Ziaristul incredul
"Vin la noi din spatiul cosmic. Nu din sistemul nostru planetar, ci de pe planete foarte indepartate". Afirmatia ii apartine unui batran sef de trib hopi, pe nume "Ursul Alb". Ramura indienilor hopi traieste in statul american Arizona si si-a pastrat pana in zilele noastre religia. La sfarsitul anilor '70, Josef F. Blumrich, un inginer de la NASA, a auzit povestea aceasta si altele la fel de surprinzatoare, in timpul unei vizite facute in rezervatia indienilor. S-a imprietenit cu Ursul Alb si asa a aflat despre celebrii "kasinas", niste fapturi coborate din ceruri, "trimisi ai zeilor". La intrebarea de unde vin, Ursul Alb a raspuns in soapta: "Numele hopi pentru planeta lor este Toonaothaka. Vasele lor zboara cu forta magnetica, chiar si atunci cand se invart in jurul pamantului".
Marturiile indienilor hopi despre prezenta extraterestrilor coboara adanc in trecut. Vizitatorii veneau din cer in niste aparate de zbor pe care indigenii le numeau "discuri zburatoare". In apropiere de Oraibi, un sat indian, exista o straveche pictura rupestra, care reprezinta un obiect zburator. De altfel, indienii hopi sunt absolut convinsi ca vizitele extraterestrilor au continuat fara incetare pana in ziua de azi. In anul 1981, un jurnalist german de la Deutsche Welle, Alexander Buschenreiter, a pornit pe urma acestor povestiri, convins ca e vorba de niste simple scorneli. Intr-o zi, in timp ce realiza reportajul, a observat pe cer o stea care se misca, schimbandu-si continuu directia. Atat el, cat si cei doi sunetisti care il insoteau, au fost siguri ca se apropie de ei un obiect zburator. Apoi, au trait toti aceeasi senzatie bizara, ca cineva vrea sa intre cu ei in contact mental. Apoi, obiectul a incercat sa aterizeze, "emitand o lumina rece, puternica si orbitoare, ca un cristal". Ce-a urmat dupa aceea, cei trei jurnalisti n-au mai izbutit sa isi aminteasca. Memoria li s-a sters.
A doua zi, cand Buschenreiter l-a intalnit pe conducatorul religios al indienilor hopi, acesta i-a declarat fara urma de uimire: "Nu trebuie sa va mirati de cele intamplate. Suntem observati permanent din spatiul cosmic. Totdeauna a fost la fel".
Profesorul de filosofie Luis E. Navia, de la "New York Institute of Technology", a studiat numeroase asemenea relatari, ajungand la concluzia ca ele sunt firul rosu al dezvoltarii civilizatiei omenesti pe pamant. "Sunt prea numeroase, pentru ca ceva din ele sa nu fie adevarat. Iar povestea unor zei veniti de pe alte planete este aceeasi la indienii hopi, ca si la chinezi, incasi sau sumerieni. Ei au fost primii educatori ai omului de pe pamant".
