Muntele pazit de Cer
Se spune ca in urma cu cateva mii de ani, cand omul a inceput sa se inmulteasca, rautatea, faradelegea si desfraul au pus stapanire pe el, iar Domnul, mahnit in inima Lui, a spus: "Voi sterge de pe fata pamantului pe omul pe care l-am creat, toate fapturile, pana la vite, pana la reptile si pana la pasarile cerului, caci imi pare rau ca i-am facut." (Geneza 5-7) Atunci Noe, slujitor credincios, a cerut indurare, si Domnul s-a milostivit de el si de familia lui si i-a spus sa construiasca o corabie, caci un mare potop va veni pe Pamant. I-a ingaduit ca din toate creaturile de pe planeta sa ia cu sine, pe arca ce o va cladi, cate doua exemplare din fiecare specie, mascul si femela, salvandu-le astfel de la pieire. Apoi apele uriase s-au revarsat si orice suflare a fost stearsa de pe Pamant, in afara de fapturile ce se aflau pe Arca lui Noe. Dupa mai bine de 365 de zile de plutire in voia vanturilor si a valurilor, Arca lui Noe s-a oprit pe muntii Ararat. Si atunci, dupa retragerea apelor, pe Pamant a inceput o noua viata.
Sunt oameni care au incredere deplina ca aceasta poveste s-a intamplat cu adevarat. Altii pun la indoiala veridicitatea ei, cautand sa gaseasca dovezi rationale. Insa toate incercarile de a afla raspunsurile necesare dezlegarii acestei enigme au nascut noi intrebari si noi mistere. Inca din primii ani dupa venirea lui Hristos si pana in zilele noastre, oamenii au incercat sa descopere unde se afla corabia lui Noe. Pornind de la litera Cartii Sfinte, "Muntii Ararat", mentionati in Biblie, au fost asociati cu lantul muntos Ararat, astazi localizat pe teritoriul Turciei, aflat la granita dintre Turcia, Armenia si Iran. Numeroase scrieri antice desemneaza acesti munti, din regiunea Anatoliei de Est, ca fiind locul in care Noe ar fi "ancorat". Astfel, un cronicar vestit al Babilonului, Berossus, scria in anul 275 i.Chr. ca Arca lui Noe se afla in acest lant muntos. Mai tarziu, in jurul anului 0, si Nicolaus din Damasc, in cronicile sale, scria: "In Armenia exista un munte inalt, numit Baris, pe varful caruia si-au gasit salvarea fugarii din calea potopului universal". (Baris este denumirea armeneasca a muntelui Ararat).
In jurul anului 1300, navigatorul venetian Marco Polo, in calatoria sa catre taramurile indepartate ale Chinei, poposeste pe aceste meleaguri. "Trebuie sa stiti ca pe inaltimile muntelui inca se odihneste Arca lui Noe, acoperita de zapezile vesnice. Dar nimeni nu poate sa ajunga pana pe varf, caci gheata acolo nu se topeste niciodata".
Exista multe scrieri din secolele XIV-XV, in care calatorii povesteau ca pe crestele muntelui Ararat inca exista fragmente din corabia lui Noe, insa nici unul dintre ei nu s-a incumetat sa porneasca in ascensiunea versantului pentru a vedea cu ochii lui arca sacra. Si asta, nu numai din cauza pantelor abrupte, a zapezilor de netrecut si a vanturilor nepotolite. Calugarul franciscan Oderih, in raportul sau trimis Papei de la Roma, in 1316, scria: "Oamenii care locuiesc aici spun ca sunt putini cei care au indraznit sa urce pe munte, pentru ca acest lucru nu ii este pe plac Domnului".
Legende si marturii
In folclorul de la poalele muntilor existau multe legende care spuneau ca Dumnezeu este Cel care nu permite oamenilor sa tulbure linistea ce s-a pogorat asupra locului in care, cu mii de ani in urma, Noe a coborat din arca, iar cei care indrazneau sa treaca peste dorinta Lui erau pedepsiti. In ciuda avertizarilor, locuitorii zonei, care stiau din mosi-stramosi ca pe varful muntelui exista o comoara biblica, au pornit catre creasta, in cautarea pretiosului artefact. Se spune ca undeva, la mijlocul pantei, ar fi descoperit fragmente ale corabiei, impinse probabil pana acolo de vanturile puternice. Din lemnul de cedru care odata servise ca material de lucru lui Noe, oamenii au descoperit ca pot realiza talismane si amulete pe care sa le vanda calatorilor straini. Pana intr-o zi, cand negutatorii au fost prinsi pe munte de o furtuna teribila. Oamenii s-au speriat cumplit de fulgerele ce brazdau cerul, luminandu-l mai puternic decat soarele, si au devenit convinsi ca Arca este protejata de Dumnezeu. Toate cautarile au incetat, si in intreaga regiune s-a raspandit legenda conform careia cel care indrazneste sa caute corabia biblica va fi lovit de boala sau chiar de moarte.
