Eu si sotul meu eram casatoriti de 13 ani. Formam un cuplu frumos si aveam o viata linistita. Cu toate acestea, exista "ceva" care ne lipsea si care ar fi desavarsit relatia dintre noi doi. Acel "ceva" era un copil, care ne-ar fi implinit pe deplin si ar fi dat un nou sens vietii noastre. Facusem nenumarate investigatii medicale, dar peste tot primeam aceeasi "ridicare din umeri", aceeasi replica: "Clinic, sunteti sanatosi; consolati-va, mai sunt si alte cupluri care nu au copii".
Am fost peste tot in tara, la manastiri, schituri, biserici, oriunde aflam de icoane facatoare de minuni, gandindu-ne ca numai Dumnezeu este Cel care hotaraste pentru noi si ca numai El este singurul care poate sa ne ajute.
De la niste prieteni apropiati, am aflat de Sfantul Nectarie si de minunile sale. Am inceput sa mergem la Manastirea "Radu Voda" din Bucuresti, unde se afla o particica din moastele Sfantului, dupa care am plecat in Grecia, pe insula Eghina, intr-un pelerinaj organizat chiar de ziua Sfantului Nectarie, in data de 9 noiembrie 2008. Am ajuns pe insula care era in sarbatoare si am mers la mormantul Sfantului, unde era o mare de lume care se ruga si se inchina, intr-o liniste deplina; m-am apropiat cu smerenie si am ingenuncheat langa piatra mormantului; mi-am lipit capul de ea, am inceput sa ma rog si l-am intrebat in gand pe Sfantul Nectarie daca eu si sotul meu vom avea vreodata copii (intrebare pe care, de altfel, o rostisem obsesiv, in sinea mea, de-a lungul drumului cu vaporul, pana sa ajungem pe insula); instantaneu, am auzit doua batai, ca doua scrijelituri usoare. M-am uitat nedumerita in jurul meu, sa vad cine este persoana care produsese acel zgomot, dar nu avea cine sa faca asa ceva, toata lumea se ruga, se reculegea, era o liniste mormantala. Atunci mi-am dat seama ca Sfantul Nectarie auzise rugaciunile noastre si acel "zgomot" fusese, de fapt, un raspuns afirmativ la intrebarea mea. Plina de bucurie si speranta, m-am indreptat catre sotul meu si i-am relatat ceea ce se intamplase. Impreuna, ne-am indreptat spre chilia unde-si traise Sfantul Nectarie ultimii ani pamantesti, si in momentul cand am patruns in camera unde totul era de un alb imaculat, am fost coplesiti de o emotie imensa; aveam impresia ca Sfantul Nectarie este cu noi si ne conduce discret peste tot. A fost ceva inimaginabil si greu de exprimat in cuvinte, o experienta unica in viata.
Am plecat de pe insula increzatori si impacati sufleteste. Ne-am intors in tara, si dupa aproximativ o luna am aflat, in urma unei ecografii, ca sunt insarcinata, iar in data de 10 august 2009, a venit pe lume minunea noastra, Nectaria-Maria, copilul mult dorit.
Il slavim pe Dumnezeu si il purtam in sufletele noastre pe Sfantul Nectarie, ocrotitorul fetitei noastre, acum si pentru totdeauna, cat vom fi pe acest pamant!
Rugati-va Sfantului Nectarie si veti primi raspuns!
IOFCEA LAURA - e-mail: laura.iofcea@yahoo.com
"Indreptarea" Sfintei Paraschiva
Stimata redactie,
Pentru noi, cei din Iasi, Sfanta Paraschiva face parte din familie. Vorbim despre ea (poate prea usor) ca despre o persoana apropiata, o ruda si o prietena la care apelam, careia ne confesam si care ne ajuta de fiecare data. Cred ca ii ajuta pe toti cei care apeleaza la ea, fie ei din Iasi sau nu, dar am vazut ca de putine ori ne aratam, in scris, recunostinta fata de aceasta Sfanta. Pentru noi, usa "casei" ei, Catedrala Mitropolitana, este mereu deschisa, iar pentru "urgente", nici macar nu-i nevoie de telefon. Auzi mereu printre cunoscuti replici de genul: "Am trecut pe la Sfanta", "M-am inchinat la Sfanta" sau "N-am mai fost de mult pe la Sfanta". Oamenii care trec pe langa Mitropolie, chiar si in timpul saptamanii, se inchina cu evlavie sau chiar intra cateva minute pentru "a-i da binete" Sfintei si a-i vorbi despre necazurile sau dorintele sau bucuriile lor. Sfanta ii asculta si ii ajuta pe fiecare dintre ei, dupa cum are nevoie sau nu de lucrul pe care il cer.
