Arborii cu cruci
Prin Muntii Capatanii, pe unde si padurea se pierde in ea insasi, mai exista, de pe vremea lui Iancu Jianu, pesteri in care au fost ascunse comori. In astfel de locuri, si zapada face viermi, asa ne spunea mama cand eram copii, si n-am incetat niciodata sa cred ca ar fi avut cumva dreptate. Comorile au fost ascunse de catre haiducii lui Iancu Jianu, alaturi de care marele erou popular a stat ascuns 12 ani pe Muntele Bulzu, de pe Cheile Bistritei, din judetul Valcea. Multe din aceste comori au fost luate chiar de catre haiducii care au reusit sa scape de potera si care, inainte sa aleaga alta ascunzatoare, le-au dezgropat. Batranii locurilor si cautatorii de comori ai zilelor noastre spun ca mai exista multe astfel de pesteri la care nu se mai poate ajunge, pentru ca s-au pierdut punctele de reper, ori au fost acoperite de pietre si de frunze putrede. Haiducii care le ascundeau ciopleau cruci pe fagi sau pe brazi, pentru a insemna pesterile. Atunci cand intalneai in cale un fag pe care era incrustata o cruce, stiai ca te afli in preajma unei comori. La adancimi de peste 15 metri, in stanca de calcar, stau ascunse multe averi ale boierilor si staretilor de manastiri din acea vreme, bogatii pentru care haiducii faceau varsare de sange, ca sa le dea la saraci. Banii sunt insa blestemati, tocmai pentru ca erau luati cu jertfe omenesti.
Blestemul lui "noua frati"
Undeva, pe langa Varful lui Roman, era stiuta o astfel de comoara. Multi aflasera si locul in care fusese ingropata, numai ca, de cate ori se duceau sa sape, nu reuseau decat sa infiga harletul de doua ori si deodata apareau, indemnand nebuneste spre ei, umbre de cai nestapaniti, cu un nechezat inspaimantator, ori turme de porci, cu infatisari stranii, al caror grohait facea sa-i inghete sangele in vine si celui mai aprig si mai neinfricat cautator de comori. Aceste halucinatii le apareau doar celor care se incumetau sa ajunga pana la locul comorii, pentru ca multi se intorceau din drum, indemnati de ceva necunoscut sa nu cumva sa atinga pamantul care ascunde monedele de aur si de argint blestemate. Probabil ca acestia aveau credinta mai mare in Dumnezeu si erau avertizati, prin diferite semne, ca ar fi bine sa faca, fara sa-si puna vreo intrebare, cale intoarsa. Cei care stiau de acest loc aveau bilete lasate de haiduci, in care era trecut locul ales si cati pumni de monede erau ascunsi acolo. Pe acest bilet, pe langa locul si cantitatea de monede ascunse, era trecut si avertismentul ca nu se poate ridica comoara pana ce, in locul cu pricina, nu vor muri deodata 9 frati.
Au trecut zeci de ani pana sa ajunga cineva sa o dezgroape. Cel care a reusit a fost un cioban din Vaideeni, caruia i-a venit ideea sa ia cu el o scroafa cu 9 purcei pe care i-a omorat chiar pe locul in care era ascunsa comoara. Intr-adevar, in biletul lasat de haiduci, nu scria ca trebuie sa fie neaparat fiinte umane. Si dupa ce a dezgropat comoara, ciobanul s-a intors in sat, si-a cumparat multe oi, si-a facut casa mare si a avut copii multi, pe care i-a crescut cu frica de Dumnezeu. Blestemele nu s-au mai implinit, pentru ca a adus ofranda ceruta, omorand 9 frati, acolo, deasupra comorii.
Ana si pumnul de galbeni
Au mai fost ascunsi multi bani, pe langa stani si pe langa varfuri inalte de munti. Tot pe langa varful lui Roman, intre Piscul lui Tigan si Piscul Iancului, se afla o pestera care, de peste 100 de ani, nu poate fi descoperita. Pestera din Piscul Iancului apare in multe bilete, dar nimeni, niciodata, n-a putut da de ea. Se zice ca acolo ar fi o mare comoara. Kilograme intregi de monede de aur si tacamuri de aur si de argint ar fi ramas ingropate, alaturi de arme de-ale haiducilor, pe teava carora sunt indesati mii de sfanti.
Chiar si cautatorii moderni, care si-au cumparat aparate sofisticate, cu care se poate afla locul si cat de mare este comoara, nu au reusit sa gaseasca gurile de intrare in pesteri. Mai acum un an, un banatean venit prin locurile acestea tocmai pentru a cauta comori cica ar fi gasit o astfel de pestera, pe un tanc, numai ca, inainte sa ajunga la comoara, ar fi gasit cadavrul unui baiat. Omul s-a speriat asa de tare, ca si-a luat aparatul care incepuse sa tiuie si a fugit mancand pamantul, inapoi, la oras. Se spune ca vreo doi-trei aventurieri si-ar fi pierdut si viata pe tancuri, cautand comori blestemate. Sunt mai multe pesteri care ascund comori, dar cele mai insemnate raman Pestera cu Tisa, Pestera cu Scorpiile si Pestera cu Foisor, de pe tancurile Bulzului.