Una dintre primele legende legate de muntele Ararat si de Arca lui Noe este cea a calugarului armean Akop, cel care, mai tarziu, la sfarsitul secolului IV, avea sa devina episcopul Iacob. Se povesteste ca acesta ar fi pornit in cautarea corabiei biblice, nadajduind sa o descopere si sa ridice acolo o manastire. Insa de fiecare data cand era aproape de piscul muntelui, calugarul, cumplit de ostenit, adormea. Si, de fiecare data, se trezea in zorii zilei urmatoare, la poale. Traseul era refacut iarasi si iarasi, iar calugarul parea neobosit in ascensiunea sa sisifica. Dar intr-o zi, adormind din nou, a visat cum la el vine ingerul Domnului si ii spune: "Nu trebuie sa cauti dovezi a ceea ce este scris in Biblie!" Pentru a-l impaca, ingerul i-a daruit o bucata din lemnul cu care fusese construita arca. Si trezindu-se, Akop a gasit langa el fragmentul pretios si l-a dus tocmai pana la manastirea Ecimiadzin. Dar ceea ce parea localnicilor de la poalele muntelui Ararat doar o legenda, nu este de fapt o povestire fantastica. Caci pana in zilele noastre, bucata de lemn din care a fost cladita Arca lui Noe se pastreaza la Catedrala Ecimiadzin din orasul Vagarsapat, in Armenia.
Prima ascensiune oficiala pe muntele Ararat si prima expeditie stiintifica care a plecat in cautarea corabiei biblice a fost realizata abia in 1829, sub conducerea profesorului Friedrich Parrot. Desi dovezile concrete au lipsit, credintele locuitorilor regiunii ca Arca lui Noe e pe muntele lor au reusit sa inlature pana si indoielile oamenilor de stiinta. Iata ce scria profesorul Parrot, in jurnalul sau de calatorie: "Toti armenii sunt ferm convinsi ca Arca lui Noe se pastreaza pana in ziua de azi pe varful muntelui Ararat. Dar, asa cum am descoperit eu insumi, niciunui muritor nu ii este permis sa se apropie de ea". Credinta ca o putere divina protejeaza corabia pare sa fi caracterizat si expeditiile care au urmat, iar simplul fapt ca aceasta nu a fost niciodata descoperita pare a fi un argument destul de convingator.
Arca lui Noe si revolutia sovietica
In anul 1916, pe aerodromul deschis temporar la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de muntele Ararat, si-a stabilit baza militara o unitate de aviatie ruseasca. Pilotii Imperiului Tarist aveau misiunea de testare a unor noi aeronave la mare altitudine. Din flotila faceau parte locotenentii Roskovitki, Zabolotki si Lesin. In misiunea lor, acestia au observat pe una din pantele versantului, intr-o crevasa, la altitudinea de 4300 de metri, o epava uriasa a unui vas. Nava, ce parea sa aiba mai multe nivele, era pe jumatate ingropata sub gheata. Unul dintre aviatori, Vladimir Roskovitki, care ulterior a reusit sa emigreze in Statele Unite, a povestit cativa ani mai tarziu despre acel zbor pe care nu il va uita niciodata: "Corabia, de o lungime imensa, avea niste piloni scurti, dar grosi. Ceea ce cred ca era prora, aflata in partea din fata a navei, era rotunjita, de parca constructorul ei ar fi proiectat-o in asa fel incat aceasta sa se poata misca liber in apa, sa se mentina la suprafata ca un bustean. Am studiat-o atent din aer, mai multe minute, am notat pe harta locatia si ne-am intors pe aerodrom. Comandantul flotilei a raportat imediat descoperirea la comandamentul central de la Moscova".
