- Suferinta din dragoste nu este o problema legata doar de adolescenta. Ea ne pandeste toata viata, pe toti. Va confruntati des cu asemenea probleme, in profesia dvs. de psiholog?
- Cand sunt fericiti, oamenii nu au nevoie de doctor. Ei vin la psiholog doar atunci cand viata lor sentimentala incepe sa schioapete. Din pacate, adesea ajung prea tarziu. La fel ca la cancer, e bine ca suferinta sa fie detectata in stadiu primar. Sunt sanse de vindecare mai mari decat in stadiul avansat. Exista, insa, tendinta ca problemele sufletesti sa fie tinute sub cheie. De teama, de rusine sau fiindca asa am fost educati. De mici copii ni se baga in cap ca problemele intime nu trebuie discutate in public. Ca ele trec de la sine, ca timpul rezolva tot. Nu si cand e vorba de dragoste! Memoria sufletului este extrem de tenace. Iubirile trec, dar urma ramane. Iar vanataile sufletesti se vindeca cel mai greu.
- Cine va cere mai des ajutorul, tinerii sau maturii?
- Si unii, si altii, dar adolescentii sunt mai expusi suferintei. Le lipseste experienta adultilor, de a sti ca prima dragoste nu e si ultima. Ca iubirea revine, chiar daca altfel ca la inceput. Adultii stiu lucrul asta, in cazul lor apar alte probleme in discutie. De obicei, despartirile sunt precedate de o perioada de criza, lunga si grea, depresiva si istovitoare, pentru ca viata in doi nu e legata doar de iubirea in sine, ci si de vise mari de viitor. Indiferent de varsta, cabinetele psihologice sunt pline de pacienti. Iar procentul celor atinsi de sindromul suferintei din dragoste este in crestere.
- Exista vreo explicatie?
- Majoritatea oamenilor aflati intre 20 si 40 de ani n-au invatat ce inseamna o despartire, nici in viata de toate zilele, nici in dragoste. Cei care vin la mine provin, in majoritate, din familii cu un singur copil, carora parintii le-au maturat toate obstacolele din drum. Pana tarziu, spre anii maturitatii, ei se afla sub tutela mamei si-a tatei. Mama cea intelegatoare si buna, care te pasuieste la nesfarsit, si tata, cel mai bun camarad. Asa se si explica numarul mare de tineri care nu vor sa plece din cuibul familiei, mult timp dupa ce isi sfarsesc studiile. Or, plecarea de langa parinti este printre primele procese de despartire pe care le invatam in viata. Pe de o parte, ele ne antreneaza pentru alte rupturi, mai grele, ce vor urma. Pe de alta parte, "cuibul parintesc" reprezinta o alternativa care ii face pe tineri sa renunte mai repede decat e cazul la lupta pentru a-si salva dragostea. Din pacate, dupa o dragoste esuata, mama si tata nu mai sunt bomboane de ciocolata, casa in care te intorci e mai trista, pentru ca sufletul tau este indoliat. In sensul acesta, statisticile arata ca persoanele provenite din familii cu multi copii ajung mai rar, cu probleme de dragoste, la psiholog. Dar exemplele date nu epuizeaza cazurile cu care ma confrunt zi de zi. Ele vizeaza, mai degraba, generatia tanara, intelectuala, formata dupa '89. In Romania, unde ajung deseori, cauza principala ce produce multa suferinta din dragoste este pragmatismul zilei de astazi, sansa care le-a fost data romanilor, dupa '89, de a se realiza. Cu exceptia pensionarilor si bolnavilor, majoritatea concetatenilor nostri se straduiesc sa-si faca rostul la care nu au avut dreptul inainte de '89, fie plecand sa munceasca in strainatate, fie devenind "asi" de firma, ori luandu-si un job secundar, pe langa munca de zi cu zi. Genul acesta de viata, cu prioritati rasturnate, in care munca ocupa tot spatiul zilei, iar pentru suflet nu mai e loc, duce, in mod firesc, la crize sentimentale, la rupturi si la suferinta din dragoste. Desi le e dor de iubire, oamenii nu mai au timp pentru ea. O tot amana, pana e prea tarziu. In momentul acesta, psihologii isi impart pacientii cu medicii. Criza sentimentala duce la depresie si, nu o data, la suicid.
