INTERESE ETERNE

Rodica Culcer
1. Dupa prabusirea economica a Greciei, urmeaza Italia. Spania, Portugalia si Irlanda dau si ele semne de sufocare. Solutia salvatoare pare sa fie trecerea comenzii europene intr-o singura mana: Germania. Oare structurile care au facut din tara Angelei Merkel, cel mai bogat si puternic stat european, vor functiona si in atat de haotica Comunitate Europeana? Romania a facut bine ca a schimbat directia de navigare spre Berlin?

- Nu stiu in ce masura vor functiona disciplina si rigoarea specifice Germaniei in tarile latine, dar sigur aceste tari nu ar fi ajuns in criza daca ar fi aplicat regulile "nemtesti". In acelasi timp nu trebuie sa uitam ca Germania insasi a inchis ochii la neregulile Greciei, permitand bancilor sale sa faca profituri mari intr-o tara care se indrepta spre prapastie. Poate tocmai de aceea face doamna Merkel putin exces de zel acum, profitand de statutul Germaniei de finantator al UE. Expertii britanici arata insa ca modificarea tratatelor europene, astfel incat sa existe un control european asupra disciplinei bugetare din tarile membre, va lua mult timp si nu va rezolva problemele monedei euro, care sunt acute si necesita solutii urgente. Pe de alta parte, este intr-adevar greu sa ne gandim ca Grecia se va reforma cu forta, dar Italia si-ar putea reveni, iar Spania a functionat foarte bine dupa un sistem aproape nordic, pe vremea guvernului Partidului Popular al lui Aznar. Partidul Popular a revenit la putere la alegerile din 20 noiembrie, asa ca Spania s-ar putea redresa si ea.
In ceea ce priveste alinierea Romaniei sub culorile germane, sa ne gandim daca ar fi avut alt model de urmat. Ne vom da seama rapid ca nu avem alta solutie, in primul rand pentru ca, in ciuda masurilor de austeritate, avem o situatie financiara precara, fiind condamnati sa ne imprumutam pentru a acoperi deficitul bugetar si, mai ales, bugetul asigurarilor sociale de stat. Plecarea romanilor activi la munca in strainatate a diminuat numarul de platitori de CAS si a dus la deteriorarea raportului dintre pensionari si angajati. Or, acest dezechilibru nu poate fi corectat peste noapte si necesita o disciplina bugetara foarte stricta, daca nu vrem ca tara sa o ia pe urmele Greciei. Si apoi, oriunde ne uitam in Europa, dam doar de masuri de austeritate: ministrul de finante al Marii Britanii - tara cu o economie mult mai puternica decat a Romaniei - a anuntat marti, in ciuda unor proteste sindicale masive, ca personalul bugetar va fi redus cu 700.000 de angajati, iar salariile in sectorul public vor fi inghetate practic timp de doi ani. Iata ca nu numai la Bucuresti guvernul aplica masuri dure.
Singurul politician roman care si-a asumat costurile politice si de popularitate ale unei austeritati dureroase dar necesare (chiar daca ar fi putut fi conceputa si altfel), este presedintele Basescu. Este si singurul care isi poate permite s-o faca, deoarece nu mai candideaza la alegerile viitoare. Si tocmai pentru ca restul politicienilor de la putere, speriati de alegerile de anul viitor, sunt reticenti fata de continuarea politicii de austeritate, Traian Basescu i-a plasat sub comanda noii doamne de fier a Europei. Poate ca nu este o solutie optima, dar, avand in vedere alternativa de inspiratie greceasca, este greu sa o contestam.

2. Desi a fost scos din linia intai a partidului, Vasile Blaga a fost numit presedinte al Senatului Romaniei, cu o sustinere entuziasta si unanima din partea PDL. Cum se explica aceasta reinvestire cu incredere, din partea presedintelui tarii, si ce avantaje reprezinta prezenta lui Blaga la conducerea Senatului?

- Sa incepem cu avantajele: Senatul lucreaza, si exista sanse ca senatorii coalitiei sa fie mobilizati pentru accelerarea procesului legislativ. Este un avantaj pentru putere, desigur, dar poate si pentru institutia Parlamentului, care nu se bucura de un prestigiu prea mare in acest moment. Dincolo de aceste aspecte insa, sprijinul fara rezerve de care s-a bucurat brusc Vasile Blaga demonstreaza ca PDL a ajuns la concluzia ca are nevoie de el si de ceilalti doi membri ai trio-ului botezat BVB, Adriean Videanu si Radu Berceanu. Interesant este ca domnul Blaga a fost sprijinit public chiar de Cristian Preda, unul din reformistii foarte critici din partid, pe care la un moment dat fostul secretar general al PDL i-a supus unui tratament extrem de dur. Intrebarea legitima este, intr-adevar, ce s-a intamplat cu PDL, de a ajuns sa ceara expres sprijinul celor trei, pe care i-a indepartat de la conducere cu numai o jumatate de an in urma. Saptamana trecuta, actualul secretar general al PDL, Ioan Oltean, a declarat ca domnii Blaga, Videanu si Berceanu vor fi inclusi in staff-ul de campanie al partidului, ceea ce inseamna ca actuala conducere nu se simte destul de puternica pentru a se lansa in campania electorala, fara sprijinul "vechii garzi". Ca plac publicului sau nu, cei trei (BVB) sunt oameni cu experienta si sunt devotati partidului, ale carui interese le-au servit ani la rand. Noua echipa de conducere aleasa la Conventia Nationala din mai nu a reusit, se pare, sa cada de acord asupra unei strategii comune, care sa convinga armata de activisti din teritoriu.
Probabil ca si presedintele Basescu si-a dat seama ca PDL are nevoie la carma de o echipa cu experienta si autoritate, care sa-i sustina pe cei alesi in primavara la recomandarea sa expresa! Se pare ca undeva, la ceas de seara, s-a petrecut si o reconciliere intre Traian Basescu si Vasile Blaga, desi nu e bine sa speculam prea mult in aceasta directie. Este mai prudent sa presupunem ca seful statului, fiind extrem de pragmatic, si-a dat seama ca nu a avut de fapt cu cine sa-l inlocuiasca pe Vasile Blaga si ca acesta din urma a facut destula penitenta pentru fronda cu care s-a opus la inceputul anului planurilor sale. Mai ales ca va fi o campanie extrem de grea, in care PDL va fi principala tinta a nemultumirilor celor afectati de masurile de austeritate ale guvernului. Ar fi fost greu pentru Traian Basescu, varful de lance al politicii de austeritate, sa refuze partidului sprijinul unor veterani ai luptei politice, care au avut rezultate incontestabile pe parcursul timpului. In politica nu exista nici prietenii eterne, nici dusmanii eterne; exista doar interese eterne.