Regulile stricte ale marilor case nobiliare de la mijloc de secol XIX nu i-au permis sa fie decat contesa, chiar daca s-a casatorit cu un tanar de spita regala germana. Insa distinctia ei nu-si avea sorgintea in increngatura de blazoane nobiliare, ci in gratia si frumusetea sa risipitoare. Iar astea nu-i puteau fi ingradite de eticheta vremii. Claudine Rhedey a fost, de fapt, o adevarata printesa occidentala. O printesa a inimilor, care l-a inrobit pentru totdeauna pe ducele Alexander de Wurttenberg, si care a devenit un model de viata pentru nepoata sa, Regina Mary a Angliei. Claudine Rhedey, ultima printesa romantica a Europei, crescuta si educata la Cluj, nascuta si inmormantata in Mures, la Sangeorgiu de Padure, este legatura directa de sange dintre Transilvania si Casa Regala Britanica. O legatura pe care, discret, Casa Regala a cultivat-o de-a lungul timpului. O legatura pe care, in 2008, Printul Charles a pecetluit-o el insusi printr-o vizita, la fel de discreta, la mormantul stramoasei sale ardelence... Izvoare stravechi, povesti din alte vremuri, cateva placute comemorative, mai multe buchete proaspete de flori si marturiile oamenilor din Sangeorgiu si din Cluj vorbesc despre o contesa de o frumusete nemaivazuta si despre o poveste de dragoste care a facut inconjurul Europei...
Cea mai frumoasa dintre contesele Rhedey
Frumusetea femeilor din familia Rhedey era binecunoscuta si in Tarile Romane, si in Ardeal, si la Budapesta, si la Viena. Femei frumoase si destine dramatice, ca si cum un blestem ar fi pandit mereu fragilitatea si nesfarsita sensibilitate a conteselor de Kis-Rhede. Se spune ca femeile Rhedey si-au ascultat mereu inima, iar asta le-a facut inca mai frumoase. Misterul lor domneste si acum peste Cluj. Uneori, cand treci pe sub impozantele coloane ale Palatului Rhedey din Piata Unirii, peste drum de fostul Hotel Continental, zambete diafane te opresc din drum, incalzindu-ti sufletul cu fericiri ascunse in promisiuni de-o clipa. Dar in zadar intorci capul dupa ele, jocul tine doar atat, o clipita. Nalucile dispar, grabite parca sa imparta promisiunea iubirii cat mai multora dintre tinerii grabiti spre Universitatea "Babes-Bolyai". Peste drum de Universitate, in spatele cladirii Echinox, in Cimitirul Vechi al orasului, criptele familiei Rhedey au fost mereu loc de tainic pelerinaj, pentru cei ce voiau sa se convinga cu ochii lor de frumusetea conteselor. Putini mai stiu astazi unde sunt ascunse criptele lor. Si mai putini ajung sa intre acolo, sa descuie zabrelele ce pazesc misterul acestor tinere care au furat inima Clujului, in secolele dinainte. Istoricul clujean Tudor Salagean e unul dintre putinii martori si marturisitori ai frumusetii femeilor Rhedey. A intrat acum cativa ani intr-una din aceste cripte si a vazut basorelieful uneia dintre contese. L-a uimit splendoarea figurii ei si tot pe atat de tare l-a intrigat imposibilitatea de a poza sau de a filma in conditii normale, in cripta intunecoasa. "Ca si cum misterul trebuie sa ramana pe veci, acolo, ascuns", imi spune Tudor Salagean.