Cateva luni mai tarziu, din ordinul tarului Nicolae al II-lea, doua detasamente militare, de aproximativ 150 de oameni, au pornit cu misiunea de a cuceri varful muntelui Ararat. Expeditia ruseasca a gasit nava si toti au fost convinsi ca realizasera cea mai mare descoperire a secolului: Arca lui Noe. Corabia biblica, ce avea o vechime de cateva milenii, se conservase uluitor de bine, probabil datorita lemnului de cedru folosit la constructia ei, care este foarte rezistent, si gratie conditiilor meteorologice cu temperaturi foarte scazute. Au fost luate probe din lemn, din smoala ce acoperea bustenii, si au fost realizate sute de fotografii.Toate aceste dovezi au fost de urgenta expediate in Rusia, insa la cateva zile, pe teritoriul Imperiului de la Rasarit izbucnea revolutia bolsevica. Se pare ca raportul expeditiei impreuna cu toate dovezile pretioase au disparut in haosul cumplit ce cuprinsese intreaga tara. Numai in Rusia se poate intampla ca asemenea dovezi, de o valoare inestimabila, sa se volatilizeze fara urma, atat de misterios. Locotenentul Vladimir Roskovitki sustine ca aceste probe ar fi fost distruse cu buna stiinta, din ordinul lui Leon Trotki, unul din capii cei mai infocati ai revolutiei, iar cei mai multi dintre savantii echipei de cercetare ar fi fost executati pe motive de spionaj.
Incercarile de a gasi Arca au continuat de-a lungul secolului XX, iar victoria descoperirii a fost anuntata in repetate randuri. Insa de fiecare data, dupa un studiu mai atent, se dovedea a fi falsa. Anul trecut, stirea ca cercetatorii chinezi au scos la iveala ramasite din vestita Arca a lui Noe a facut inconjurul lumii. Echipa de savanti chinezi si turci sustinea ca, la o altitudine de 4000 de metri, pe partea de est a versantului Ararat, s-au gasit fragmentele unei structuri uriase din lemn, care la prima vedere pare a fi legendara arca. Interiorul ansamblului este compus din mai multe compartimente, despartite intre ele prin barne masive de lemn, despre care se presupune ca ar fi fost adaposturile animalelor. Yeung Wing-cheung, unul dintre arheologii chinezi, declara: "Suntem convinsi in proportie de 99%, ca ceea ce am descoperit este Arca lui Noe, bazandu-ne pe consideratiile istorice, inclusiv pe datele din Biblie. De asemenea, testele cu carbon au demonstrat ca fragmentele dateaza de acum 4800 de ani, cand se pare ca a avut loc potopul".
In sustinerea ipoteticei descoperiri a venit si Gerrit Aalten, un expert olandez vestit pentru studiile sale referitoare la potopul biblic. "Exista dovezi incontestabile ca structura gasita pe Muntele Ararat este parte din legendara Arca a lui Noe". Majoritatea comunitatii stiintifice internationale insa se intreaba, probabil pe buna dreptate, unde sunt acele dovezi indubitabile si, daca ele exista, de ce nu sunt puse la dispozitia savantilor pentru studii amanuntite.
Muntii Ararat sunt la Marea Neagra!
Conform cercetatorilor de la organizatia ruseasca "Kosmopoisk" (Cercetasii planetei), "Muntii Ararat" din Geneza pot fi aproape oriunde, dat fiind faptul ca pe harta lumii exista mai multi munti sub denumirea de "Ararat". Vadim Cernobrov, presedintele gruparii, un neobosit explorator, incearca de peste 10 ani sa rezolve enigma corabiei lui Noe. Dupa ce a luat la pas Muntii Ararat din Turcia, s-a convins ca legendara ambarcatiune nu se gaseste acolo. "Am descoperit, intr-adevar, la diferite altitudini ale versantului, patru formatiuni ce aminteau prin forma lor de Arca lui Noe. Insa toate s-au dovedit a fi create de natura, nicidecum de mana omului. In mai multe locuri am gasit barne masive si diverse bucati din lemn, acoperite cu smoala ce, la prima vedere, pareau ca sunt ramasite ale corabiei biblice. Din pacate, dupa o minutioasa analiza a mostrelor de smoala, s-a constatat ca aceasta nu este decat un compus al rocilor efuzive, magmatice. Nimic neobisnuit, dat fiind faptul ca muntele este un vulcan stins".
