- Invitarea Regelui Mihai in Parlament, cu ocazia implinirii a 90 de ani, a reprezentat momentul de varf al lunii octombrie. Multi s-au grabit insa sa capitalizeze electoral emotia momentului, astfel ca am asistat la scene incredibile, cu domnii Iliescu si Nastase ridicandu-i ode fostului suveran....
- Discursul Regelui a fost important, dar a captat mai mult atentia datorita contextului polemic in care a fost plasat. Ma refer la polemica deschisa de presedintele Basescu. Eu cred ca aceasta polemica a contribuit intr-un mod decisiv la amploarea care i s-a dat evenimentului si la o anumita repozitionare a partidelor fata de acest eveniment. Daca nu ar fi fost acest conflict deschis de presedintele Traian Basescu fata de Regele Mihai, probabil ca discursul acestuia nici nu ar fi avut loc in Parlament. A fost, in mod clar, un mesaj anti-Basescu. Ca dovada, cand Regele a implinit 80 de ani, o varsta rotunda si importanta, nu a fost invitat in Parlament de premierul Nastase, care acum se numara printre amicii regelui, impreuna cu Ion Iliescu. Regele a implinit apoi 85 de ani, iarasi o varsta rotunda, dar domnul Tariceanu, care era prim-ministru, nu s-a gandit sa-l invite. Acum, insa, partidele din opozitie au simtit nevoia unui plus de imagine. De fapt, s-au folosit de Rege, ca sa se puna intr-o postura pozitiva si pentru a pune PDL-ul intr-o postura ingrata. Nu stiu de ce trebuia deschis acest conflict. Iata ce urmari a avut pentru PDL si pentru Traian Basescu. S-a spus ca absenta sa din sala Parlamentului a fost o dovada de impolitete. Insa in conditiile date, presedintele nu avea cum sa participe la discursul in Parlament. As zice ca absenta sa era aproape obligatorie. Oricum, in lipsa domnului Basescu, am ajuns sa-l vedem pe Rege admirat, aplaudat in picioare si laudat indelung pe micile ecrane, tocmai de cei care il goneau in '92 din tara, il urmareau pe sosele si il insultau...
- Care credeti ca este esenta discursului regal? Care e mesajul cu care ramanem?
- De-a lungul timpului, Regele s-a remarcat prin mai multe discursuri, tinute in marile capitale europene, in care pleda pentru integrarea Romaniei in UE. A fost un discurs la Londra, absolut fabulos, bine gandit si foarte frumos elaborat, intr-o limba romana cu adevarat regala, cu expresii somptuoase, dar extrem de precise, un discurs de predat la orice scoala de retorica! Fata de acela, cel de acum nu a fost atat de spectaculos. A bifat insa constiincios principalele domenii si puncte mai relevante, a punctat si cateva accente polemice, binevenite si normale, si a incheiat cu o fraza care a facut cariera in toata presa: "Nu vad Romania de azi ca pe o tara mostenita de la parinti, ci ca pe o tara imprumutata de la copii". Fraza, apartinandu-i unui ornitolog american, a sedus pe toata lumea, numai ca, asemeni tuturor frazelor care fac cariera, nici aceasta nu este pe de-a-ntregul acoperita. Pentru ca tara asta o mostenim si de la parinti, nu am luat-o de la copii, neavand nimic in urma. Dovada ca de multe ori acuzam greaua mostenire, ba o acuzam din 4 in 4 ani! Putem intui insa mesajul propriu-zis al frazei: sa avem grija ce lasam copiilor nostri. Nu suntem singurii beneficiari ai acestei tari, trebuie sa avem grija ce mai lasam mai departe, sa fim si parinti grijulii, nu doar fii risipitori, pentru ca acesta este un imperativ al vremurilor pe care le traim. Aici ar fi deci talcul spuselor Regelui. Fata de discursurile celor care nu se mai satura auzindu-se, alocutiunea Regelui a fost si o lectie de modestie si de austeritate, de masura si de normalitate, pentru ca in peisajul acesta vanzolit, agitat, contradictoriu, inconsecvent, cu toate interesele electorale care au stat la baza invitarii si promovarii sale, e bine ca s-a petrecut acest moment. Daca la noi, pana si gesturile de normalitate se intampla doar prin polemica si prin interes electoral, ce sa mai zicem, bine ca s-a intamplat si asa!