Misteriosul Pacal
Si preistoria Americii Centrale e plina de relatari despre vizitatori coborati din cer. Un loc bogat in asemenea povestiri este orasul, azi aflat in ruine, Palenque, din Chiapas, zona cea mai sudica a statului Mexic si una din cele mai mari metropole din secolul 17. Ciudata piatra tombala de pe mormantul lui Pacal II, regele indienilor maya din Palenque, atata de zeci de ani spiritele cercetatorilor din lumea intreaga. Cert este ca gravura incizata pe sarcofagul monarhului seamana izbitor cu un cosmonaut aflat la bordul aparatului sau de zbor. Pacal a domnit intre anii 615-683 dupa Hristos. Cand a murit, supusii lui l-au ingropat adanc in maruntaiele unei piramide de piatra. Descoperirea senzationala a mormantului lui Pacal s-a petrecut in 1952, in timpul sapaturilor realizate de arheologul mexican A. Ruz Lhulliler (1906-1997). Pe suprafata unei dale din piatra groasa de sase metri cubi, se vedeau desene simbolice, care pareau sa aiba un caracter tehnic, dar si ritual, legat de cultul mortilor. Povestea a explodat cincisprezece ani mai tarziu, cand autorul elvetian Erich von Dniken a afirmat ca piatra tombala din Mexic reprezinta cabina de pilotaj a unei nave cosmice. In partea din mijloc se afla o faptura omeneasca, cu capul acoperit de un coif special, din care pornesc doua antene. Mainile pilotului manipuleaza niste manete sau butoane. Celebrul amator de enigme a ramas neclintit in parerile sale, in ciuda opiniei emise de arheologi, care sustineau si sustin pana azi ca regele de pe piatra tombala este reprezentat la rascrucea vietii, pregatit simbolic pentru calatoria in lumea de dincolo.
In toiul polemicilor, von Daniken a primit un sprijin, cu totul neasteptat, din zona tehnicii. Inginerul ungur Laszlo Toth, care a studiat indeaproape artefactul, a afirmat ca nu incape nici o indoiala ca relieful de la Palenque reprezinta un pilot aflat in cabina de zbor pregatit pentru decolare. La scurta vreme, un alt inginer, specialist in constructii de avioane, americanul John Sanderson, a mai pus o caramida la edificiul lui von Daniken, construind un aparat de zbor dupa modelul sarcofagului din Mexic.
Sa fi avut, intr-adevar, regele Pacal contacte cu astronauti sositi in preistorie din spatiul cosmic? Sa fi fost el insusi un extraterestru? Le-a ordonat monarhul supusilor sai sa nemureasca in piatra aceasta intamplare neobisnuita a unui zbor planetar? Cert este ca desenul de pe piatra tombala e inconjurat de simboluri cosmice, de planete si stele, iar semnele grafice arata clar directia Caii Lactee. E foarte posibil ca maiasii sa fi dorit sa transmita posteritatii o intamplare fantastica, in forma artistica a unei lespezi de mormant.
Zeul Bep si coiful din paie
Si in Peru exista dovezi despre o viata in spatiul cosmic. Cum sa interpretezi altfel pistele uriase trasate pe podisul Nazca din sudul statului Peru, care seamana cu baza unui aeroport? Dealuri si suprafete gigantice sunt strabatute de un soi de autostrazi, late de 622 de metri, intre care, cea mai lunga masoara 23 de kilometri. Figuri geometrice, linii in zig-zag si spirale, dar si desene executate pe pamant, care reprezinta pasari, maimute si paianjeni masivi, tot atatea semne de recunoastere pentru niste posibili astronauti. Mai intai, au fost pistele. Abia mai tarziu, pe locul de aterizare, in semn de omagiu fata de zeii veniti din cer, localnicii ar fi realizat si acele uriase desene, menite sa le arate zeilor cosmici drumul uitat. Un comportament pe care l-au repetat si aborigenii din insulele Pacificului, mai ales cei din Hawaii, cand americanii au aterizat pentru prima oara la ei, cu avioanele lor.