Dar Vadim Cernobrov nu si-a intrerupt cercetarile. A inceput sa caute pe harta lumii unde mai exista munti cu numele de Ararat. A plecat in expeditie in America, unde a scotocit prin Muntii Ararat din statele Nevada, Pennsylvania si Washington. De acolo, calatoria a continuat pe continentul african, unde exista munti cu aceeasi denumire. Nici acolo nu a gasit nici o urma a legendarei ambarcatiuni. Din anul 2007, cercetarile "Kosmopoisk" au continuat pe tarmul rusesc al Marii Negre unde, in regiunea Krasnodar, se inalta un munte cu acelasi nume, Ararat. Se pare ca denumirea acestor munti este straveche, posibil chiar din vremuri biblice.
Pornind de la teoria lansata de cercetatorii americani William Ryan si Walter Pitman, conform careia fundul Marii Negre a fost candva tinut uscat, Vadim Cernobrov a ajuns la concluzia ca este foarte probabil ca Arca lui Noe sa se afle exact in acest loc. "De aici, din dreptul statiunii Gelendjik, muntii Ararat se vad perfect. In vremurile de dinainte de Potop, nivelul apei era cu 180 de metri mai jos decat este acum. Atunci, Marea Neagra nu era decat un lac, poate cu acelasi nume, Negru. Ca urmare a topirii ghetarilor si cresterii nivelului oceanului planetar, apele Marii Mediterane s-au ridicat si ele, revarsandu-se in acest lac. Oare topirea ghetarilor de acum cateva mii de ani, stiintific demonstrata, nu poate fi asociata cu potopul biblic? Si daca este asa, atunci acesti munti nu sunt oare Muntii Ararat din Geneza?".
Tocmai de acolo, din dreptul statiunii situata la poalele muntelui, au si inceput cautarile. In toamna anului 2011, cercetatorii de la "Kosmopoisk", cu ajutorul sonarelor si hidrolocatoarelor, au depistat la o adancime de aproximativ 100 de metri niste structuri stranii care, cu siguranta, erau create de mana omului. Ansamblul, ce nu parea a fi deloc epava unui vas modern, avea o lungime de aproximativ 150 de metri, aceeasi marime care se spune ca o avea si Arca lui Noe. La cativa metri distanta au descoperit o ancora si cateva fragmente din neobisnuita constructie. Dupa analiza acestor obiecte, s-a constatat ca ancora era similara cu cele folosite de marinarii din antichitate, iar testele cu carbon au demonstrat o vechime de aproximativ cinci mii de ani. Vadim Cernobrov a declarat ca va continua studiile subacvatice anul acesta, ajutat de o echipa de cercetatori din Statele Unite.
Ancora lui Noe din muntii Dobrogei
Nu departe de Marea Neagra, inconjurat de apele mladioase ale raului Taita, ca un batran urias adus de spate, retras aici sa vegheze peste o taina sacra, se inalta Muntele Consul. Il vezi de departe, cum isi ridica inca darz, catre vazduh, peste depresiunile Dobrogei de Nord, piscul sau golas, ca o cusma dacica. Desi greutatea mileniilor care au trecut peste el l-a garbovit, de-a ramas cu o inaltime de doar 333 de metri, parca simti cum isi umfla pieptul geologic pentru a parea mai inalt decat este. In urma cu mii de ani, pe vremea cand era cu mult mai tanar si mai robust, Cerul i-a harazit sa stapaneasca si sa apere cu toata puterea lui un secret solemn. Aici, cu sute de veacuri in urma, pe vremea cand nici Zalmoxis, zeul dacilor, nu se nascuse, dintre apele care invadasera pamantul s-a ivit o corabie. A poposit chiar pe varful lui si din ea a rasarit un batran cu barba lunga care, cu o voce blanda, l-a rugat sa ii ingaduie sa-si lege corabia de trupul sau vanjos. Si muntele Consul si-a scuturat culmea in semn de incuviintare. Mosneagul a scos un inel mare de fier si l-a fixat pe stanci. Apoi a aruncat un drug cu mai multe brate, ca niste gheare, legat la un capat cu o funie groasa, care s-a agatat de coastele muntelui. Dupa mult timp, muntele a aflat ca acela era chiar Noe, al zecelea patriarh dupa Adam. Si de atunci, dupa cum i-a fost menirea, Consul pazeste cu strasnicie ca locul unde inca stau infipte belciugul si ancora sa nu fie descoperit de om.
Aceasta este legenda muntelui Consul, din podisul Dobrogei, stiuta de toti batranii din satele ce se astern la poalele lui. Sunt multi cei care au pornit in cautarea stravechilor artefacte, insa muntele Consul, ca un adevarat stramos al curajosului popor dac, se impotriveste tuturor stradaniilor de a dezlega aceasta taina.