"E frumos sa mori pentru o idee, dar e greu sa traiesti pentru ea. Eroismul adevarat, desi despodobit de destinul tragic, e acesta din urma"
Nichifor Crainic
Dupa absolvirea Liceului National Ortodox "Avram Iancu" din Brad si alti patru ani de studii temeinice la Academia Teologica "Andreiana" din Sibiu, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, care avea sa devina Episcop de Oradea, tanarul Zian Boca, viitorul ieromonah Arsenie, este trimis la Academia de Belle-Arte din Bucuresti, cu o bursa acordata de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan. In Capitala tarii, rezista oricarei tentatii de a se implica in vreo miscare studenteasca sau grupare politica. Urmareste cu tenacitate perfectionarea sa in domeniul picturii, petrecand cele mai multe ore in atelierele si salile de curs de pe Calea Grivitei, la sediul Academiei de Arte Frumoase. Cunostintele sale duhovnicesti se largesc si se adancesc, gratie cursului de teologie mistica, predat de poetul si ganditorul crestin Nichifor Crainic, la Facultatea de Teologie, pe care Zian il frecventeaza in 1935-1936.
Un deschizator de drum
In 1941, in discursul pe care l-a rostit sub cupola Academiei, cu ocazia primirii lui Nichifor Crainic in cel mai inalt forum stiintific al tarii, Lucian Blaga, facand vechiului sau prieten si colaborator un frumos portret, spunea inspirat: "Crainic nu vine singur, odata cu el intrand in Academia Romana Dionisie Areopagitul, Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin".
Astazi, aproape toate scrierile importante ale Sfintilor Parinti ai Bisericii au fost traduse si publicate in limba romana, incat orice credincios poate aprofunda invatatura si spiritualitatea ortodoxa. Rugaciunea lui Iisus nu mai e doar indeletnicirea pustnicilor sau a calugarilor din manastiri, ci a coborat din munti si paduri in mijlocul oraselor, unde sunt mireni care incearca s-o rosteasca si s-o dobandeasca.
La inceputul anilor '30 ai veacului trecut, paradoxal, mistica lipsea din teologia academica ortodoxa, chiar daca "stiinta indumnezeirii omului", cum a numit-o Nichifor Crainic, a fost preocuparea de capatai a Rasaritului crestin, din epoca patristica si pana la Sfantul Paisie Velicikovski sau Sfantul Ioan de Kronstadt. Prin cursul sau de ascetica si mistica, scriitorul-teolog ii familiariza pe tinerii auditori cu operele marilor scriitori bisericesti: de la Clement Alexandrinul, Macarie Egipteanul, Marcu Ascetul sau Ioan Scararul, la Sfantul Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama sau Nicolae Cabasila. Pe vremea aceea, aceste scrieri ajungeau la noi mai ales pe filiera occidentala, cel mai adesea in limba franceza.
Scara Sfantului Ioan
Despre cum isi petrecea vremea ca student in Bucuresti, Parintele Arsenie Boca va scrie peste cativa ani, in autobiografia ce i s-a cerut in iulie 1945, cand a fost retinut la sediul Sigurantei din Ramnicu-Valcea: "Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai ramanea liber acasa il foloseam citind si discutand teologie, cu inca un coleg de-al meu, care studia Conservatorul. Asa s-a intamplat ca odata, placandu-mi foarte mult scrierea mistica a Sfantului Ioan Scararul, am tradus-o in romaneste, in vreme de 5 luni".
Scara Sfantului Ioan este o scriere fundamentala pentru orice monah sau aspirant la calugarie. Avva Ioan, egumenul Sfintei Manastiri a Sinaiului, "apostol al monahilor", prezinta urcusul duhovnicesc pe care poate sa-l implineasca acela care s-a lepadat de lume si si-a inchinat viata lui Dumnezeu.