Inca mai speciala decat contesa descoperita de Tudor Salagean a fost insa Claudine Rhedey. S-a nascut in 1812 in Mures, la Sangeorgiu de Padure, resedinta de vara a familiei sale. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, tanara contesa instapanise deja inimile clujenilor. Ce mandrie pe contele Rhedey Laszlo, tatal Claudinei, si pe Agnes, mama sa! Viata ii incercase amarnic, doi copii le murisera de mici, dar iata ca Dumnezeu le daduse bucuria unei fiice de exceptie: Claudine. Ii crestea inima contelui Laszlo, cand iesea cu tanara sa fiica, vara, pe coclaurile Sangeorgiului poleite de aurul soarelui lui "cuptor", ori toamna, tarziu, cand frunzele ruginii se intindeau, covor catifelat, la picioarele tinerei contese, pe strazile Clujului. Ori iarna, tarziu, de Advent, cand o ducea la Viena, in capitala imperiului, sa o bucure cu stralucirea de cristale scumpe a sarbatorilor de iarna si cu cantul ingeresc al orgilor. Nu avea mai mult de 15 ani, era o domnisorica doar, insa toata lumea isi intorcea privirea dupa ea. Cea mai frumoasa dintre contesele Rhedey!
Agonie si extaz
Era inca o copilita cand ducele Alexander de Wurttenberg, fiul fratelui mai mic al regelui german Frederic I de Wurttenberg, a remarcat-o la un bal vienez. S-a indragostit nebuneste. Cu opt ani mai in varsta decat contesa clujeanca, Alexander era un ofiter de succes. Glorios in atatea batalii, stia ca are de dus, de aceasta data, o lupta dura, pe doua fronturi: trebuia sa infrunte si incapatanarea contelui Rhedey de a-si da fiica dupa un inalt nobil occidental, dar si incapatanarea propriei sale familii, care nu vedea cu ochi buni casatoria lui cu cineva dintr-o clasa nobiliara aflata mult sub pretentiile unei case regale. Din fericire, castigase pe data (dragoste la prima vedere!) inima Claudinei, iar asta facea orice lupta parca mai usoara. Se vedea pe ascuns cu frumoasa contesa ardeleanca si-si faceau, mereu si mereu, promisiuni de iubire pana la moarte si planuri fericite, de familie cu multi prunci si cu multa dragoste. Voiau sa se casatoreasca numaidecat, dar contele Laszlo Rhedey nici nu voia sa auda. Visase atat de mult sa si-o tina aproape pe Claudine, sa o dea dupa vreun vrednic nobil transilvan si s-o stie linistita la Cluj ori la Sangeorgiu de Padure, unde o vrea ea, doar ca sa-i vegheze, mai incolo, batranetile si sa-i insenineze zilele cu zambetul ei luminos si cuceritor.
Daca Wurttenbergii s-au lasat convinsi, in cele din urma, cu o casatorie morganatica, in care contesa si copiii sai nu puteau sa pretinda nici titlurile nobiliare si nici mostenirea familiei regale a lui Alexander, contele Rhedey nu s-a lasat induplecat. Ani de zile au suferit in tacere Alexander si Claudine. Curajosul ofiter nu s-a dat in laturi de la nimic. A invatat maghiara, numai ca sa-i arate respectul sau contelui Rhedey, dar nici asta nu a fost de-ajuns... Abia in 1835, dupa moartea contelui Rhedey Laszlo, cand frumoasa Claudine implinise 23 de ani, ducele Alexander a venit la Sangeorgiu sa-i ceara mana. De-acum, nimic nu mai putea sta in calea iubirii lor. Sangeorgiul si Clujul se pregateau de nunta!
Medalionul Claudinei
Biserica cea veche, de sfarsit de secol XIII, din Sangeorgiu de Padure, pastreaza si azi, intre zidurile sale albe si reci, aerul ceremonios al momentului in care Claudine Rhedey si Alexander Wurttenberg si-au unit destinele. Se afla peste drum de Palatul Rhedey, locul in care s-a nascut si a copilarit Claudine. "Pe vremuri, trecerea din Palat spre biserica se facea pe o pasarela care trecea peste drum", spune, cu aer de detectiv atent la toate detaliile, Tanti Gyula, un tanar politist comunitar din Sangeorgiu de Padure, pe care il rugasem sa ne indrume spre mormantul contesei Rhedey. Apoi ne indruma la preotul reformat Gaspar Gyorgy, care deschide usa din lateral a bisericii si ne conduce cu pasi tacuti, printre sirurile de banci albastre ca cerul, frumos randuite, pe care Biblii mici, invelite in broderii vechi, isi asteapta rugile de fiecare duminica. Ne oprim in dreptul amvonului impozant, invelit in stergare alese, sub care stralucesc blazoanele nobiliare ale familiilor Rhedey si Vesselenyi. "Chiar aici, sub podea, e mormantul familiei Rhedey", ne arata preotul. Vorbeste cumpatat, ca la o spovedanie, intr-o romana limpede, atent ca nu cumva sa stalceasca vreo vorba.
