Cel mai important poet modern de limba germana, sau, inca mai mult, creatorul "celei mai profunde, mai innoitoare lirici din literatura occidentala a timpului nostru" (dupa cum il considera celebrul carturar George Steiner, care-i trece numele pe lista marilor nedreptatiti ai Premiului Nobel), Paul Celan prezinta un interes aparte in spatiul romanesc. Nascut in 1920 intr-o familie evreiasca din Cernauti, cu parintii deportati si ucisi in 1942 intr-un lagar de exterminare german din Ucraina, el insusi supravietuitor gratie unui roman, Valentin Alexandrescu, care l-a ascuns, Paul Antschel si-a petrecut anii 1942-1944 intr-un lagar de munca de langa Buzau si anii 1945-1947 la Bucuresti, ca redactor la Editura "Cartea Rusa". Stia bine romaneste, limba in care a si scris cateva poezii si poeme in proza si a tradus din autori rusi. Perioada aceasta din biografia lui este azi cunoscuta gratie lui Petre Solomon si cartii sale de neocolit pentru exegeti, Paul Celan, dimensiunea romaneasca. De altfel, Petre Solomon si Nina Cassian, prietenii poeti romani ai lui Celan din acea perioada au fost primii (in 1973) care au dat versiuni romanesti poemelor lui, atat de dificil de tradus in toate semnificatiile limbajului poetic insolit, pe care germana, cu particularitatile ei de compunere lexicala si sonoritati, le face posibile. Ei au fost urmati si de alti scriitori germanisti, atrasi de descifrarea si re-crearea in romaneste a "concentratului de suferinta" din universul celanian - Petre Stoica, Nora Iuga, Luminita Graur si Ion Papuc - astfel incat pentru cititorii de poezie de la noi, Celan nu e un necunoscut. Si fiindca opera lui nu poate fi inteleasa fara contextul istoric si personal in care a fost produsa, cartea pe care v-o recomand azi e esentiala pentru patrunderea in laboratorul de creatie si apropierea de doi mari poeti cu destine tragice. Dupa plecarea din Romania si inainte de a se stabili in iulie 1948 la Paris, unde va trai tot restul vietii sale, Paul Celan o cunoaste la Viena pe Ingeborg Bachmann, o tanara austriaca de 21 de ani, studenta la filosofie, cu care are o poveste de dragoste, perpetuata, cu lungi perioade de despartire, pe tot parcursul existentei lor ("Dupa cum stii: tu ai fost pentru mine, cand mi-ai iesit in cale, si una, si alta: senzualul si spiritualul. Acestea nu pot fi despartite niciodata, Ingeborg", ii va scrie el in 1957). Si ea e o fiinta iesita din comun ca sensibilitate, profunzime, ardenta a trairilor si altruism. Si ea pune scrisul, limbajul, creatia in centrul existentei, iar opera ei de poeta si prozatoare va exercita o fascinatie durabila asupra cititorilor de literatura moderna. Dragostea lor oscileaza mereu intre armonie si disonanta, uniune si ruptura, indoiala si speranta, empatie si distantare. Vietile lor au bizare paralelisme si se sfarsesc tragic (Celan se sinucide aruncandu-se in Sena, inainte de a implini 50 de ani, Ingeborg moare intr-un incendiu la Roma, la 47 de ani). Ambii sunt naturi psihotice, pe muchie de cutit, traind la o intensitate insuportabila dramele, nedreptatile, inadaptarile. Intins pe parcursul a aproape doua decenii (1948-1967), cu lungi perioade de tacere ("tacere cat incape in doua guri"), schimbul de scrisori devine in sine un roman epistolar, cu personaje principale si secundare foarte speciale. Caci amantii blestemati sa nu se poata dezlipi unul de altul ("O plasa o prinse in cursa pe cealalta:/ ne despartim imbratisati") incearca fiecare sa-si faca o viata proprie. In 1952, Paul Celan se casatoreste cu graficiana Gisele de Lestrange, cu care are un fiu, Eric (in paranteza fie spus Gisele e o martira, acceptand-o din dragoste pentru sot pe Ingeborg intre ei si suportandu-i lui Paul accesele paroxistice ale bolii de nervi), iar pasionala Ingeborg, dupa mai multe relatii esuate, formeaza un cuplu in 1958 cu scriitorul elvetian Max Frisch. Pe langa corpusul principal de dialog epistolar intre cei doi iubiti, exceptionala editie (tradusa bine de Iulia Dondorici) cuprinde si corespondenta lui Celan cu Max Frisch si a lui Ingeborg cu Gisele, precum si un tabel cronologic paralel al celor doi protagonisti, pe langa un amplu capitol de comentarii explicative ale editorilor, la majoritatea scrisorilor. O lucrare serioasa, nemteasca. Cum biografia fiecaruia dintre cei doi poeti germani lumineaza aspecte ale operelor ce ar parea ermetice sau obscure, Timp al inimii devine astfel foarte pretioasa pentru marii iubitori de poezie. Aceasta carte uimitoare si emotionanta, despre dragoste, arta, barbarie si suferinta, m-a facut sa alatur in biblioteca mea volumele lui Celan cu cele ale lui Ingeborg Bachmann. Macar asa sa ramana ei impreuna.