- Luna ianuarie consemneaza un sir de proteste de strada, desfasurat pe lungimea a doua saptamani, in mai multe orase din tara. Declansate initial de conflictul dintre presedintele Traian Basescu si secretarul de stat Raed Arafat, pe subiectul Legii Sanatatii, ele au fost alimentate si de alte nemultumiri, sfarsind ca o miscare antisistem. Manifestantii au cerut demisia guvernului si a presedintelui si schimbarea intregii clase politice. In opinia dvs., protestele si revendicarile sunt justificate? De ce s-a ajuns aici?
- Pentru prima oara in ultimii douazeci de ani, am vazut ca toata lumea politica romaneasca, de la presedintele tarii si premier pana la liderii opozitiei, a considerat protestele de strada indreptatite. E normal ca pe fondul crizei economice, care a reclamat masuri de austeritate dureroase pentru unii, sa fie multi cetateni nemultumiti, majoritatea as spune. Nu e un fenomen specific Romaniei, nemultumiti in urma crizei se gasesc in toata Europa si in toata lumea. Asta nu inseamna ca protestele n-au fost amplificate, oarecum artificial si nu in chip nevinovat. Desi au fost declarate miscari spontane - si asa au fost la inceput, dar de la un punct incolo erau foarte organizate -, manifestatiile au fost si anticipate. La anumite televiziuni, auzim de vreo doi ani ca vor veni miscarile de strada, ca va fi o revolutie care ii va zbura pe cei de la putere. Poate ca se stia in cercurile politice ca asa nu mai merge, dar si televiziunile au incitat la iesiri in strada, dupa modelul Greciei, sa avem si noi falitii nostri. Si, uite ca au aparut: mai chinuit, nu de amploarea celor din strainatate, ci ca in Romania. Cum am putut si noi, asa am facut. Aceste revolte sunt importante ca semnificatie, nu prin numarul de participanti. Conteaza mesajul, nu neaparat numarul celor care il dau. Si asta, din fericire, a inteles toata lumea. Protestele n-au fost minimalizate, iar politicienii au fost atenti la mesaj. Un mesaj cu doua componente principale. Prima, unitara, permanenta si insistenta: "Jos Basescu!", "Jos guvernul!", "Alegeri anticipate!" - adica "Jos si Parlamentul!". S-a si scris pe pancarte: "USL = PDL = aceeasi mizerie". Iar lideri ai opozitiei care s-au aventurat in Piata Universitatii, crezand ca se vor pricopsi cu niscaiva voturi in plus, au fost pusi pe fuga. E normal, pentru ca "Piata" a acumulat nemultumiri nu numai din ultima legislatura, ci de 20 de ani incoace, de pe urma intregii clase politice. Dar prin respingerea tuturor partidelor parlamentare si a politicienilor aflati in functii, ajungem intr-o situatie fara iesire si primejdioasa, care favorizeaza aparitia anarhiei si a unor forte necontrolate, antisistem. Te intrebi pe cine vor mai alege oamenii: pe Dan Diaconescu? Si pe el l-au alungat cand a mers in "Piata". O forta extraterestra salvatoare, un mesia...?
A doua componenta a mesajului este formata din nemultumiri diverse, concretizate in tot felul de revendicari, fiecare manifestant avand oful lui, de la pensia sau salariul prea mici, pana la taxa auto si proiectul Rosia Montana. Admitand, teoretic, ca cineva le-ar putea rezolva pe toate, ar insemna sa inventam o alta tara, un rai in care nici un cetatean sa nu fie fara casa, somer, bolnav, cu salariul prea mic si nici o taxa sa nu supere pe nimeni. Totusi, protestele au fost binevenite, pentru ca au trezit un pic la realitate clasa politica. Prea isi luase de-o grija ca nimeni nu reactioneaza, indiferent de ce masuri s-ar lua. Prea si-a imaginat ca poporul o sa taca la nesfarsit, daca n-a cracnit nici cand s-au taiat salariile, nici cand au aparut taxe noi sau mai mari, nici cand au fost numiti in functii importante tot felul de politicieni patati. Ei, acum s-a vazut ca exista o limita a rabdarii poporului si sa speram ca se va tine seama de ea. Opozitia a realizat, si ea, ca nu se poate culca pe lauri, ca este la fel de criticata, ca poporul n-a uitat relele pe care le-au facut PNL si PSD, pe cand au guvernat. Speriati de protestele din strada, pentru ca nu se asteptau la ele, guvernantii au facut cateva concesii: au suspendat taxa auto, le-au promis niste bani revolutionarilor din '89, au retras Legea Sanatatii, l-au repus in functie pe d-l Raed Arafat, au destituit un ministru, pe d-l Teodor Baconschi, care a avut o declaratie nefericita la adresa manifestantilor. Prin urmare, s-au vazut efectele. Protestatarii nu au fost insa multumiti.
