Acelora dintre dvs. care nu stiu cine este doamna Antoaneta Ralian - pentru ca nu are parte de mediatizarea de care se bucura "eroii" de scandaluri sexuale sau de coruptie, interlopii, politicienii si alte figuri inepte - trebuie sa le spun ca performantele pentru care merita cunoscuta sunt obtinute printr-o munca intensa si cvasianonima de aproape sase decenii, dublata de calitati intelectuale si umane inalterabile. Doamna Ralian este traducatoarea demna de Cartea Recordurilor care a intermediat cititorilor romani cunoasterea a vreo 115 carti si piese de teatru importante din literatura universala, in special din cea engleza si americana. Si pentru ca, in cazul ei, profesia a coincis si coincide cu o mare pasiune, pentru ca si-a construit un mod de viata din disciplina lucrului cat mai bine si la timp facut, s-a mentinut mental tanara, confirmandu-i pe savantii neurologi in ipoteza ca un creier permanent antrenat nu imbatraneste. Cu disponibilitatea mereu proaspata la provocari intelectuale, cu cat mai dificile, cu atat mai incitante pentru ea (ca sa va dau numai doua exemple - vedeti noua ei traducere din "Alice in Tara Minunilor" de Lewis Carroll, aparuta la Editura Art, sau microromanul scris in engleza de regretatul Alex. Leo Serban, "Litera din scrisoarea misterioasa", recent lansat la Polirom), doamna Ralian nu se lasa doborata nici de suferintele fizice tot mai chinuitoare ale senectutii, nici de singuratatea vaduviei, dupa o casnicie exemplara care a durat 60 de ani. Juvenila in spirit, in entuziasme si capacitate de a admira, de o feminitate adorabila (doar ea e in stare sa fuga de pe patul de spital la coafor pentru a-si salta moralul), aceasta doamna de 87 de ani, cocheta, dar care isi marturiseste varsta ca pe o victorie, are si un special simt al umorului, indulcitor de amaraciuni, si un har de povestitoare. De aceea in ultimii ani i s-au luat multe interviuri, i s-au solicitat articole pe diverse teme, a contribuit, alaturi de tineri ce-i puteau fi nepoti, la volume colective in care textele ei spirituale, de bun gust si bine scrise, dau o placuta nota de contrast. Dar a refuzat cu obstinatie sa-si scrie memoriile, desi are atatea de povestit despre "oameni, fapte, intamplari" inghitite de timp si uitare. Din fericire, n-a putut rezista sarmului unui mai tanar (cu 36 de ani) coleg de breasla, Radu Paraschivescu, si el un foarte bun traducator, editor, gazetar si prozator. Fiindca sunt inruditi prin putere de munca, acumulari culturale solide, haz inteligent, bun simt si curaj al sinceritatii fara fasoane, convorbirile lor, pe care vi le recomand azi, sunt o minunatie. Radu Paraschivescu nu si-a propus sa exploateze "o trufanda geriatrica", ci sa provoace prin intrebarile lui ridicarea cortinei spre "spectacolul unei existente din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocarile. O viata compusa din renuntari, pasiuni, succese, deziluzii, spaime, angoase si bucurii. O viata schimonosita de convulsii ideologice si innobilata de prietenii inalte. O viata-slalom, o viata-arsura si, de ce nu?, o viata-document". Nascuta intr-o familie burgheza din Roman, ca substitut al unui frate mort in adolescenta si avand alt frate mai mare cu 14 ani (compozitorul Richard Stein, autorul unor slagare fara moarte, intre care si Sanie cu zurgalai), fetita Antoinette a avut parte de iubirea, uneori excesiva, a parintilor si de o educatie ingrijita, cu lectii particulare de limbi straine, pian si dans. Viata antebelica a oraselului puritan de provincie, cu Strada Mare si pravaliile ei, pe care elevele de liceu nu aveau voie sa se plimbe neinsotite de parinti, cum le era interzis sa mearga singure si la cinematograf sau in Gradina sa asculte fanfara - e evocata cu zambet malitios, nu nostalgic. Zambet stins cand vine vorba de anii '40, in care familia are de suportat consecintele legilor rasiale, eleva eminenta e data afara si din liceu, si din propria casa si obligata sa poarte steaua galbena, sa traiasca impreuna cu ai ei amenintarea lagarului si teroarea bombardamentelor, apoi pe cea a soldatilor sovietici. Nici dupa 1945 familiei nu i-a mers mai bine, fiindca li s-a luat totul si au ramas saraci lipiti, ceea ce agraveaza boala mamei si-i grabeste moartea. Doar hazardul e cel care o plaseaza pe tanara absolventa de Litere la Ministerul Culturii si tot el ii scoate in cale pe cel ce o va iubi si ocroti cu tandrete toata viata lui, ziaristul Marius Ralian. Radu Paraschivescu nu ezita sa puna si intrebari mai indiscrete, la care partenera de dialog raspunde cu franchete si autoironie, povestind "secretele" casniciei longevive de care a avut parte. Despre vremurile prin care a trecut, dar si despre cele de azi, despre scriitorii mari pe care i-a cunoscut, despre voiajuri si intamplari frumoase, doamna Ralian are o multime de istorii prin care ajungi sa o cunosti: o Doamna seducatoare. Chiar asa!