"Monah inseamna randuiala si stare a celor fara de trupuri, care in trup materialnic si intinat sa savarsaste. Monah iaste acela ce numai de hotararile si cuvintele lui Dumnezeu sa tine in toata vremea, si locul, si lucrul. Monah este sila a firii necontenita, si pazire a simtirilor nelipsita. Monah iaste trup neintinat si gura curatita si minte luminata. Monah iaste suflet dureros, care intru necontenita pomenire a mortii se indeletniceste, si dormind, si priveghind" - scrie Sfantul Ioan Sinaitul in Scara sa, cuvinte pe care le-am redat, pentru frumusetea limbii romanesti vechi, in talmacirea de la 1814 a Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache.
Gandul unei vieti in curatie trupeasca si sufleteasca, al lepadarii de lume, adica de pacat, il avea Zian Boca inca din primul an de studii teologice la Sibiu. Celebra lucrare a monahului originar din Palestina, care a pustnicit in Muntele Sinai, "la un loc de liniste", timp de 40 de ani, i-a intarit hotararea pentru "o logodna cu modul mai presus de veac al vietuirii ingeresti": "M-a ajutat foarte mult la incheierea convingerii mele de-a intra in calugarie".
Diaconia
Parintele Nicolae Streza, ani buni parohul Bisericii de piatra din Targu-Mures, traieste astazi la Sibiu, impreuna cu familia fiicei sale, Tatiana Elena Morar. Pentru a afla date cat mai exacte despre Parintele Arsenie, duhovnicul sau, a cercetat arhivele de la Arhiepiscopia Sibiului si a gasit o scrisoare trimisa in 1936, din Bucuresti, de catre Zian Boca, Mitropolitului Nicolae Balan, in care e formulata urmatoarea cerere, pe care o reproducem intocmai:
Inalt Prea Sfintite Stapane
Prea Venerat Consiliu Arhiepiscopesc
Subsemnatul absolvent al Academiei Teologice din Sibiu si student al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, cu adanca smerenie Va rog sa binevoiti a ma primi la Taina sfintei hirotonii, in treapta I, a diaconiei, - hotarandu-mi-se o data din Septemvrie c. care se va afla mai nimerita.
In credinta rezolvarii favorabile, astept anuntarea datei hotarate. Cu fiasca supunere
Zian Boca
Str. Justitiei 14, Buc. 6
Bucuresti, la 17.VIII. 1936
Pe 28 august 1936, ca raspuns, Zian Boca primeste o instiintare prin care este invitat sa se prezinte "la sfintire pe data de 1 Septembrie a.c. ora 8 dimineata, aducand Liturghier, Sfanta Scriptura si reverenzi. Vei sta aci 2 saptamani". Comunicatul trimis de Arhiepiscopia Sibiului se adreseaza si altor doi candidati la preotie: Octavian Flucus din Sacel, comuna Saliste, judetul Sibiu, si Ioan Comsa din Galati, Fagaras. Sunt cei doi clerici tineri care il incadreaza pe Zian Boca in fotografia realizata in ziua cand viitorul duhovnic de la Sambata a fost hirotonit intru diacon, la 11 septembrie 1936.
Pentru mine, descoperirea acestei fotografii, pe care am primit-o de la doamna Veronica Patru din Fagaras, a fost o intreita bucurie. Mai intai, o noua poza de tinerete a Parintelui Arsenie! Apoi, cu surprindere, l-am recunoscut pe preotul Octavian Flucus, parintele care m-a botezat la Saliste, in Marginimea Sibiului, unde a fost paroh timp de mai bine de 40 de ani. Totodata, am aflat ca Ioan Comsa, care a devenit preot chiar in satul sau, Galati, astazi un cartier al Fagarasului, a lasat o importanta marturie despre zilele anului 1948, cand a fost retinut la Siguranta din Brasov, unde l-a avut coleg de suferinta pe Parintele Arsenie.