Kavapo, o populatie care traieste pe latura rasariteana a Anzilor Cordilieri, in zona dinspre izvoare a Amazonului, jura, si ei, ca au fost vizitati, nu o data, de musafiri din cer. In fiecare an, ei tin o mare sarbatoare, in care il celebreaza pe Bep, un "vizitator din cer", coborat direct din cosmos, printre indieni. In comparatie cu kayapo, care umbla dezbracati, zeul cosmic poarta in cadrul ceremoniei un costum inchis ermetic, confectionat din paie, purtand pe cap un coif, care aminteste in mod izbitor de casca unui cosmonaut. Un dansator mimeaza apoi cum zeul venit din cer topeste pietrele cu un toiag de foc si ii paralizeaza pe cei prezenti. Legenda locala spune ca Bep, pogoratul din cosmos, le-a daruit localnicilor o noua stiinta si noi legi, pentru ca apoi sa paraseasca pamantul, inconjurat de tunete, foc si fum. Cu mult inainte ca oamenii sa se preocupe de zborurile cosmice si de intalnirile de gradul trei, etnologul german Karl von den Steinen a reusit sa aduca in Europa un costum de astronaut din paie. Era in 1884, si artefactul, expus la un mare muzeu, a starnit, mai degraba, nedumerire. Moda OZN-urilor inca nu incepuse. Si profesorul Carlos Bandeira, din Rio de Janeiro, a adunat numeroase relicve "cosmice" indiene. Concluzia lui nu lasa loc la alte interpretari: "Povestea, repetata in aproape toate culturile americane, a unor vizitatori din cosmos, prezenta lor frecventa, atat in mituri, cat si in reprezentari artistice, dovedeste fara dubiu ca inceputurile civilizatiei americane apartin unor inteligente de pe alte planete, care au coborat candva pe pamant".
Tablitele disparute
Din patru in patru ani, indienii hopi tin o sarbatoare dedicata "stelelor care detin cunoasterea secreta". Cu acel prilej, se practica ceremonia "batranilor" care au venit din cer, in care dansatorii poarta coifuri pe cap si coboara pe funii atarnate pe stalpi inalti, care simbolizeaza "spiritele planetelor din univers". In 1963, etnologul american Frank Waters a relatat despre patru tablite de piatra, cu inscrisuri necunoscute, pe care hopi afirmau ca le-au primit in dar de la "vizitatori din cer". Astazi ele sunt disparute. Despre una se spune, totusi, ca ar fi ascunsa intr-o rezervatie hopi. Daca oamenii de stiinta ar intra in posesia ei, descifrandu-i grafia, povestile hopi cu extraterestri ar cobori pe pamant.
Cadavre extraterestre
In mijlocul desertului Atacama, din nordul statului Chile, se afla localitatea San Pedro, un loc care adaposteste ceva senzational: cadavre de extraterestri. Asa sustine, cel putin, misionarul si arheologul belgian Gustav Le Paige, care in urma unor sapaturi realizate in 1975 a gasit aici niste oseminte de-a dreptul bizare. Iata declaratia lui: "Sunt convins ca in mormantul gasit au fost ingropate fiinte extraterestre. Unele dintre mumii aveau fete cum nu exista pe pamant. Mi-e teama sa dezvalui si alte amanunte, pentru ca stiu ca n-o sa fiu crezut de colegii mei". Din nefericire, Le Paige a murit inainte de a-si fi prezentat descoperirile arheologice. Se spune ca ele sunt tinute in mare secret, fie in arhivele subpamantene ale Muzeului "Le Paige" din San Pedro, fie in laboratoarele Universitatii catolice din Autofagasta (Chile).
Idolul din Guatemala
Urmasii de azi ai maiasilor, care locuiesc pe malul lacului Atitlan din Guatemala, isi venereaza de Pasti zeii cei vechi. Dintr-o pestera secreta, scot la lumina un idol, despre care se vorbeste inca din cronicile din secolul 15. Locul se numeste "Psiom k'ak'al", in traducere "puterea ascunsa". E vorba despre un obiect ca o papusa din carpa, invelit in mai multe straturi de panza, fara cusaturi. Potrivit legendelor locale, acest idol misterios le-a fost daruit indienilor de un zeu coborat pe pamant. Existenta lui poate fi o noua dovada despre faptul ca primele manifestari de cultura ale maiasilor au fost influentate de o inteligenta extraterestra. Dar atata vreme cat nu exista dovezi "acceptate" despre prezenta zeilor pe pamant (asa cum cere stiinta exacta) idolul din Guatemala ramane un pretext de dispute intre specialisti.