Parintele Gaspar Gyorgy e omul care stie cel mai bine misterul Claudinei. Sub cheia lui stau vechile registre bisericesti, unde e scris, pe foi ingalbenite de vreme, despre nasterea frumoasei contese si despre trecerea ei la cele sfinte. Lui i-au vorbit, cu limba de moarte, despre ultima cercetare a mormantului Rhedey-lor, oamenii care au prins, in anii '30, lucrarile de renovare a bisericii reformate. Sub cheia lui sta registrul care vorbeste despre ultima donatie a Casei Regale Britanice pentru biserica din Sangeorgiu. Si in mana lui, imi sopteste Gyula, politistul, sta, la slujbele de la marile sarbatori, potirul de argint daruit bisericii de insusi ducele Alexander de Wurttenberg, cu prilejul casatoriei sale cu Claudine Rhedey... "In 1935 s-a deschis ultima oara cripta de sub amvon. Un om care, copil fiind, a fost aici cu parintii la deshumare, mi-a povestit ca trupul Claudinei era intr-un sicriu de plumb, cu gemulet de sticla. Pe acolo se vedea medalionul care apare in toate portretele sale nobiliare. Dupa acel medalion au recunoscut-o...", spune preotul.
Sase pasi: de la nunta la moarte
In timp ce ascult explicatiile insotitorilor mei, parintele Gaspar Gyorgy si politistul Tanti Gyula, realizez ca de la imaginea idilica a pasarelei incarcate de flori, pe care vor fi trecut dinspre Palat spre biserica, in ziua nuntii, Claudine si Alexander, si pana la imaginea sicriului de metal, n-am facut mai mult de sase pasi prin biserica. Intocmai atat a tinut, din pacate, si viata fericita a superbului cuplu nobiliar! Sase ani de iubire nebuna, sase ani in care Claudine i-a daruit ducelui Alexander trei copii, pe Claudine, pe Amalie si pe Franz. Ani luminosi, cu veri si toamne lungi, petrecute de contesa departe de agitatia Vienei, la palatul din Mures, care devenise resedinta lor. Intr-una din acele toamne, in 1841, Claudine, sotul sau si cei trei copii se aflau la Sangeorgiu de Padure, bucurandu-se de caldura locului, de dealurile blande si inflorate ce inconjoara Palatul Rhedey si de linistea aceea de rai, din inima Transilvaniei. Contesa era din nou insarcinata, iar vestea unui nou copil venise ca o binecuvantare in plus pentru iubirea dintre cei doi tineri.
O delegatie grabita avea sa curme, insa, linistea Palatului Rhedey. "Alexander era chemat de urgenta pe front", imi spune parintele Gaspar. Citesc in tremurul vocii lui ca ceva dramatic e pe cale sa se intample. Ducele porneste in mare graba, iar Claudine, ingrijorata de soarta lui, decide sa-l urmeze cu o trasura, alaturi de copii, ca sa fie mai aproape de Austria, de locul unde ofiterul urma sa fie concentrat. "Pe drum, langa Graz, contesa a suferit, se pare, un accident de calatorie. Trasura s-a rasturnat, iar Claudine a avut de suferit de pe urma acestui tragic eveniment", isi continua povestea preotul Gaspar. Speriata ca ar putea pierde sarcina, Claudine, insotita de o buna prietena, au grabit in galopul cailor, vreme de 7 sau 8 ore, spre Petau, locul in care se afla Alexander. Ranile suferite in accident si sfarseala drumului i-au fost insa fatale contesei, care a pierdut sarcina si a murit la scurt timp, pe 1 octombrie 1841. Avea doar 29 de ani! Lasa in urma trei copii de-o schioapa, un sot pe veci neconsolat si o intreaga Europa cutremurata de finalul dramatic al povestii sale de dragoste cu ducele Alexander.
