Cunoscuta si necunoscuta
Denumita si ceapa vrajitoarelor, usturoi de padure, ai de padure, ceapa ursului, aiuti, aliu, ceapa ciorii, usturoita, leurda este un aliment-medicament pentru mai toate animalele din padure (lupi, caprioare, cerbi, mistreti), care se trateaza de multe boli cu ajutorul ei, deoarece planta contine substante cu caracter antibiotic.
Si ce e bun pentru animalele din padure e bun si pentru om. Sapaturile arheologice au aratat ca leurda era folosita ca aliment inca de acum 5000 de ani, de pe timpul neoliticului, cand era consumata de membrii triburilor, dar si de animalele lor de-abia domesticite. In Roma antica vindecatorii o numeau "Herba salutaris".
Cercetari si concluzii
Leurda a fost agreata de medicina oficiala la inceputul secolului XX. Savantii au descoperit in frunze si in bulbi vitamina C, de trei ori mai multa decat in ceapa verde, lamai si portocale (700 de mg la 100 g de leurda!). Si cu cat creste planta mai sus in munti, cu atat mai bogata este in vitamina C. Sunt prezente in planta si vitamine din grupul B, amidon ca in cereale, proteine, glucide si grasimi, acizi organici, mono si dizaharide, saruri minerale (microelemente) de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, magneziu, mangan, uleiuri cu continut de sulf, uleiuri eterice si, bineinteles, celuloza. In anii '40, din cauza razboiului, cercetarile stiintifice in Rusia au fost mutate in Siberia. Guvernul aloca bani pentru infiintarea catedrei de microbiologie si fiziologie a plantelor, in scopul identificarii resurselor alimentare suplimentare, ce pot duce la diminuarea efectelor de subnutritie a populatiei. Seful catedrei, Eugen Talalaev, cerceteaza in regim de urgenta doua plante pe care le considera salvatoare: sfecla de zahar (pentru glucide) si leurda (ca sursa de vitamina C). Calugarii din Tibet tin o dieta de 22 de zile, timp in care consuma hrana vegetala cu adaos de pasta din usturoi sau leurda pisata, amestecata cu faina prajita in unt. Dieta ajuta la curatarea intestinelor, protejeaza organismul de paraziti si micoze. Dar sa scurtam povestea si sa trecem la sfaturi practice cu leurda.
Tratamente interne
* Reumatism, spondiloza cervicala, ateroscleroza si hipertensiune - se prepara o tinctura din 100 g frunze si flori taiate puse in 500 ml tuica care se lasa la macerat 21 de zile, apoi se strecoara. 25 de picaturi se amesteca cu o lingura de apa si se beau de 3 ori pe zi, la 30 minute dupa masa. Cu tinctura obtinuta se fac si frectii in zonele cu dureri. Tratamentul este de lunga durata, dar sigur.
* Profilaxia imbatranirii. Se amesteca parti egale de frunze de leurda, lucerna si radacina de ghimbir, se pun in borcan si se toarna alcool dublu rafinat, cat sa acopere plantele cu 2-3 cm. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat la intuneric, la temperatura camerei, timp de 12 zile. Se beau cate 50-70 de picaturi, de 3 ori pe zi, intre mese.
* Activitate intestinala afectata, dizenterie, colici. Se piseaza sau se mixeaza bine bulbii sau frunzele plantei. O lingurita plina varf de terci se infuzeaza in 300 ml de apa fiarta si racita timp de o ora. Se beau cate 50 - 100 de ml (in functie de greutatea corporala), de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
* Dereglari de ciclu menstrual, malarie. O lingura de masa verde (frunze proaspete sau uscate) tocata marunt se infuzeaza in apa fierbinte, timp de 2-3 ore. Se strecoara si se beau cate 50 de ml, de 3-4 ori pe zi, in cure de 21 de zile.
* Diareea acuta si cronica insotita de balonari si colici, recuperare dupa un accident vascular cerebral, tuse la fumatori. O legatura de frunze (se poate cu tot cu bulbi) se toaca marunt. Se umple 3/4 cu masa verde obtinuta un borcan sau o sticla cu filet si se toarna alcool de 70 de grade, cat sa acopere plantele. Se macereaza timp de doua saptamani, la intuneric, ca sa nu se descompuna vitaminele. Se strecoara, se stoarce bine si se pastreaza la frigider. Se administreaza, incepand cu 3 picaturi, zilnic, se adauga cate o picatura, pana la 12-15 picaturi, de 3 ori pe zi, cu apa calduta sau un ceai din plante pentru afectiunea respectiva. Daca se administreaza in cure de 10 zile, se fac pauze de 5 zile intre cure, iar daca o cura dureaza doua saptamani, se fac pauze de 7 zile. Intre curele de 1,5 luni, se fac pauze de 14 zile.
* Problemele aparatului circulator (varice, ateroscleroza, tromboze). In lunile de primavara se consuma leurda in stare proaspata (salata cu suc de lamaie si ulei nerafinat, sau adaos in sosuri si ciorbe, cu planta tocata, amestecata cu marar si patrunjel. In timpul anului se folosesc cubulete de leurda congelata sau suc congelat.
Tratamente externe
* Otita purulenta. Se stoarce sucul proaspat, se toarna o cantitate mica in lingurita incalzita in prealabil in apa fierbinte, apoi, cu pipeta, se pun in ureche cate 1-2 picaturi.
* Dureri reumatice, guta. Comprese din leurda pisata, amestecata cu o cantitate mica de ulei sau osanza de porc, se aplica pe locurile dureroase. Se acopera cu hartie pentru comprese si se panseaza cu o fasa elastica, ca sa nu afecteze circulatia sanguina.
* Guturai, raceala. Dintr-o lingurita de frunze pisate se fac doua tampoane invelite in tifon si se introduc pe rand in nara dreapta si stanga. Inflamarea cailor nazale se diminueaza repede.
* Negi, dermatita, pigmentare maronie, furunculoza, arderea talpilor, chelie. Se aplica pe locurile afectate comprese din frunze pisate, invelite in tifon sau imbibate cu suc de leurda.
Contraindicatii si precautii
Leurda poate provoca si unele probleme, daca este consumata in exces, mai mult de 15-20 de frunze pe zi. Este posibila aparitia insomniei, a durerilor de cap, a diareei, mai ales la persoanele cu ulcer stomacal, alergie, dereglarea activitatii cardiace, colon iritabil. Trebuie sa se abtina de la consum si persoanele cu procese inflamatorii ale tractului digestiv, pancreatita, colecistita, hepatita, epilepsie, si mamele care alapteaza.