In 1935, ca absolvent al "Teologiei" din Sibiu, Zian Boca a fost facut citet si ipodiacon, calitati care se acorda numai printr-o rugaciune a ierarhului. Pe 10 septembrie 1936, pentru a fi hirotonit diacon, s-a spovedit si a primit o Dovada de marturisire de la preotul Mihail Neagu. Pe 11 septembrie, in ziua hirotoniei ca diacon, Zian Boca a citit o Declaratiune, semnata de preotii Dumitru Staniloae si Mihail Neagu, care, cu siguranta, au slujit la Sfanta Liturghie a hirotoniei. A devenit astfel diacon-celib, pe seama Catedralei mitropolitane din Sibiu. Potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, daca un tanar este hirotonit diacon, fara a fi casatorit, inseamna ca a ales celibatul si nu mai poate opta pentru casatorie, dar poate alege calugaria. Asadar, din acel moment al anului 1936, optiunea lui Zian Boca pentru monahism era cu adevarat definitiva. Peste cativa ani, va scrie in Cararea Imparatiei:
"Porunca desavarsirii s-a dat inca prin Legea veche, evreilor, dar cu deosebire s-a dat prin Legea noua, crestinilor. Desavarsirea si sfintenia sunt cele ce masoara apropierea sau departarea noastra de Dumnezeu. De aceea, in trei cete se randuiesc ostasii razboiului duhovnicesc: in chemati, alesi si credinciosi - sau cu alta numire: incepatori, sporiti si desavarsiti.
Dar s-a ales o ceata de crestini care gasesc inlauntrul lor chemarea numai spre viata duhovniceasca, ca singurul rost vrednic al vietii. Acestia sunt calugarii.
Precum cand merg la oaste, oamenii lumii lasa toata grija de acasa, ca sa nu-i incalceasca in vremea ostasiei, asa si nevoitorii mantuirii lasa toata grija lumii pentru Imparatul cerurilor".
Ortodoxia la Bixad
"Am terminat "Belleartele" cu bine, in 1938. Am facut anul de practica la o biserica din Bixadul Oltului, judetul Ciuc, zugravita in fresca, impreuna cu profesorul meu, Costin Petrescu", aminteste Parintele Arsenie in autobiografia sa.
Situata la aproximativ 80 de kilometri de izvorul Oltului, localitatea Bixad este astazi cea mai nordica asezare rurala din judetul Covasna, pe drumul dintre Sfantu-Gheorghe si Tusnad. In vecinatatea sa este lacul vulcanic Sfanta Ana. Ca si acum, satul era locuit dupa primul razboi mondial mai ales de secui. Comunitatea romaneasca avea o biserica ortodoxa cu hramul "Sfantul Gheorghe", construita in 1845.
Am pornit spre Bixad intr-o frumoasa duminica de toamna, impreuna cu regizorul Nicolae Margineanu, dupa ce participasem la Sfanta Liturghie slujita la Biserica "Sfanta Treime" din satul Chichis, tot in judetul Covasna, unde se afla o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul pictata de Parintele Arsenie Boca. La Bixad, ne-a primit cu inima deschisa si ne-a fost ghid Arpad Dobrita. Tatal sau, roman din partile Fagarasului, s-a casatorit cu o secuianca si a ramas la Bixad. A fost multi ani cantorul bisericii ortodoxe. Arpad a mostenit de la tatal sau o voce frumoasa si astazi ii continua slujirea de cantaret bisericesc. E botezat ortodox, dar are un prenume unguresc!... Ne-a spus cu tristete ca acum 30 de ani a vrut sa se inscrie si sa studieze la Seminarul Teologic de la Cluj, dar a fost respins pentru ca il cheama Arpad. "Avea multa dreptate cineva cand spunea: ca sa-ti faci ideea infinitului, gandeste-te la prostia omeneasca - nu mai are margini", sunt cuvinte notate candva de Parintele Arsenie, gasite de Preasfintitul Daniil Sotenescu, intre insemnarile pastrate la Sinaia, publicate in cartea Parintele Arsenie - "Omul imbracat in haina de in" si "Ingerul cu cadelnita de aur".
