In Tara Surzilor
- Depozitiile publice ale printului Charles, mostenitorul casei regale britanice, legate de frumusetea naturii din Romania, au facut valva in mass-media internationala, prin radicalitatea si entuziasmul lor. Se justifica acest elogiu adus padurilor noastre? Este, intr-adevar, Transilvania un paradis natural?
- Avem o bogatie naturala inestimabila, un adevar pe care incercam sa-l spunem si noi, de ani de zile. Ma refer la cei care lucreaza in domeniul conservarii naturii, la ONG-uri sau oameni legati prin munca lor de natura. De ani de zile spunem si noi ceea ce spune Printul Charles. De exemplu, Asociatia de Ecoturism incearca de aproape opt ani sa convinga Ministerul Turismului ca la noi, valoarea peisagistica nu se reduce la malul marii si la partia de schi de la Predeal, ci avem si alte valori, care nu sunt puse in lumina. De ani de zile atragem atentia asupra adevaratelor comori din tara noastra, dar din pacate nu ne-a auzit nimeni si nu s-a conceput o strategie coerenta pentru a le pune in valoare. Iata de ce o interventie publica a printului Charles sau a altor personalitati care vin si descopera frumusetea naturala a Romaniei este foarte bine venita, pentru ca altfel se pare ca urechile politicienilor romani nu se deschid. Toate sutele de proiecte facute la nivel national de catre iubitorii naturii, toate strigatele noastre, de multe ori disperate, pentru a se salva locuri minunate, nu au fost auzite pana acum. Speram ca dupa declaratiile printului Charles, reactia autoritatilor romanesti sa fie la fel de prompta si la ceea ce spunem noi.
- Din pacate, ceea ce inseamna pentru unii frumuseti naturale, pentru altii inseamna mijloc de trai. Multi proprietari romani de paduri refuza sa traiasca in saracie, doar de dragul de a avea o padure frumoasa. Cum se poate rezolva acest conflict?
- In cazul padurilor virgine, care au ramas pe o suprafata foarte redusa la nivelul tarii, se pune problema interesului national: padurile virgine sunt o comoara a Romaniei, chiar daca se intampla sa aiba proprietari particulari. Ele trebuie protejate cu orice pret. Asta inseamna, desigur, ca tara trebuie, la randul ei, sa despagubeasca proprietarii ce nu au voie sa isi exploateze padurile. Adica, oamenii sa primeasca din partea statului bani care sa compenseze interdictia de a taia in propria padure. La nivel local e nevoie de viziune si strategii pe termen lung. Altfel, putem face aceleasi erori comise in Occident, unde natura virgina a fost masacrata si strategiile actuale nu mai pot salva nimic. Daca vrem sa imitam vestul cu orice pret, sa taiem padurile la fel de nesabuit cum au facut ei, vom pierde probabil exact ceea ce noi inca mai avem si ei au pierdut, principalul nostru atu: natura primara.
Natura lui Dumnezeu
- De curand, World Wild Found, organizatie ecologista internationala, a carei filiala in Romania o conduceti, a pornit o campanie pentru salvarea padurilor virgine din Romania. De ce am avea nevoie de paduri virgine in care sa nu avem voie sa intram?
- Rece si pragmatic vorbind, sigur ca putem sa traim si fara paduri virgine. Insa am pierde foarte mult. In primul rand, acel sentiment pe care il ai intr-o padure virgina nu se poate compara cu nimic. E unic! E greu sa povestesti in cuvinte emotia unei plimbari printr-o padure neatinsa. Este o energie... ceva ce doar acolo gasesti... o tihna, un sentiment de acasa. Arborii sunt impresionanti, seculari, variati, de la mici lastari abia iesiti din samanta, pana la trunchiuri gigantice. Iarba fosneste de insecte de toate culorile si marimile, in frunze sunt mii de pasari care isi canta bucuria. Totul freamata de viata, si in salbaticia aceea, fiecare creanga sau trunchi putrezit este la locul lui, acolo unde trebuie sa fie, pentru a asigura echilibrul naturii. Simti libertatea adevarata. Prin exploatare, oricat de bine supravegheata, salbaticia asta se pierde pentru totdeauna. Apoi este si interesul stiintific. Ariile protejate sunt ca niste insule. Delimitam o bucata de natura si incercam ocrotirea ei cu orice pret, pentru ca, in timp, s-a vazut ca omul nu stie sa respecte valorile din jurul sau. De secole exploatam natura, fara sa ne gandim ca ea este partenerul nostru. Am exploatat-o pana la epuizare, pana la mutilare. Aceste insule vrem sa le tinem ca sa nu uitam cum arata, de fapt, natura, asa cum a lasat-o Dumnezeu. Din pacate, aici am ajuns, noi, oamenii! In Romania, doar 3% din paduri mai sunt virgine. Restul a fost modificat de om. Aceste paduri ar trebui sa ne fie model, de la ele invatam din nou cum ar trebui sa fie de fapt o padure. Si asta ne ajuta sa avem si pe viitor paduri. Padurea nu este ca o cultura agricola: o semanam acum si la anul e gata. Are nevoie de generatii ca sa creasca. Stiinta de a avea padure nu e deloc simpla. Ba, dimpotriva, e complicata, si tot ce stie omul pana astazi a invatat tot de la natura. Dar, repet, dincolo de aceste calcule primeaza argumentul sufletesc. Am adus cercetatori din Europa aici, in Retezat, si cand au vazut padurile neatinse de la noi, au inceput sa planga si au zis: "Doamne, iti multumesc ca am vazut in viata asta o padure adevarata!".
