aldine", suplimentul ziarului "Romania Libera", ca, uneori, detinutii, daca puteau, isi mai schimbau numele, iar Parva se scrie uneori din greseala, pentru Parava. Am scris la redactie - nici un raspuns.
In cartea d-lui Cartianu, "Crimele revolutiei", am citit ca la Pitesti se afla si arhiva secreta a securitatii, despre care nimeni nu mi-a spus nimic. M-am intrebat si ma tot intreb, fara sa aflu vreun raspuns: este posibil ca un ostas al Armatei romane, prizonier, sa se fi intors in tara si sa nu fie mentionat, inscris in vreo fisa, un act? In toamna acestui an, "m-am bucurat" de un infarct la o artera infundata total. A fost carpita la Iasi, la Spitalul fost Parhon, de d-l doctor basarabean Igor Nedelciuc, care a facut "tot ce trebuia", si in fata caruia ma inclin cu adanc respect.
Stimata doamna, sunt singura, mai am multe de clarificat si... se pare ca pentru mine "timpul nu prea mai are rabdare". N-as vrea sa mor inainte de a sti ce s-a intamplat cu tatal meu.
In revista "Formula AS" nr. 1004 din ianuarie 2012, am citit interviul cu d-l Marius Oprea, cu titlul "Nu putem calca la nesfarsit pe morminte fara cruce". Domnia sa spune: "Asa ca am infiintat un "Centru de Investigare a Crimelor Comunismului", in cadrul Asociatiei pentru Memoria Victimelor Comunismului, pe care o conduc si am continuat investigatiile... si nu de putine ori, de unul singur (am descoperit urmele trecutului, in pamant sau prin arhive)".
Avand in vedere ca este colaboratorul revistei dvs., oare nu ar putea sa ma ajute? Ca orice pensionar amarat din invatamant (sunt absolventa a Universitatii din Iasi, promotia 1960) nu am internet, care este un lux pentru pensia mea. Asa ca, va rog din tot sufletul sa-mi expediati prin posta adresa Asociatiei, unde sa-mi permit sa-i scriu si sa-l rog in genunchi, cu speranta ca ar accepta sa ma ajute.
Pentru rabdarea cu care ati citit aceste randuri, infinite multumiri. Cu adanc respect si admiratie,
MARIA CIOBOTARU - loc. Parava-Bacau, tel. 0234/25.20.41
Marius Oprea a intrat in posesia apelului dvs. si va incerca, in masura in care este posibil, sa va ajute. Noi speram ca publicarea scrisorii in revista "Formula AS" sa atraga atentia unor oameni care detin informatii legate de destinul tatalui dvs. Va dorim sanatate si implinirea dorintei pe care o aveti.
"Formula AS"