"Acest guvern sufera de lipsa comunicarii"
- Care au fost ratiunea si efectul demiterii d-lui Teodor Baconschi? La ce s-a asteptat premierul sa rezolve cu asta, si care a fost reactia strazii?
- Demiterea d-lui Baconschi a fost un sacrificiu simbolic, ca si cum te-ai duce cu coliva la biserica. La parastasul de sapte zile, de la o afirmatie considerata jignitoare pentru protestatari, facuta de d-l Baconschi pe blogul sau, acesta a fost demis prin sms. Grav este ca demiterea s-a petrecut in timp ce ministrul era la Bruxelles, intr-o intalnire cu alti ministri de Externe. Dovada pentru stilul panicard si negandit al premierului in aceasta perioada. Daca d-l Boc il demitea pe d-l Baconschi in ziua cand a facut declaratia, avea o noima. Dar asa, nu a fost decat un gest disperat, care nici nu a avut un efect major printre protestatari. Intamplarea mai arata ceva mult mai grav: ca acest guvern sufera de lipsa comunicarii. Comunicarea nu se face bine, nici intre membrii guvernului, nici intre guvern si cetateni. Iar revolta strazii este o reactie la absenta comunicarii dintre guvernanti si guvernati.
Puterea nu s-a ostenit sa explice ce face, de ce face, cum face. A considerat ca nu e de nasul ei sa stea sa ne lamureasca. Daca nu comunici, cum vrei sa te inteleaga cineva, prin telepatie?
Romanii n-au inteles ce se intampla, in ciuda a ceea ce crede d-l Boc, ca toata lumea stie ca a facut ce trebuie.
"Si puterea, si opozitia, umbla zilele acestea fara cauciucuri de iarna si derapeaza periculos"
- Manifestatiile au incetat, mai ales din pricina vremii nefavorabile. Dar nemultumirile nu s-au stins. Ce urmeaza?
- Suntem in situatia in care s-ar mai putea satisface una din cerintele "Pietei": alegeri anticipate. Le-au cerut manifestantii, le cere opozitia, dar au aparut voci si in coalitia de guvernare care spun ca ar fi bine sa se declanseze alegeri anticipate. Doar ca procedura este foarte greoaie. USL vrea sa forteze Constitutia, pentru asta. Liderul PNL, Crin Antonescu, a anuntat ca toti parlamentarii USL vor demisiona, si atunci trebuie facute alegeri anticipate. Dar Constitutia nu prevede asa ceva. D-l Antonescu si-a pus copilotul, pe d-l Victor Ponta, si de data asta in fata faptului implinit, ca si in cazul mitingului de protest al USL. Si in privinta mitingului, si in cea a demisiilor din Parlament, d-l Ponta s-a dovedit mai intelept, opunandu-se acestor initiative. Insa, din aceste episoade se vede ca deja d-l Antonescu si-a intrat in rolul de presedinte care isi calca in picioare premierul. In cele din urma, USL a anuntat ca parlamentarii sai nu vor demisiona, dar vor intra in greva. Adica nu vor mai participa la lucrarile Parlamentului decat in situatii exceptionale, cum ar fi depunerea unei motiuni de cenzura contra guvernului. Intre timp, Curtea Constitutionala a hotarat ca nu e constitutionala comasarea alegerilor. Era mai bine daca guvernul nu-si asuma raspunderea pe acea lege sau, daca tot a impus-o, trebuia sa o retraga in urma protestelor. Insa e bine si asa, Curtea Constitutionala reaseaza lucrurile oarecum in ordinea fireasca. Concluzia mea este ca si puterea, si opozitia, umbla zilele acestea fara cauciucuri de iarna si derapeaza periculos. Pana nu blocheaza toata soseaua politica, nu se lasa. Opozitia a mers pana intr-acolo incat a reclamat si la Bruxelles "derapajele democratiei" din Romania, punand semnul egal intre d-l Basescu si d-l Viktor Orban, premierul maghiar care deja e rau vazut, si pe buna dreptate, de catre UE.