"Opozitia risca sa ramana fara obiectul atacului"
- Dincolo de atacurile la Traian Basescu, exista si ceva pozitiv, ceva datator de sperante, in oferta care vine din tabara opozitiei?
- Din pacate, discursul opozitiei de pana acum - si nu apar semne de schimbare - este unul exclusiv polemic, mult prea obsedat de domnul Basescu, uitandu-se faptul ca presedintele nu va mai fi un adversar pentru USL peste cativa ani. Prin urmare, axandu-si tot discursul pe atacuri la presedintele Basescu, opozitia risca sa ramana fara obiectul atacului, fara tinta! Acest mod de atac orbesc si ilogic se vede si in Parlament, unde Senatul e blocat de doua luni, pentru ca asa vrea opozitia. Iar Ponta declara ca va incerca si la Camera sa faca la fel, sa blocheze tot. Din cauza asta, la Senat au cazut victime cateva legi importante. Printre ele, Legea Asistentei Sociale, o lege foarte importanta, iar alta victima, si mai grava, care arata ce inseamna orbirea politica pana la obscurantism total, este legea care prevedea modificarea modalitatii de acces a magistratilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acolo unde e crema cremelor justitiei romanesti, unde, teoretic, trebuie sa fie cei mai bine pregatiti si cei mai necontestati si profesionisti judecatori, promovarea se face in momentul de fata printr-un simplu interviu. Or, legea asta punea ordine, stabilea conditii clare de concurs, cu vechime si performante in domeniu, cu carti scrise, ceea ce e logic si democratic si normal: principiul competentei sa primeze. Ei bine, aceasta lege a fost pur si simplu trantita in Senat. Si ca si cand nu ar fi fost de-ajuns, domnul Ponta a sarit si a spus ca Traian Basescu, prin instituirea concursului pentru magistrati, vrea sa-si puna oamenii lui la Inalta Curte. Pai mai usor ii pui prin interviuri confidentiale decat prin concurs, pentru ca sunt niste criterii, si e totul mai controlabil. Deci, nu numai ca se ajunge la pozitii absurde in Senat, ci si la acuzatii de genul celei a lui Victor Ponta. Asta face ca discursul opozitiei sa devina monoton, chiar maniacal, si, pana la urma, sa ramana in aer, cand ii va disparea tinta politica. Nu se poate ca la fiecare doua cuvinte sa ajungi la Traian Basescu, indiferent ce se intampla, si sa respingi orice lege numai pentru ca vine de la ceilalti.
"S-ar putea ca PDL sa aiba un argument electoral datorita doamnei Anca Boagiu"
- Suntem la momentul in care se structureaza proiectul de buget pentru 2012. In vreme ce presedintele si premierul vorbesc despre prudenta, Victor Ponta face propuneri suprarealiste.
- Cuvantul de ordine al discutiilor delegatiilor FMI, BM si CE cu presedintele si cu guvernul este prudenta. Bugetul trebuie sa fie prudent, guvernul trebuie sa fie si el prudent, in fine, toata lumea trebuie sa fie prudenta. In aceste conditii, bugetul pe 2012 se anunta auster. Nu o sa avem parte de celebrele roade pe care le invoca domnul Boc in primavara. Roadele acelea au cazut din pom, inainte sa se coaca, a dat vremea rea peste toata Europa, iar roadele s-au dus inainte de a ne putea bucura de ele. In schimb, nu avem incotro, privim si in jur si vedem ca suntem intr-o interdependenta in care, cand tuseste cineva la Atena, stranutam si noi la Bucuresti, iar cand are junghiuri Germania, si pe noi ne doare spatele si facem frectie, pentru ca avem exporturi si asa mai departe. Astfel ca am ajuns la un buget de austeritate, cu o componenta pe investitii. Si chiar exista investitii, cel putin in ultima vreme. De cand e doamna Boagiu la Transporturi, se vede ca s-a creat un impuls si ca se lucreaza chiar si la celebrele noastre autostrazi. Doamna Boagiu a reziliat si contractul cu Bechtel, ceea ce e o mare realizare, ba chiar a reusit performanta aceasta, fara sa strice relatiile cu SUA. A impus preturi clare, termene si sanctiuni. S-ar putea ca PDL sa aiba un argument electoral, la capitolul autostrazi, datorita doamnei Anca Boagiu. Revenind la buget, opozitia a venit cu o contraoferta din partea domnului Victor Ponta, premierul in perspectiva al USL. Domnul Ponta propune micsorarea TVA, micsorarea CAS-ului, indexarea pensiilor si salariilor, dar resursele pentru finantarea acestor masuri nu prea sunt indicate. Vorba lui Creanga: n-ar fi rau sa fie bine, dar propunerile par inaplicabile. Pe de alta parte, am inceput sa nu mai am incredere in calculele politicienilor. Cand imi spun ei ca se scumpeste gigacaloria de 3 de ori, eu imediat nu mai cred. A mai facut doamna Andronescu, pe vremea guvernului Tariceanu, calculul ca se puteau mari salariile profesorilor cu 50%. Doamna Andronescu a devenit ministru peste un an si s-a vazut ca nu a putut sa aplice legea.
