Oricine iti poate evoca macar numele unor Avram Iancu, Horea, Closca si Crisan, popa Balint... Este un loc comun sa evoci patriotismul local si originalitatea vietii de mot de odinioara. Sunt singurii romani care au in buzunar o legitimatie ce le atesta originea ("legitimatie de mot", oferita de guvernul Ciorbea, dupa modelul interbelic) si le acorda unele drepturi la transport pe caile ferate si in piete. Din nefericire, ultimul deceniu din istoria nebuna a Romaniei i-a pus si pe moti intr-o lumina nefireasca, i-a desprins de radacinile traditiei lor milenare, i-a umilit si le-a intunecat identitatea. Vorbesc de motii din Rosia Montana si din satele vecine, confruntati cu prima mare invazie corporatista din Romania postrevolutionara. Am in fata o lista cu semnaturi si stampile ale primariilor din Rosia Montana, Campeni, Albac, Sohodol, Horea, Bucium, Abrud, Bistra, Vulcan, Brad, Zlatna s.a. In schimbul unor cadouri de Mos Craciun pentru scolile din aceste localitati si, probabil, in schimbul altor finantari la fel de "dezinteresate" ale companiei Gold Corporation, edilii acestor comune si-au dat adeziunea pentru proiectul minier de la Rosia Montana si au promis sa taca. Din partea lor, adica, strainii au liber sa le ia aurul si argintul pe mai nimic, ce conteaza?! Mai mult, majoritatea rosienilor, altminteri parand a fi oameni asezati si gospodari la casele lor, au cazut vrajiti de glasul de sirena al aceleiasi corporatii, vanzandu-si casele parintesti si ograzile in care au copilarit. Astazi strang din buze in cartierul Recea din Alba Iulia, un spatiu la fel de strain pentru un suflet de mot pe cat ar fi Desertul Gobi. Din pacate, regretele tarzii sunt doar regrete tarzii si atat; la Rosia Montana, la gradinile lor inflorite si la fanarele mirosind a gutui nu se mai pot intoarce. Au ramas acolo, sa reziste presiunilor si propagandei bezmetice, doar o mana de rosieni, cei mai curajosi, "adevaratii moti", cum le place sa-si spuna. Parasiti de autoritati, abandonati de vecini si rude, ei n-au pret, cum n-au avut pret eroii legendari de pe Aries si de pe Cris, cum n-au pret toti acei romani patrioti care-si iubesc istoria si neamul. Nu se vand. Nu negociaza. Nu vor sa auda glasul mieros al "invadatorilor", suportand batjocura mercenarilor care cersesc in numele lor la televizor si sperand ca va veni si o zi a judecatii. Pentru mine, ei sunt singurii moti, moti de altadata, care au mai ramas pe lume!
Chevron se apara si promite transparenta
Dar ce surpriza ne-au facut zilele acestea moldovenii, muntenii si dobrogenii! Cinci mii la Barlad, cateva sute la Constanta si Bucuresti, ei au iesit in strada pentru a se opune unei alte corporatii transoceanice, care a venit sa extraga gaze din strafundurile pamantului: Chevron. Glasul lor a fost atat de puternic, atat de convingator, incat americanii au cazut pe ganduri. Nu guvernul roman, cel mai prost negustor din lume, ci compania americana si-a dat seama ca nu se afla intr-o tara din Lumea a Treia, unde ii poti pacali pe aborigeni cu amulete si oglinzi, ci in inima Europei celei vechi. Fara sa aiba faima si aura eroica a motilor, barladenii, vasluienii, constantenii si bucurestenii au spus NU, pe aici nu se trece! Otraviti apele freatice, provocati cutremure si contaminati solul acolo, la voi, daca va face placere, dar nu aici! Nu in tara asta! La cot cu populatia au iesit si primarii (nu..., nu primarul Bucurestiului, pardon), alti oficiali, istorici, specialisti, studenti, ONG-uri ecologiste. Intreaga societate civila care conteaza. Nu pentru guvernanti, pentru ei nu conteaza decat propriile buzunare, ci, culmea, pentru investitori. Daca in Bulgaria, ridicarea demonstrantilor a fortat guvernul sa retraga licentele acordate Chevron, la noi, vocea strazii a fost luata in serios doar de americani - popor acomodat totusi cu regulile democratice. Consecinta? Reprezentantul Chevron Romania a incercat sa calmeze opinia publica, afirmand ca, deocamdata, compania face doar studii si foraje clasice de explorare, iar de la faza de explorare, pana la extragerea propriu-zisa a gazelor de sist pot trece si zece ani! Mai mult, compania va da publicitatii, periodic, rezultatul cercetarilor si va demonstra ca gazele de sist sunt "energie curata". Cu toate aceste asigurari, ecologistii si locuitorii zonelor in care Chevron a concesionat perimetre de exploatare au anuntat ca vor continua protestele, nu se vor lasa pacaliti de propaganda corporatista, oricat ar parea de onorabila. Ajuns aici, nu pot sa nu ma intreb: unde sunt motii de altadata? De ce n-au iesit rosienii, buciumenii, bradenii, campenii si bistrenii sa demonstreze mai viguros decat au facut-o, impotriva celor care au venit sa le ia aurul? "Tara" lor se afla sub o mare, letala amenintare. O simpla semnatura a guvernului vanzator de tara, de la Bucuresti, ne mai desparte de iadul ce se va dezlantui in muntii din inima Romaniei.