- Ce nu mai functioneaza, exact, in astfel de imprejurari?
- Aproape nimic. Visul de dragoste nu mai corespunde deloc cu realitatea. Stresul este atat de mare, incat isi pune pecetea si pe putinele clipe de intimitate. Oboseala sleieste tandretea, afectiunea e mai degraba formala, asteptarea prea lunga, ca sa poata fi implinita pe termen asa de scurt. Incet-incet, iubirea se transforma in frustrare, fiecare da vina pe celalalt, si criza se declanseaza. Usurata, adesea, de alte oferte sentimentale, mult mai la indemana astazi ca in trecut. In marile firme, femeile lucreaza la un loc cu barbatii, ca sa nu mai vorbim de discoteci si de baruri, de cafenele si sali de sport, veritabile targuri de oferte sexuale si erotice. Desigur, suferinta din dragoste loveste si in zonele "clasice" ale societatii, mariaje durabile, ce trec, adesea, de zece ani. In cazurile acestea, explicatiile sunt mai greu de oferit, desi, in majoritate, e vorba de oameni care cred ca iubirea face parte din zestrea de nunta a sotiei, care ramane in lada, fara sa faci nimic pentru ea, sau de parteneri infideli, care considera adulterul un simplu joc. Sau, pur si simplu, de oameni dependenti de iubire, care prefera sa spere si sa o ia de la capat, decat sa ramana intr-o relatie insipida si incolora, care nu le mai spune nimic.
- Cel mai greu le este, probabil, celor "fripti" de iubire, celor tradati si abandonati, zona predilecta pentru sinucigasi...
- Da, si este asa si pentru ca suferinta este adesea disimulata. Recent, a venit la mine un barbat de 40 de ani. Chipurile, era la capatul puterilor sale, pentru ca lucra 12 ore pe zi, iar gandurile ii erau prinse de munca si-n timpul liber. Se temea de o epuizare totala. Un burn-out. Dupa prima sedinta, am inceput sa vorbim despre viata lui personala. Ei bine, era de curand despartit si nu putea accepta ca sotia il parasise. Mi-am dat seama repede ca problema suferintei lui nu era seful de la birou sau munca excesiva, ci durerea ca fusese abandonat, suferinta din dragoste, de care incerca sa fuga, napustindu-se in profesie.
- Exista forme moderne ale suferintei din dragoste?
- Observ fenomene care nu existau in urma cu 20 de ani. De pilda, internetul, cu "bursa" lui erotica si sexuala. Femeile dau acestor contacte pe care le intretin virtual o importanta emotionala cu mult mai mare decat barbatii. Scriu e-mail-uri unui necunoscut, legand o multime de vise de el. Daca intalnesc, apoi, acel barbat si in realitate, au sentimentul ca le este foarte apropiat, de parca l-ar cunoaste de-o vesnicie. Dupa care, se poate intampla ca ziua viitoare, alesul sa nu-i mai raspunda la apel, cand vrea sa intre pe chat cu el. Asta duce la atacuri de suferinta din dragoste cumplite. Atata suflet calcat in picioare, atatea sperante ucise!
- Barbatii se descurca mai usor cu suferinta din dragoste?
- Am observat ca barbatii sunt mai activi dupa despartiri. Gasesc mai repede un comportament salvator. Femeile tanjesc dupa relatiile pierdute, dupa iluziile investite in ele. Am cunoscut si barbati care au luptat pentru relatia lor, dar cand a devenit foarte clar ca nu mai exista sperante, au luat-o la drum. Barbatii intra mult mai repede intr-o noua iubire decat femeile.
- Sunt mai superficiali?
- Nu, nu cred ca ei sufera mai putin. Dar ies mai repede din criza, cand inteleg ca nu mai au nici o sansa. Exista, desigur, si farsori sentimentali de profesie, pentru care iubirea este, fie sex fara dragoste, fie un mod de a parveni. Si mai exista cei ce se tem de o apropiere adevarata, barbati care aluneca dintr-o relatie intr-alta, de teama de a nu se fixa. Numai cine se daruieste poate sa fie ranit, nu-i asa?
Interviu realizat de