Este un "ucigas tacut" al unui numar tot mai mare de femei. Manifestarea tarzie a bolii explica si rezultatele terapeutice adesea nesatisfacatoare. Dupa un inceput localizat numai la ovar (stadiul unu al bolii) sunt prinse uterul si alte structuri din imediata lui vecinatate (stadiul doi), apoi ganglionii limfatici si zone din cavitatea abdominala inferioara (stadiul al treilea evolutiv). Ultimul stadiu (al patrulea) apare cand procesul neoplazic a cuprins si organe aflate la distanta de ovare (ficat, plamani, intestine, oase s.a.). Statisticile medicale arata ca 60% din femei sunt depistate in stadiile trei si patru, cand procesul patologic s-a intins deja la uter, vezica urinara, intestine, cavitate abdominala. De unde si apelul energic adresat femeilor de a-si face controalele medicale la vreme, pentru ca boala sa fie depistata in stadiul primar, situatie in care ea poate sa fie stopata in proportie de 90%.
• Frecventa cancerului ovarian este de aproximativ 1% la femeile tinere, 2-3% la cele de 40-60 de ani, mai mare la cele de 55-75 de ani si mai redusa la cele intre 35-40 de ani. In ce priveste potentialul de malignitate, el este diferit si depinde atat de sensibilitatea femeii, de vulnerabilitatea la boala, in general, cat si de tipul histologic. Lipsa de simptome a bolii in stadiul incipient explica, in parte, rata de supravietuire ingrijorator de scazuta, desi decesele s-au redus mult in ultimii 30 de ani.
• Riscurile imbolnavirii de cancer ovarian - sunt multiple si de naturi diferite, dupa cum se constata din enorma activitate de cercetare stiintifica desfasurata pana in prezent. Dupa cum am aratat, majoritatea cazurilor vizeaza varsta menopauzei ori la femei mai tinere, prezenta unui istoric familial de suferinta canceroasa sau o alta suferinta ginecologica. Aparitia prematura a menstruatiei (la 10-11 ani), instalarea intarziata a menopauzei (la 48-50 de ani), mai ales la femei supraponderale, consumul de lapte in exces, prezenta vitaminei D sub nivel normal, ca urmare a lipsei de expunere la soare, sunt conditii ce prezinta un risc mai mare de cancer. Vizate sunt femeile de 50-75 de ani, care urmeaza tratamente hormonale pentru atenuarea simptomelor menopauzei (indiferent de durata lor) sau cele ce fac aplicatii cu pulbere de talc pe vulva, vagin, perineu. Pilulele anticonceptionale scad riscul acestui cancer, dar il favorizeaza pe cel al cancerului de uter, ficat, sistem limfatic, tromboze, diabet si obezitate. Infertilitatea sau o sarcina tarzie sunt alte riscuri frecvent semnalate, ramanand de explicat de ce nasterile produse la varste tinere au dimpotriva efect protector demonstrat. Infectiile fungice (candida), micoplasma, ureaplasma, insuficient tratate si cronicizate, prezenta de varice ovariene, existenta unor dezechilibre hormonale (nu in ultimul rand ale tiroidei), efectele secundare ale unor medicamente si vaccinuri, trebuie luate si ele in seama ca factori potentatori ai cancerului ovarian. Nu trebuie omise nici efectele iradierilor produse de radiografii, chiar dentare, fara protectia tiroidei, tomograf etc. mai ales la femeile cu antecedente familiale sau personale neoplazice. (In ultimul timp, un subiect de disputa stiintifica il reprezinta mamografiile!) * Folosirea exagerata a laxativelor, purgativelor, antinevralgicelor, antiinflamatoarelor sau a antibioticelor poate precipita orice afectiune neoplazica.
• Diagnosticul preventiv. Identificarea prin analize specifice a unor indicatori cancerigeni (markeri), prezenti in sangele femeilor bolnave (CA-125 si OVA), asociata cu tehnologii imagistice (tomografia cu emisie de pozitroni - PET, SPECT sau RMN) ajuta mult la stabilirea diagnosticului, la evaluarea tratamentului, si in caz de recidiva a bolii. Pentru stabilirea diagnosticului se mai pot efectua ecografie pelvina si endovaginala. Erorile de analize ce se pot ivi la aceste examinari pot duce la optiuni inoportune de tratament. Din fericire, ele sunt foarte rare, pentru ca in toate aceste cazuri se lucreaza in echipa, medici specialisti chirurgi, oncologi, ginecologi si endocrinologi, existand si specialisti de ginecologie endocrina. (Mai multi judeca mai bine!)
• Semnele si manifestarile cancerului ovarian. Simptomele "cheie", stabilite pe zeci de mii de cazuri sunt: balonare, dureri in partea inferioara a abdomenului, senzatie de plenitudine, chiar la un volum redus de mancare si urinari frecvente. Chiar daca ele sunt vagi, daca persista, manifestandu-se cam de 10-12 ori pe luna, nu trebuie ignorate, mai ales de femeile in menopauza si de cele cu riscurile mentionate mai sus. Alte semne: senzatie de presiune pe vezica urinara si zona recto-anala, sangerare vaginala, indigestii, senzatia ca exista ceva crescut in abdomen, greturi si varsaturi, jena la respiratie, reflux gastric, diaree sau constipatie, oboseala, senzatie de lesin si pierdere in greutate. Numai medicii pot sa stabileasca daca aceste manifestari sunt cauzate de cancer sau de o alta afectiune de alta natura.
• Tratamentul cancerului ovarian este in mare masura influentat de stadiul de evolutie a bolii. In prezent, optiunea e ablatia chirurgicala.
• Alte recomandari. Adoptarea unui stil sanatos de viata, prin care se intelege o mai mare atentie la ce si cat mancam, mai mult mers pe jos si, pe cat posibil, in spatii cu multa vegetatie, 10-20 minute de exercitii fizice si de respiratie pe zi, renuntarea la tigari si la alcool, supravegherea greutatii corpului, o mai mare atentie acordata pregatirii somnului, mijlocul cel mai natural de reparare si regenerare a tuturor tesuturilor noastre.