Am aflat ca acum 80 de ani, la marginea satului Bixad, se afla o cariera de piatra, patronata de inginerul Dumitru Bogdan. Intrucat pentru exploatarea carierei era folosit si un teren al parohiei ortodoxe, preotul romanilor, Dumitru Trifan, i-a cerut omului de afaceri sa-l ajute la restaurarea bisericii, care avea nevoie de reparatii capitale. Dumitru Bogdan a ales sa construiasca pe cheltuiala sa o biserica noua, din piatra si caramida, cu forma treflata, avand trei abside semicirculare. Pentru pictura, l-a angajat pe cel mai en vogue artist plastic al momentului, autorul monumentalei fresce de la Ateneul Roman: Costin Petrescu. L-a insotit diaconul Zian Boca, unul dintre studentii sai favoriti.
Asa a luat nastere o fresca frumoasa, intr-un locas ortodox care a primit hramul "Sfantul Dumitru", in amintirea ctitorului si a preotului paroh. Pe cupola este pictat Domnul Iisus Hristos, iar pe interiorul tamburului cei 12 Apostoli. Pe cele patru pandantive de sustinere, cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In pronaos, la intrare, in dreapta este pictat Mitropolitul Andrei Saguna - canonizat in ceata sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane anul acesta - si in stanga, Mitropolitul Nicolae Balan, inginerul Dumitru Bogdan si sotia sa, Elena.
Icoanele de pe catapeteasma, mai ales cea a Mantuitorului, amintesc de stilul caracteristic Parintelui Arsenie, asa cum s-a cristalizat mai tarziu, in icoanele de la Draganescu si Prislop. Pictura a fost finalizata doar in partea superioara a bisericii, intrucat in martie 1939, Zian Boca a plecat la Muntele Athos, si in 1940, o buna parte a Ardealului a fost cedata Ungariei, in urma dictatului de la Viena.
Din toamna infierbantata a anului 1940 dateaza, probabil, si zgarieturile cu care au fost mutilate chipurile Mitropolitilor Andrei Saguna si Nicolae Balan, doi mari luptatori pentru afirmarea sufletului romanesc, intr-o parte de tara unde au fost descoperite multe necropole si asezari dacice, si monede imperiale romane.
Dupa 10 ani, de data aceasta ca preot si duhovnic incercat si calit, Parintele Arsenie va reveni la Bixadul Oltului si va predica in biserica ale carei ziduri le-a mangaiat cu pensula si cu sufletul in zilele formarii sale duhovnicesti, rostind pe 8 noiembrie 1949, la praznicul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, cuvinte adanci si de mare curaj, in vremurile in care "cozile de topor" incercau sa impuna ura si necredinta:
"O mie de ani de-ar trai ateul, tot "pe neasteptate" e tras de Dumnezeu la raspundere, - ca unul ce nu se mai astepta sa existe Dumnezeu, ba sa mai si traga la raspundere.
Pe primejdioasa panta, inclinata spre neant, a antrenat rationalismul pe oameni. Toti oamenii recunosc suprematia adevarului - numai ca putini mai stiu exact ce mai este adevarul. Una dintre definitiile sale, de mari ravagii, e si echivalenta ratiunii cu realul. De aci pana la a spune ca realitatea e numai ceea ce imi spune mie mintea ca e realitate, si ceea imi spune ca nu e, nu exista, nu e decat un pas. Afirmatia aceasta mai cuprindea in sine un sambure stricat: eul. Eul e bun la locul lui, dar nu exaltat la rangul de criteriu al adevarului.
Numai gandirea lui Dumnezeu echivaleaza creatia. Omul e creator in fantezie, in iluzie. Cea mai fantastica creatie a unor oameni e negativa: ca nu exista Dumnezeu. Iata o interpretare gresita a demnitatii omenesti.
- Oameni pe care-i asteapta cea mai mare deziluzie!..."