Cauza reala a mortii premature a Claudinei a fost si este inca motiv de speculatii. Preotului din Sangeorgiu nu-i place, insa, sa lase loc de dubii. Ma duce la arhiva bisericii si imi arata certificatul de deces. "Complicatii datorate unei nasteri premature", imi traduce preotul din registrul vechi. Moartea Claudinei l-a ravasit total pe ducele de Wurttenberg. Ultima dorinta a contesei a fost sa fie ingropata la Sangeorgiu de Padure, alaturi de fratii ei morti de mici si alaturi de tatal ei iubitor, Rhedey Laszlo. Se spune ca, pentru a o sti pe mai departe alaturi de el, ducele Alexander ar fi luat inima frumoasei sale sotii si ar fi inchis-o intr-o cutie de argint, pe care a purtat-o cu el pentru tot restul vietii. In multii ani cat a mai trait, inca aproape jumatate de veac, nefericitul duce s-a rupt complet de lume, haituit de un dor de necuprins. Durerea a fost prea mare chiar si pentru un luptator ca el.
"Cat era de frumoasa!"
Daca a mai trecut vreodata Alexander pe la Sangiorgiu, dupa moartea Claudinei, nu mai stie parintele Gaspar. Ce stie e ca fiul lor, Printul Franz de Teck, a fost tatal Reginei Mary, consoarta Regelui George al V-lea al Marii Britanii. Portretul Reginei Mary troneaza in biroul parohial al preotului Gaspar. Eleganta regina mosteneste splendidele trasaturi ale bunicii sale, contesa Claudine. Exact acest tablou a stat la loc de cinste in biserica, in 2008, atunci cand Printul Charles a venit la Sangeorgiu de Padure, sa se reculeaga la mormantul stra-stra-strabunicii sale. "A fost o vizita privata, absolut discreta, despre care am aflat cu foarte putin timp inainte", mi se confeseaza preotul, confirmat de politistul Gyula.
Printul a intrat pios in biserica, insotit de foarte putine persoane, si s-a oprit, in tacere deplina, la placile comemorative trimise de Casa Regala Britanica in 1935, alaturi de 200 de lire sterline, pentru renovarea bisericii din Sangeorgiu. A stat asa minute in sir, intr-o nobila reculegere. "Tinea in mana un buchet mare de flori, pe care l-a depus la locul criptei contesei Rhedey", spune preotul Gaspar, unul dintre putinii oameni ai locului care au fost lasati sa intre in biserica impreuna cu Printul Charles. L-a impresionat mult acel moment, stie cu exactitate si ziua venirii Printului - 8 mai, stie si cum era imbracat Charles, "elegant, foarte elegant, dar cu gesturi naturale, de om obisnuit, fara pretiozitati exagerate". Printul stia foarte bine povestea Claudinei Rhedey. Nu a avut nevoie de nici un ghid, de nici o prezentare. Intr-un tarziu, dupa ce-si va fi spus rugaciunile, Charles si alaiul sau au pornit spre Palatul Rhedey. A zabovit si acolo, pret de cateva minute, la bustul Claudinei Rhedey. Chipul radios al contesei a luminat pe data fata Printului: parul bogat, coafat dupa moda de la Viena, ochii aceia mari si misteriosi, care au rapit inima ducelui Alexander, si gropitele din obraji, incadrand buzele mici, stranse intr-un zambet dulce, gata parca pentru a fura un sarut! Intocmai cum apare in cele cateva tablouri care s-au pastrat de pe la 1840...
"Doamne, cat era de frumoasa!", a exclamat Printul Charles. Parintele Gaspar nu stie engleza. Dar cuvintele astea le-a inteles atunci, pe loc, ca si cum Printul ar fi vorbit pe limba sa. Nu le va uita niciodata. "Doamne, cat era de frumoasa!", repeta parintele, imitand cu drag privirea pierduta a Printului Charles, in fata splendorii stra-stra-strabunicii sale, Claudine Rhedey, contesa de Kis-Rhede. Contesa doar in acte. De fapt, printesa: printesa inimilor.
Fotografii de ANDREI CHERAN