"Mi-e teama sa nu ajungem sa regretam actualul guvern si actualul Parlament"
- Mai multi membri ai PDL i-au cerut demisia d-lui Emil Boc din fruntea guvernului, nu doar pentru dezamorsarea tensiunilor sociale, dar si pentru a salva ce se mai poate din imaginea partidului. S-a auzit ca si presedintele Basescu i-ar fi cerut d-lui Boc demisia, in mai multe randuri, dar acesta nu vrea sa cedeze, pentru ca abia de acum incolo ar putea culege roadele politicii sale de austeritate si se asteapta la o revenire in sondajele de opinie. Ar fi, intr-adevar, o solutie demisia premierului, ori mai potrivita este remanierea guvernului?
- Schimbarile nu se fac la presiunea strazii. Nu ca d-l Emil Boc n-ar fi trebuit, poate, inlocuit, la un moment dat, macar pentru improspatarea echipei si chiar pentru a cruta nitel PDL-ul. Dar acum, logic: de ce sa-l schimbi, cand Romania a reusit sa aiba crestere economica? E una dintre putinele tari care au scapat nesanctionate de agentiile de rating, iar investitorii straini au incredere in economia noastra. Pe de alta parte, d-l Boc poate sa fie inlocuit acum, daca situatia politica o cere. N-ar fi nici un fel de drama. Dar daca d-l Boc nu vrea sa demisioneze, presedintele n-are ce face, ca nu exista nici o procedura constitutionala care sa-i permita sa-l demita. O remaniere ar fi mai recomandabila, cu conditia sa fie substantiala, iar noii ministri, mai capabili decat cei in functii. Tare mi-e teama insa ca va fi mai rau decat pana acum. Clasa politica si componenta guvernului s-au degradat continuu in acesti ultimi 20 de ani. Mi-e teama sa nu ajungem sa regretam actualul guvern si actualul Parlament. Lucrurile intr-acolo merg. Uitati-va cine vrea sa candideze la Primaria Capitalei, ba Irinel Columbeanu, ba o asa zisa ziarista, Ioana Popescu, ale carei merite constau in evaluarea performantelor sexuale ale unor fotbalisti... Daca ei cred ca merita sa candideze, va dati seama in ce hal am ajuns si la ce ne putem astepta?
- Ultimele sondaje de opinie par sa indice o bresa in sistem. Era de asteptat ca PDL si presedintele Basescu sa scada si mai mult in preferintele electoratului, dar este surprinzatoare cresterea Regelui Mihai si a intregii Familii Regale. Am putea miza pe restaurarea monarhiei?
- Am mai spus-o: orice sondaj e fotografia unui moment politic. Si orice sondaj poate fi manipulat. Asta nu inseamna ca ele nu exprima anumite tendinte, la care trebuie sa fim atenti. In privinta monarhiei, de pilda, sa retinem ca pana acum nici nu aparea in sondaje, dar iata ca, de cand opozitia il curteaza asiduu pe Regele Mihai, el apare, si chiar cu o cota insemnata. Regele Mihai este pe primul loc acum la capitolul incredere in personalitati politice, pentru ca nu mai deranjeaza pe nimeni. Toata lumea stie ca nu va veni la putere, la 90 de ani. Regele e ca o icoana, are tot respectul si dragostea, tocmai pentru ca e o varianta imposibila. In siajul Regelui, au procente bune si celelalte persoane din Familia Regala, dar credeti ca i-ar vota cineva pe principesa Margareta sau pe d-l Radu Duda? Sau ca ar vrea cineva instaurarea monarhiei? Nu, pentru ca substratul republican, care s-a asezat in anii de comunism si postcomunism, e atat de puternic, incat respinge monarhia ca realitate si o accepta doar ca reprezentare simbolica, istorica.