- Ajunul Craciunului v-a prins anul asta la colindat. Mai intai in strainatate, acum la Cluj, in Ardeal. Mai au chef oamenii de cantari?
- Sigur ca au chef. Asteapta Craciunul cu mare emotie si bucurie, pentru ca e singura lor alinare. Putina muzica, veselia si mancarea buna pe care o vor pune pe masa de sarbatoare, toate astea le asteapta cu mare nerabdare. Ca, in rest, s-au saturat de urat, de minciuna, de neajunsuri si de neputinta.
- Ce tari ati strabatut? Cum v-au primit romanii din strainatate?
- Am fost in Germania, Olanda, Belgia si Italia. Peste tot, lumea vine sa ne vada, canta cu noi, danseaza... Mai mult am stat in Germania. Oricum, uimirea mea e ca dupa douazeci si ceva de ani de cand merg in Europa, vine din ce in ce mai multa lume la concertele noastre si din ce in ce mai tanara. In afara de oamenii care au apucat sa ma cunoasca in tara si care nu lipsesc niciodata de la concerte, salile au fost arhipline cu tineri de 18-35 de ani. Incredibil. M-a bucurat foarte tare. Am fost impreuna cu Raoul si cu Maria Dragomiroiu. Ne-au primit cu flori si cu adulatie. De obicei, nu-mi place sa vorbesc despre succes ori sa ma laud, dar a fost o reala uimire si pentru mine sa vad reactiile atat de calde si emotiile atat de sincere, neprefacute ale oamenilor. Pe romanii nostri ii arde rau de tot dorul de tara!
- Credeti ca acasa, in Romania, inimile oamenilor incep sa inghete? Va simtiti mai iubita acolo decat aici?
- Pai, in tara nu prea ma mai vede lumea, decat la televizor. Iar eu, la emisiunile televizate, nu sunt aceeasi cu cea din realitate, de la concerte. Contactul direct cu publicul este altul. Emotia transmisa si primita pe viu este cu totul alta. Ea nu trece si prin camera de filmat si nu sparge ecranul televizorului. In rest, publicul are aceleasi asteptari, oriunde s-ar afla, inauntru sau in afara granitelor tarii. Nu sunt mari diferente. Poate doar ca afara, oamenii sunt mai sentimentali, te iubesc mai tare, pentru ca te vad mai rar, o data la un an sau la doi ani. Aici, te au la indemana, intr-un fel, nu mai esti o raritate.
- Dar turneele la noi in tara cum sunt? Mai vine lume?
- Nu se mai fac turnee. Eu n-am mai facut. Nici colegii mei de generatie nu cred ca au mai facut vreun turneu in ultimii ani. Concertele de Craciun si de Revelion se tin in piete si organizatorii n-o sa ma invite niciodata pe mine. Municipalitatile invita trupe rock, muzica house, hip-hop, fetite dezbracate... sau cum zice Cristi Mihailescu, sotul Feliciei Filip, "cantarete imbracate in cercei".
- In acest caz, pe ce public mai contati, in Romania?
- Pe tot publicul, cu mic cu mare. Oamenii care ma iubesc imi cunosc piesele si le canta, ori de cate ori le aud. La Cluj, de exemplu, am fost la evenimente de firma. Zilele urmatoare, pe 18 decembrie, voi participa la un eveniment organizat la Afi Palace Cotroceni si dedicat copiilor, cu ocazia redeschiderii patinoarului. Astfel de concerte eu n-am prea dat, dar daca vine lume, merg cu draga inima. Cant cu corul "Nostalgia", care lanseaza albumul "Bucuria Craciunului". Pe acest disc am un duet cu Raoul, in acompaniamentul corului, plus alte doua cantece de Craciun, compuse tot de el.
- Cum vi se pare tara in prag de iarna? Schimbata in bine sau in rau? Se simte ca vine Craciunul?
- Deocamdata e frumoasa. Sa speram ca nu vor fi probleme odata cu prima ninsoare, care impinge Bucurestiul in haos, fara exceptie. Eu l-am parasit. Dupa o viata de locuit in centru, m-am mutat la tara! Sunt fericita ca nu mai sunt bucuresteanca. Am renascut!
- Anul asta unde va intalniti cu Mos Craciun?
- Acasa, cu familia, cu fratele meu, cu toti prietenii. Niciodata n-am plecat de acasa. Sarbatoarea Nasterii Domnului se simte cel mai bine in tihna caminului, alaturi de cei dragi. Nu conteaza nimic altceva. Ma bucur ca am pastrat ceva din sufletul de copil, nepatat de grijile vietii de adult. Desi nu pot sa spun ca am avut o copilarie prea fericita. Eram cam amarati...
- Mai simtiti emotia sarbatorilor de altadata sau veti petrece Craciunul la televizor, ca majoritatea romanilor?
- Craciunul ma emotioneaza teribil. Revelionul nu ma intereseaza, pentru ca oricum muncesc. Incep anul cantand. Semn bun.
- In ultima vreme pareti multumita si implinita. Ce va da acest preaplin sufletesc?
- Oamenii din jurul meu care imi faceau rau s-au dus. Nu mai vreau sa am in preajma energie negativa. Eu sunt o persoana pozitiva, vesela. Vreau sa fiu fericita, linistita, cum sunt acum. Sunt un om fericit si implinit.
- Aveti o urare de Craciun pentru admiratorii muzicii dumneavoastra?
- Steaua de la rasarit sa le lumineze sufletul si mintea, si-atunci lumea va fi mai buna. Sa creada in Dumnezeu si-n Fiul sau si sa se lase condusi pe calea credintei, a bucuriei, a nadejdii si a binelui. Nu sunt un fanatic religios, sunt un om credincios normal, ca toti ceilalti, doar ca nu-mi aduc aminte de Dumnezeu numai la sarbatori. Voi merge la biserica, asa cum fac tot timpul, si-o sa ma rog. Nu stiu nici o rugaciune, eu ma rog ca mine, dar asta nu-i pacat. Dumnezeu a fost intotdeauna langa mine si m-a ajutat. Iar cand m-a incercat, a stiut El de ce. Cred ca nici eu nu l-am dezamagit. Eu fiind Rac, in prima parte a vietii am tot fost trasa de urechi. Probabil ca a trebuit sa platesc ceva pacate stramosesti, niste polite de-ale altora, dar acum ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a rasplatit cu toate. Simplul fapt ca dimineata deschid ochii si vad lumina zilei, indiferent ca-i soare, ceata, nori sau ploaie, bucuria vietii e cea mai de pret. Ar trebui sa pretuim viata mai mult... Fiecare zi pe pamant este un dar lasat de la Dumnezeu.
http://www.mirabeladauer.ro