Un imperiu, pentru o partie
- Exista alternative la taierea padurilor? Din ce ar putea castiga oamenii, ca sa lase padurea neatinsa?
- Se poate face turism cu tot ce inseamna o padure virgina, de la trasee si sport, la vanzarea produselor traditionale. Sau se poate discuta la nivel regional, ca sa se ajunga la o strategie. Fiecare judet ar trebui sa aiba o astfel de strategie, in care sa stie bine ce exploateaza, ce protejeaza si care sunt regulile clare de urmat. In fata oamenilor care nu isi pot exploata propria padure e nevoie de argumente foarte solide. Pot sa va dau aici un exemplu. Sunt presiuni foarte mari, in acest moment, sa se faca o partie de schi in inima Ceahlaului, in Parcul National. Insa o simpla partie de schi nu va salva zona de la saracie. E nevoie de un set intreg de masuri, o strategie. Pentru cine faceti partia, cum ii veti atrage pe turisti, ce le oferiti in afara de schi? Partia in sine e doar o foarte mica parte din ceea ce presupune o afacere in turism. Daca nu vor gandi strategic, nu va duce la nimic bun distrugerea unui Parc National. Din pacate, nu vor sa asculte, ii intereseaza doar ca acum primesc niste bani si ca, eventual, in primii doi ani, vor avea cativa turisti curiosi. Asta e un fel de a gandi de azi pe maine, fara o viziune si in functie de cativa bani, pe care ti-i da unul sau altul. Si duce la o catastrofa, pentru ca partii de schi mai sunt destule in Europa, insa traditiile si natura neatinsa din Ceahlau sunt adevarate bogatii unice.
- In numerele trecute ale revistei "Formula AS", am deschis o campanie legata de taierile de padure din limita parcului Retezat, unde s-a invocat atacul unor insecte (ipide). Cum evolueaza problema?
- A venit un corp de control format din specialisti si taierile s-au oprit. Speram sa fie interzise prin lege. Este ceea ce i-am propus ministrului Mediului, in urma analizei. Familia Kendefy, care are proprietati in zona, s-a aratat foarte interesata in a gasi o solutie comuna. A adus pe propria cheltuiala specialisti din Austria care, la randul lor, au spus ca nu e nevoie de taieri: padurea va avea puterea sa lupte singura cu aceste insecte si e mai bine sa se intample asa. A fost o surpriza extrem de placuta reactia lor si m-am bucurat ca cei din familia Kendefy, chiar daca nu locuiesc in Romania, inteleg si sunt de partea noastra, in ceea ce priveste protectia padurii.
- Mai exista o amenintare in Retezat: soseaua ce urmeaza sa lege Campul lui Neag de Baile Herculane, "celebrul" DN66, urmeaza sa traverseze singurul Peisajul Forestier Intact din Europa. Vor intra sau nu buldozerele in templul naturii?
- Ministrul Borbely a dat acordul de mediu pentru constructia acestei sosele, pe baza unui raport superficial, contestat cu argumentele unui contra-studiu, facut de profesionisti independenti. Hotararea domniei sale a fost contestata in instanta de mai multe ONG-uri. Din cate stiu, inca nu s-a dat un verdict, dar daca e nevoie, pentru a opri o catastrofa, putem cere si o ordonanta prezidentiala. In primul rand, pentru ca legea nu da voie sa faci un drum modern, intr-o zona de protectie integrala. Se creeaza un precedent periculos: se incalca in mod oficial si o lege, si un principiu. De altfel, nu exista nici o motivatie strategica pentru realizarea acestui drum asfaltat, cu ziduri de beton de patru metri. Exista deja un drum forestier, care este mai mult decat suficient, pentru accesul in zona. La ce va servi asfaltarea lui? Transportului de marfuri? Ar fi o catastrofa pentru natura. Turism? Exista deja alte trasee pe care nimeni nu le intretine, dar vor sa faca neaparat inca unul nou. Si, ceea ce mi se pare cel mai periculos, este ce va aduce asfaltul acolo: alte portite si alte exceptii pentru a construi hoteluri, cabane si cabanute, intr-o zona de protectie stricta. Atat de putine zone au ramas neatinse la nivel national si chiar la nivel european, incat cred ca trebuie facut orice este posibil, pentru a impiedica realizarea DN66 si distrugerea Retezatului.
Un print indragostit de padurile romanesti
- Declaratii difuzate de mass-media romaneasca si internationala -
• "Nu exista un produs de export mai bun pentru Romania decat Transilvania. Nici Marea Britanie nu are o astfel de comoara".
(interviu difuzat pe TVR 1)• "Mi se pare ca in Transilvania e o combinatie de ecosistem natural cu un sistem cultural uman. Aceasta relatie unica, integrata, e de importanta uriasa. Oamenii tanjesc pentru sensul apartenentei, al identitatii si existentei."
("Daily Mail")• "In Transilvania, exista o legatura stransa intre natura si oameni. Aceasta relatie unica este extrem de importanta. Oamenii tanjesc dupa acel sentiment al apartenentei si al identitatii." "Daca defrisarile vor continua, vom ramane fara paduri, iar oamenii vor regreta."
("The Telegraph")