- Polonia a aderat totusi, la Pactul fiscal, dupa ce a ajuns la un compromis cu Franta, in privinta participarii statelor non-euro la discutiile privind competitivitatea, "modificarea arhitecturii globale a zonei euro si a regulilor fundamentale" si, "cand e necesar si cel putin o data pe an", la discutiile privind implementarea Pactului fiscal. Iata asadar ca, desi nu a putut obtine pentru tarile din afara zonei euro o participare pe picior de egalitate la luarea deciziilor, Polonia nu s-a revoltat, ci a avut intelepciunea sa se multumeasca cu succesul obtinut, care este considerabil. Nu degeaba este numita politica arta compromisului. Pentru a putea negocia cu succes trebuie sa fii insa un stat respectat, cu viziune europeana, care s-a afirmat consecvent ca partener serios si principial in cadrul comunitatii statelor europene. Simpla apartenenta la UE nu garanteaza ca vocea ta va conta. Polonia este un astfel de stat, care a stiut sa imbine cooperarea cu forurile europene cu presiunea asupra acelorasi foruri, in numele interesului national. Inca din momentul aderarii, guvernul de la Varsovia a santajat practic Bruxelles-ul, cu retragerea candidaturii, in scopul obtinerii unor privilegii pentru fermierii polonezi - si le-a obtinut. Dar in momentul aderarii, Polonia avea deja un blazon democratic conferit de lupta deschisa impotriva regimului comunist si de o generatie de politicieni - ilustrata splendid de Leszek Balcerowicz si Tadeusz Mazowiecki - care a pus reforma economica radicala deasupra intereselor politice personale sau de partid. In consecinta, Polonia a trecut prin recenta criza economica mult mai usor decat alte state UE.
Interesant este insa ca, alaturi de Marea Britanie, Cehia a refuzat pentru moment sa semneze Pactul fiscal, invocand "ratiuni constitutionale", care sunt de fapt ratiuni politice interne, ce tin de existenta unei puternice factiuni eurosceptice in interiorul partidului de guvernamant, si de reticenta presedintelui Vaclav Klaus fata de "hegemonia" Bruxelles-ului. Dar si Cehia isi poate permite sa tina in sah o vreme (caci in final va semna si ea, spun expertii) forurile UE, pentru ca si ea si-a reformat economia, a realizat rapid privatizarea la inceputul anilor 1990, cand noi nu ne "vindeam" tara ca s-o putem da pe gratis "baietilor destepti", si a fost prima care a adoptat si aplicat o lege a lustratiei. Daca adaugam ca primul presedinte al Cehoslovaciei postcomuniste a fost anticomunistul Vaclav Havel, si nu comunistul Ion Iliescu, si ca nici Cehia, nici Polonia si nici alte tari foste comuniste nu au avut mineriade, vom putea evalua distanta care ne desparte de ele. In plus, nici una din fostele colege de lagar socialist nu este supusa unui mecanism de control al justitiei si luptei anti-coruptie, ca Romania si Bulgaria. Iata de ce nu putem negocia de la egal la egal, nici cu marile state europene, nici cu fostele state comuniste - desi ne intelegem bine cu ele. Cat despre "insurectia din Est", negocierile asupra Pactului fiscal au demonstrat ca ea nu va avea loc, fiecare stat alegand sa negocieze cum se pricepe mai bine si cum ii permite statutul castigat prin eforturi si performante individuale.
2. Opozitia se pregateste de greva. Ce impact va avea asupra activitatii parlamentului si senatului? Dar asupra opiniei publice?
- Greva parlamentara poate crea intr-adevar probleme, pentru ca va bloca functionarea acelor comisii parlamentare in care opozitia este majoritara. Rapoartele comisiilor sunt necesare pentru adoptarea legilor, astfel incat o mare parte a procesului legislativ va fi blocat. Teoretic, plenul Camerelor ar putea functiona daca parlamentarii puterii s-ar mobiliza exemplar si ar participa la sedinte, asigurand astfel cvorumul necesar desfasurarii lucrarilor. Problema este ca asa ceva nu s-a mai vazut, alesii Coalitiei fiind la fel de putin interesati de activitatea parlamentara (ca sa nu spunem de-a dreptul chiulangii) ca si cei ai USL. Nu degeaba a ajuns principala institutie a democratiei la o cota de incredere care se situeaza undeva intre 4-8%, in functie de cine a realizat sondajul, dar niciodata mai mult de atat !
Este posibil asadar ca Parlamentul sa se blocheze si ca procesul legislativ sa fie compromis. Problema care se pune este daca este in interesul tarii ca acest lucru sa se intample. Liderii USL sunt convinsi ca da, in logica simpla, sau mai degraba simplista, ca orice poate face rau actualei puteri - descrisa drept dictatoriala si nociva pentru romani etc. - ar face bine "poporului". Tactica USL se aseamana astfel cu tactica ultrasilor din galeriile fotbalistice care ii atacau si ii scuipau pe jandarmi pentru a-i provoca la acte de represiune: blocat in Parlament, guvernul va fi nevoit sa apeleze din nou la ordonante de urgenta sau asumari de raspundere pentru a-si realiza programul. Opozitia va tipa din nou ca din gura de sarpe ca se procedeaza nedemocratic, desi ea insasi blocheaza procesul democratic. Si asa o vom tine, in scandaluri, blocaje si sabotaje, pana la alegeri.
Strategia destructiva a opozitiei a ajuns si in Parlamentul european, unde USL s-a dus pentru a se plange ca traim intr-o dictatura ! Tot ce a obtinut a fost un efect de imagine - adica de inrautatire a imaginii Romaniei, pentru ca, daca o credem pe Monica Macovei mai mult decat il credem pe Victor Ponta (iar Europa o crede mai mult pe doamna Macovei), atunci e adevarat ca "rade lumea de noi".
Nu stim ce vor spune alegatorii romani despre greva parlamentara a opozitiei, dar nu cred ca o vor percepe ca pe o actiune desfasurata in interes national, ci mai degraba ca pe o noua repriza de balci politic. Probabil ca increderea in toata clasa politica va mai cobori cu cateva puncte, ceea ce va avea consecinte greu de cuantificat acum, la viitoarele alegeri. Mai usor de cuantificat vor fi insa consecintele crizei - sau balamucului politic - in plan economic. Cum domnii Ponta si Antonescu "au facut umanul", banuim ca nu pot nici sa faca, nici sa inteleaga astfel de calcule.