Ce le-a apucat pe femei? Frica! Au citit, cu siguranta, statisticile care arata ca peste 35 de ani, mai repede pot fi lovite de-un fulger decat sa-si mai poata gasi un barbat. Si pentru ca spera ca siliconul si bisturiul sa le scape de varsta si de dispretul celor din jur. In zilele noastre, batranetea a ajuns o amenintare. Si nu e vorba de cea de la 80 de ani, ci de batranetea pe care societatea ti-o lipeste de frunte ca pe un timbru, de cum te apropii de 40 de ani. Eu cred, totusi, ca e timpul sa punem punct! Ajunge! Cultivata in exces, de dimineata si pana seara, in institutii, in presa si la televizor, tineretea a devenit obsesie. A devenit, pur si simplu, o isterie. E minunat sa fii tanar, nici vorba, dar de aici si pana la a zeifica tineretea e prea mult. Pana mai ieri, tineretea mai avea, inca, o masura normala, ea era inteleasa ca o varsta minunata a vietii, plina de libertate si de visuri necenzurate, perioada fertila a insamantarii recoltelor de mai tarziu. O varsta cu mai multe drepturi decat obligatii, un soi de desert al vietii, din care am gustat toti, pe rand. Toti! De la o vreme, insa, tineretea e considerata o valoare in sine, ca si cand sa fii tanar ar fi un merit, o rasplata care te propulseaza social si profesional. Tineretea a devenit o putere, un merit, de parca cel care imbatraneste ar fi vinovat. Ai trecut de 35 de ani? Du-te la cimitir si ingroapa-te singur. Nu mai lipseste mult, si sa fii batran inseamna sa fii asocial, sa nu intelegi legile lumii care te inconjoara, sa nu mai poti face parte din joc. Tin minte o intamplare care explica mai bine ce vreau sa spun. Ivana Trump, o fosta mare schioara cehoslovaca, deosebit de frumoasa, cand s-a maritat cu miliardarul american Donald Trump, acesta a "obligat-o", sub amenintarea divortului, sa arate tot timpul ca la 25 de ani. Ivana a promis si, ca sa-si tina cuvantul, a recurs an de an la chirurgia estetica. Bosul afacerilor imobiliare americane a divortat, totusi, de ea, de dragul unei femei care avea, in realitate, 25 de ani. Iubire la inceputul mileniului doi: sa promiti ca vei arata vesnic tanar!
Pentru industria publicitatii, tineretea este o piata cu venituri de miliarde. Numai cine e tanar cumpara orbeste ceea ce e prezentat in reclame, sare de la o marca de haine la alta, ca maimutele prin copaci. La randul ei, televiziunea si presa trebuie sa ofere consumatorilor de reclame "un climat tineresc", imagini populate numai si numai de fete si baieti rupti din soare. Tot ce e nou le este adresat cu prioritate lor. Cand vezi pe micul ecran o femeie de 40-50 de ani, poti fi sigur ca e vorba de reclame pentru creme contra varicelor si pomezi pentru reumatism. In America, unde tineretea si Dumnezeu e totuna, in fruntea celor mai bine vandute carti se afla titluri in genul "Revolutia anti-aging" sau "Blocati prabusirea". Peste 4300 de medici americani s-au specializat in ultima vreme pe interventii de intinerire estetica. Injecteaza hormoni HGH (Human Growth Hormone) sau hormonul de crestere SHT (Somatotropina), cu un cost anual de 50.000 de dolari tratamentul complet. In interviuri acordate cu marinimie la televizor, pacientele acestor medici jura ca intr-o jumatate de an de tratamente hormonale complexe, n-o sa mai aiba nevoie de pastile antidepresive, atat de tinere se vor simti, si ele, si pielea lor. Ronald Klatz din Chicago, un medic mai celebru decat insusi Obama, specializat in garantarea tineretii eterne, spune fara sa clipeasca din ochi: "Noi nu suntem aici ca sa ne ajutam pacientele sa imbatraneasca cu demnitate, ci sa le ajutam sa nu imbatraneasca niciodata".
Cu putin sange rece, mania aceasta legata de tinerete poate fi inteleasa si altfel: cultul este asa de exagerat, pentru ca tinerii sunt tot mai rari in ziua de azi. E nevoie de un simplu calcul: in ultimii 100 de ani, speranta de viata a crescut la 80 de ani pentru femei si la 78 de ani pentru barbati, o concurenta redutabila pentru tinerete. Scoaterea pe tusa a longevivilor inainte de vreme devine, deci, un deziderat. Casele de moda nu pot sa-si prezinte moda cu doamne octogenare si nici pasta de dinti Colgate nu poate fi recomandata de un bunic. Asa ca la 35 de ani treci deja drept batran si, Doamne fereste sa ramai fara slujba la 40 de ani. Ai sansa sa devii somer pentru toata viata.
Totusi, motive temeinice nu exista. Ce fac mai rau o secretara sau un strungar de 43 de ani, in comparatie cu inlocuitorii lor de 23? Nimic. Din contra! Ei vin cu o diferenta uriasa de experienta, de daruire si responsabilitate! Experienta are nevoie de timp, iar timpul are nevoie de ani. Experienta nu se poate plati in bani.