Asa mi s-a intamplat si mie, ca tuturor celor care o cunosc pe Sfanta Paraschiva. Si eu, ca si ei, alerg la racla cu sfintele moaste atunci cand am o problema sau cand sufletul mi-e plin de bucurie. Catre ea m-au purtat pasii atunci cand, insarcinata fiind in luna a patra, o analiza mi-a iesit prost si o doctorita lipsita de tact mi-a spus ca, in mod sigur, copilul va avea sindromul Down. Am iesit ametita si foarte tulburata din cabinetul ei. Am inceput sa plang si o spaima cumplita mi-a cuprins inima. Pasii m-au purtat aproape automat spre Mitropolie. M-am asezat la rand si m-am rugat Sfintei din toata inima mea: "Te rog, Sfanta Paraschiva, ajuta-mi copilul sa se nasca si sa fie sanatos!". I-am promis atunci ca imi voi arata recunostinta facand cunoscut ajutorul ei. Dupa ce am atins racla, o liniste deplina s-a facut in sufletul meu si am simtit ca va fi bine. Si asa a fost. M-am spovedit, iar Parintele meu duhovnic mi-a spus ca va fi bine. Am schimbat medicul si am dat peste un om inimos, care m-a linistit spunandu-mi ca totul e in regula. Intr-adevar, copilul (o fetita pe nume Maria) este sanatos si are acum cinci luni.
Multumesc Sfintei Paraschiva si Maicii Domnului pentru ca m-au ajutat si de data aceasta, si le rog sa ne ocroteasca in continuare. Mare este Dumnezeu, intre Sfintii sai! Pe cei care sunt disperati sau speriati sau in necaz ii sfatuiesc din toata inima sa apeleze la ajutorul sfintilor si la puterea rugaciunii sincere.
IRINA H. - Iasi
O minune cu acte
Ultimii trei ani din viata mea au fost ingrozitori. O cascada de nenorociri au curs parca fara sfarsit peste sufletul si trupul meu si nici azi nu cred ca s-au oprit.
Sunt sigura ca am gresit in aceasta viata, dar fara voie si fara stiinta, dar acum platesc scump, foarte scump.
Mama mea draga si unica a facut o boala groaznica, o boala care iti rataceste mintea, iti imbolnaveste trupul. Boala ei a fost devastatoare pentru ea, dar si pentru mine. Din mandretea de femeie care a fost, a ramas o mana de oase fara putere, niste ochi goi si o minte ratacita. M-am zbatut sa fac pentru ea tot ce se putea (medici, medicamente, supraveghere 24 de ore, rugaciuni catre Dumnezeu), tot ce am putut. Am spalat-o, i-am dat mancare si apa in gura. Nu m-am indurat sa o duc la un centru de ingrijire, nu am putut psihic, nu as fi avut liniste si pace sufleteasca. Nici mama nu m-a lasat cand mi-a fost greu in viata si a facut pentru mine si copilul meu tot ce a putut. Sotul meu i-a fost recunoscator pentru asta, m-a ajutat enorm si pe mine, si a avut multa rabdare, bunatate si dragoste si fata de soacra lui.
In acest an, mama a trecut in lumea dreptilor insotita de durerea din sufletul meu si un dor imens. Dar greul abia incepea: sotul meu a avut probleme grave cu locul de munca. In acest context foarte greu, unica noastra fiica a fugit de acasa si s-a maritat in taina. De atunci ne uraste si nici nu mai vrea sa stie ca are parinti. Toate acestea, viata grea si aparent nedreapta de zi cu zi, m-au dus in pragul disperarii. Mi-am rugat adeseori moartea, cu lacrimi in ochi si durere in suflet. Gandul sinuciderii nu mi-a dat pace si nu m-a parasit nici azi, dar gandul ca mama mea cea iubita ma vede si ma dojeneste din cer m-a facut sa-mi aman gandul cel rau. Am avut puterea sa merg la medic dupa ajutor si sa ma straduiesc sa fac un tratament antidepresiv. Partial, m-am echilibrat putin, dar o nenorocire nu vine singura. In luna iunie, am fost la doctor si diagnosticul a fost crunt: sarcom. Am pierdut orice speranta in viata si m-am intors, tarziu, ce-i drept, dar cu hotarare si ardoare, catre Maica Domnului, Sfantul Nectarie, Sfantul Mina si Sfantul Ciprian. Si m-am rugat sa faca Domnul ce doreste cu mine. Dupa patru luni, inainte de ziua in care eram programata la operatia care avea sa ma mutileze, am simtit nevoia sa mai fac un control amanuntit, dar fara recomandarea medicului. Asa am simtit ca trebuie sa fac. Si asa a aparut minunea. Formatiunea tumorala disparuse. Stiu ca e greu de crezut, ca se vorbeste prea usor de minuni, dar pentru minunea mea, eu am acte medicale. Am scris aceasta scrisoare pentru a multumi bunului Dumnezeu, Sfantului Nectarie si celorlalti sfinti la care m-am rugat cu tot sufletul.
MINA - Bucuresti
Reproduceri dupa icoane vechi basarabene