Va semnalez, intr-o eleganta editie bilingva franceza-romana, cu o noua traducere, o carte de referinta pentru perioada premergatoare izbucnirii celui de al II-lea Razboi Mondial, scrisa de un om ce a fost nu doar un martor privilegiat al evenimentelor, ci si un actor al dramei in care s-au inlantuit ele. Grigore Gafencu, ministru al Afacerilor Straine (1938-1940) si reprezentant diplomatic al Romaniei la Moscova (1940-1941), jurnalist bun si analist lucid al actiunilor politice interbelice, si-a scris marturia in exil, in 1945, pe baza inregistrarilor, notelor diplomatice si consemnarilor cotidiene din Jurnalul personal, dintr-o perspectiva nealterata de viziunea impusa post factum de razboiul ce se incheia. Calatoria diplomatica ce il duce din Polonia in Germania, de la Bruxelles la Londra si Paris, din Italia in Iugoslavia si de la Ankara la Atena este un prilej de intalnire cu majoritatea protagonistilor marii drame ce tocmai se declansa. Europa, in care Romania Mare se afirmase de doua decenii, apare - in discutiile diplomatului nostru cu Beck, ministrul polonez de externe, Hitler, Goering, Ribbentrop, Leopold, regele Belgiei, Churchill, Chamberlain, Halifax, Daladier, Mussolini si Ciano, alti demnitari iugoslavi, turci, greci - ca un continent aflat intr-un foarte fragil echilibru, pe marginea unei prapastii in care va cadea inevitabil. Dezvaluirile lui Grigore Gafencu surprind eforturile disperate ale unora de a mentine statu-quo-ul, dar si incapatanarea sau obsesia altora de a-l demola. Ministrul roman surprinde pe viu reactiile la evenimente, motivatiile ori proiectele in care se angajeaza marii politicieni, carora uneori le faciliteaza chiar el dialogul, ca intermediar si releu de transmitere a informatiilor si propunerilor. Se contureaza astfel un tablou al raporturilor de putere din Europa, in care Franta si Anglia incearca sa stopeze avantul razboinic al Germaniei hitleriste, secondata de Italia fascista, cu ajutorul URSS. Romania si alte tari est-europene cauta, in jocul marilor puteri, sa isi conserve independenta si sa isi mentina suveranitatea, chiar cu pretul unor cedari, momentan economice, solutia fiind "aliantele regionale". Impreuna cu Turcia, Grecia si Iugoslavia, adunate in Intelegerea Balcanica, sau cu Polonia, cu care are un tratat de alianta, Romania urmareste sa capete asigurarile puterilor occidentale ca statele revizioniste (Ungaria, Bulgaria), bazate pe ascensiunea fulminanta a Germaniei, nu vor putea impune schimbarea frontierelor trasate prin Tratatul de la Versailles. Incercarile din 1939 sunt insa sortite esecului, pentru ca agresivitatea Germaniei era de acum justificata prin concesiile facute deja de Anglia si Franta, care ii permisesera lui Hitler sa se reinarmeze, sa ocupe "zona neutra" din Renania si sa forteze alipirea Austriei la Germania, totul culminand cu Tratatul de la Mnchen. Or, aceste cedari care au pus in discutie ordinea stabilita la Versailles au reprezentat inceputul anihilarii "sentimentului de legimitate". Statele mici din Est au inteles ca "garantiile" oferite de marile puteri occidentale nu au nici o valoare, vecinatatea Germaniei inarmate obligandu-le la reactii prudente sau chiar servile fata de ea. In zadar vor, in acest an fatidic 1939, Anglia si Franta sa indiguiasca expansionismul german prin asocierea la "garantiile" oferite de ele si a URSS-ului. Sovieticii solicita pentru un tratat de aparare dreptul de patrundere a trupelor lor in "statele limitrofe" amenintate. Nici Polonia, nici Romania, nici statele baltice nu pot accepta o asemenea situatie, fiindca armata sovietica, in traditie tarista, daca ocupa un teritoriu, nu mai pleaca decat foarte greu. "Bolsevicii" au facut astfel imposibila alianta cu democratiile, finalizand in schimb, in august 1939, un tratat de neagresiune si asistenta mutuala cu Germania nazista. Soarta tarilor estice a fost din acel moment pecetluita, dupa cum sesizeaza Grigore Gafencu. Ce a urmat se stie. Cum sunt sigura ca printre cei peste o suta de mii de cititori ai revistei noastre se numara si destui pasionati de istorie si interesati de marturii si documente de prima mana, lor, anume, le recomand aceasta carte scrisa la cald, de un om exceptional de inteligent, care spunea in 1945 ca "daca Europa ramane impartita, ea va fi spatiul de turnir unde se vor confrunta incontinuu ideologiile si marile forte contrare". Cei aproape 50 de ani care au urmat i-au dat dreptate.