Iar cel mai greu le este, in privinta asta, femeilor. Pentru ca fac copii, pentru ca trebuie sa ii creasca si renunta doi-trei ani la serviciu, pe care il si pierd uneori. Un tablou nu prea vesel: la 25 de ani ai terminat facultatea, patru ani ai muncit la particular sau la stat, apoi au urmat patru ani pauza, daca ai facut, cumva, doi copii. Ce sa mai incepi la 33 de ani, cand peste doi, la cifra fatidica de 35, esti declarata, din oficiu, batrana?
Oare cum ar arata lumea, daca ar fi condusa de tineri de 20 de ani? Va ofer un scenariu aproape perfect: din punct de vedere artistic, toate tarile, in afara de USA, ar trebui sa renunte la productia lor de film (tinerii vad numai filme americane); opera, bibliotecile si muzeele ar trebui sa traga oblonul (cultura se face astazi pe internet), editurile n-ar mai trebui sa se oboseasca sa-i tipareasca pe Tolstoi si pe Flaubert din moment ce pot fi ascultati in casti, pe urechi. Ar inflori, in schimb, industria alimentara, care s-ar putea concentra in sfarsit numai pe alimente nenaturale care duc, in schimb, la slabit: margarina in loc de unt, marmelada dietetica, Cola light. Iar caloriile economisite ar reintra iarasi in circuit, la cele doua Mecca ale adolescentilor: McDonald's si Pizza Hut. Nu am prejudecati. Nici noi, "batranii" de azi, n-am fost mai breji la varsta aceea. Sigur nu. Dar nu ni s-a spus niciodata ca suntem in fruntea lumii si nici n-am fost celebrati ca niste zei. Ideea ca totul ti se cuvine este extrem de periculoasa. Asa se naste dezinteresul, dispretul, lipsa totala de patriotism.
Oricum: s-au facut progrese in ultimul timp. De la o vreme, in reclamele pentru produse cosmetice mai apare si cate o femeie cu parul alb, laudand vreo crema pentru "piele matura". A fost doar o problema de timp, pana cand un designer mai inteligent si-a dat seama ca o femeie de 45 de ani are, in principiu, mai multi bani decat una de 20, ca sa nu mai vorbim de varstnici si femeile intinerite estetic, care cumpara-n draci. Dragutele de ele, chiar cred ca sunt tinere intru totul si ca pot sa-si permita pantaloni cu talie joasa, decolteuri provocatoare sau minijup. Si s-ar putea sa nu dureze prea mult nici pana in ziua cand cineva va vedea ca o femeie de 55 de ani este inca activa, vitala, nu sta toata ziua in fotoliu, citindu-le nepoteilor sai povesti. (In sensul acesta vreau sa-i multumesc personal cosmonautului american John Glenn ca la 77 de ani a mai zburat intr-o capsula intergalactica. In forma fizica absoluta! Isi mai aminteste cineva de un astronaut in varsta de 21 de ani?)
Si mai exista un indiciu ca tineretea in sine nu acopera totdeauna valoarea si ca in viata nu ajunge doar pielea intinsa si abdomenul plat. Dovada? Manechinele au 17 ani, dar creatorii de moda, foarte rar sub 60; jucatorii de fotbal sunt tineri, dar antrenorii pot sa le fie parinti, prezentatoarele TV sunt fragede ca trufandalele primaverii, dar producatorii din spatele aparatelor de filmat, ceva mai trecuti...
As mai vrea, oare, sa arat ca la 21 de ani? La fata, da. Si la corp, prin unele locuri. Si as vrea sa am sanse pe care in tinerete nu le-am avut. As schimba poate si cate ceva in viata mea, dar sa renunt la experienta pe care o am, la ceea ce-am invatat o viata intreaga, nicicand! Si sper sa mai traiesc o bucata de vreme, ca sa apuc sa vad ca "batranii" sunt pusi, iarasi, la locul lor, nu doar in vitrina cu bunici si bunicute blande si zambitoare, ci printre oamenii utili societatii, oameni care la 40-50 de ani sa mai aiba dreptul la incredere si la munca, asa cum ar merita.
DORINA GEORGESCU
P.S. Sper din tot sufletul ca demersul meu sa fie inteles si cititorii sa faca distinctia intre "varsta tineretii" si "obsesia ei". Varsta tineretii e minunata, dar cand ea devine o valoare in sine, o norma sociala, e grav. Eu insami fac parte dintre femeile care la 44 de ani nu-si mai pot gasi nici o slujba, dupa 20 de ani de activitate continua, intr-un institut care s-a privatizat si si-a "innoit" cadrele. Ma simt, pur si simplu, discriminata, cand la interviurile de angajare sunt respinsa inainte de a-mi putea dovedi competenta, pentru ca m-am nascut in 1968, iar nu cu douazeci de ani mai tarziu. Sunt in plina maturitate fizica si intelectuala. Viata mea abia acum ar trebui sa inceapa, iar nu sa mi se arate iesirea cu degetul. M-as bucura daca randurile mele, cam aspre, poate, ar starni si opinia altor cititori scosi pe tusa, inainte de timp.