"Cine iese in strada nu prea iese din criza!"
- In criza aceasta de credibilitate, in care nu mai putem sa ne bazam pe cifrele furnizate de clasa politica si in care apar pe piata tot timpul informatii contradictorii (cum vine Banca Nationala si ne da asigurari de stabilitate, cum vin imediat cativa analisti cu prognoze care trambiteaza prapadul), ce repere are omul simplu, cand incearca sa inteleaga ce se intampla in economie si cat de greu ii va fi in anul urmator?
- Nu sunt foarte multe repere si, din pacate, si cele care ar fi sunt discutabile, la randul lor. Singurele lucruri dupa care poti sa te ghidezi e sa observi daca economia isi revine pe fagasul normal, conform regulilor unei piete corecte, necorupte, si fara sa fie blocata intr-un consumism excesiv sau intr-un sistem de ajutoare sociale care nu e sustenabil si care descurajeaza competitivitatea si munca. Daca exista competitie corecta, daca exista cursuri exacte si sanatoase ale monedelor, daca nu exista interese care deturneaza anumite economii si industrii in directii necontrolabile, atunci sunt semne bune. Singura solutie de revenire a Romaniei este competitia, eficienta si masura. Masura in toate! Ajuti pe cine e de ajutat si ii incurajezi pe cei care produc. Am vazut ce s-a intamplat in Grecia, cu criza datoriilor suverane. S-a salvat pentru moment Uniunea Europeana, dar in acelasi timp, cu totii stim ca stergerea datoriilor nu rezolva situatia de fond. Dovada ca noi, aici, in tara, avem companii carora le-am sters datoriile de cinci ori, de zece ori, si le-au facut la loc, si iar le-am sters, si tot in faliment au ramas. Prin urmare, nu ajunge doar sa stergi datorii.
- Lectia Greciei, faptul ca a fost salvata, desi nu a dat dovada de masuri de austeritate in ultimele luni, nu e un precedent periculos, nu poate fi un model prost pentru alte state?
- Grecia e o lectie, un model de predat. Modelul grecesc actual tinde sa devina la fel de clasic precum cel antic: ce sa nu faca o tara ca sa nu ajunga in impas. Trebuie acum sa ne ferim de greci, nu doar cand fac daruri, ci si cand ofera modele! Acum, faptul ca grecii stau tot timpul pe strazi si ocupa Atena si sparg pe acolo, si ce bruma mai au, nu are cum sa duca la indreptarea situatiei. S-au gasit si la noi destepti care zic ca uite la greci, cum stau in strada si nu suporta sa le taie lor din pensii si salarii, iar romanul nu face nimic, s-a invatat si rabda ca fraierul... De iesit in strada nu e mare branza, de spart geamuri la fel. Intrebarea e ce rezolvi? Va iesi astfel Grecia din criza, sau isi agraveaza situatia? Germania, daca sta mai bine, e pentru ca acolo lumea in loc sa iasa in strada a stat si a muncit mai mult. Cine iese in strada nu prea iese din criza!