Tot prin Muntii Capatanii, pe Varful Buila, la Vanturarita, la Curmatura Boului, la Muchia Vacii si pe Varful Albu, au ramas inca nedescoperite numeroase comori ascunse de haiduci. Acestia aveau legamant sa nu se lege de femeile din sat si sa nu primeasca in grupul lor vreo femeie. Numai ca Ana, o femeie cu chip aspru, puternica si neinfricata, care s-a dat drept haiduc, a strans in jurul ei vreo 30 de barbati, pe care i-a pornit pe drumul Craiovei, la un mare boier, la curtea caruia a fost mare varsare de sange. Haiducii i-au luat toata averea si au ascuns-o in Muntii Builei. Zece ani, Ana cea barbatoasa a fost capetenia haiducilor, pana intr-o zi cand unul dintre ei a urmarit-o la un sipot, unde mersese sa se spele si, lasandu-se goala de la brau in sus, a vazut ca-i femeie. Cand s-a intors in ascunzatoare, a fost demascata, haiducii dezbracand-o cu forta si omorand-o pe loc. Ana este inmormantata pe Plaiul Ramestilor, sub Poiana Stoicului, in mijlocul padurii, intr-o poienita care este cunoscuta sub numele de Poiana Ploscarului. In groapa ei, a fost pus si un pumn de galbeni, descoperit mai tarziu de catre un barbat care mersese impreuna cu fiul sau, avand un bilet de la haiduci, sa caute osemintele Anei. Biletele cu comori se transmiteau din tata in fiu si nu erau lasate decat anumitor oameni, doar acelora care ii ajutau pe haiduci cu merinde si care ii preveneau atunci cand potera se apropia de ascunzatoarea lor. Cateodata, cobora in sat cate un haiduc sa ia merinde, alteori unul dintre sateni urca la munte, cu boii, spunand prin sat ca merge dupa lemne. Sub capita de fan pe care o punea in car, pentru a hrani boii pe drum, erau ascunse merindele pentru haiduci. In schimbul acestui serviciu, omul primea un bilet cu locul unei comori.
Vistieria lui Brancoveanu
Sub Buila se afla Poiana de Piatra, unde este o pestera adanca de 5-6 metri, folosita si ea ca adapost de haiduci. Are gura de intrare sub forma de put, iar haiducii, cand se apropia potera, intrau in pestera si trageau dupa ei un brad tanar, pe care il taiau in fuga si al carui varf ramanea afara, ca si cum ar fi fost locul lui acolo, ca si cum ar fi crescut din pamant. Niciodata potera nu i-a aflat pe haiduci. O singura data, jandarmii au gasit in poienita caii haiducilor pascand. Furii erau in pestera, peste gura careia trasesera bradul sacrificat, care ii salva de fiecare data prin moartea sa.
Se mai cauta pana in ziua de azi o comoara care ar fi ascunsa pe Valea lui Neag, pe langa Manastirea Hurezi, unde este ingropata toata vistieria lui Constantin Brancoveanu: aur, bijuterii, tacamuri, sfesnice, policandre, covoare tesute cu fir de aur. Constantin Brancoveanu aflase ca turcii ii doreau capul si a luat sapte slugi cu el, a dus caramida si a construit un beci adanc, in care si-a ascuns toata averea. Cand beciul a fost gata si comoara ascunsa, Constantin Brancoveanu a omorat cele sapte slugi, pentru a nu se afla niciodata locul in care au fost ascunse bogatiile familiei. Multi cauta aceasta comoara imensa, dar nimeni, niciodata, nu a putut afla locul in care este ascunsa.
Pe Plaiul al Mare, in Priporul Ciresului, pe Romanii de Sus, la deal, sunt ingropati 17 haiduci, care au fost omorati de potera chiar in aceste locuri. Pe drumul care duce de la Scarisoara la Preluca si de la Preluca la Valeanu, cele 17 morminte stau drept marturie pentru aceia care se indoiesc de faptele haiducesti, petrecute pe vremea lui Iancu Jianu, in Muntii Capatanii.
Astfel de povesti se spun si astazi la claci, la coasa ori la strans de fan, la nunti, la botezuri, sau chiar si la priveghiul mortilor. Oamenii le asculta cu luare aminte si fiecare isi inchipuie ca, intr-o zi, vor da peste o astfel de comoara si vor scapa de greutatile vietii. Ramane intotdeauna insa un blestem de care nimeni nu poate scapa, acela al unei vieti mult prea trecatoare si nefiresc de scurte. Asa a lasat Dumnezeu scris, in "biletul" care se cheama Biblia si pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l citeasca cu evlavie si sa caute neincetat comorile ascunse la fiecare pas.