- Ma tem ca intre timp problemele Uniunii Europene s-au agravat considerabil, iar solidaritatea nu mai functioneaza. Este adevarat ca presedintele Nicolas Sarkozy a fost agresiv fata de premierul britanic David Cameron, pe a carui cooperare a contat in campania din Libia, pentru ca avea nevoie sa mascheze cedarea in fata presiunilor cancelarului german Angela Merkel la recentul Consiliu European. Este de fapt o chestiune de caracter care-l defineste ca lider european. Este la fel de adevarat, pe de alta parte, ca Germania este tot mai autoritara in cadrul organismelor europene, pentru ca nu intelege sa plateasca pentru nesabuinta si proasta guvernare a tarilor din Sudul Europei. Si poate ca Germania are dreptate, dar numai pana la un punct, pentru ca liderii europeni nu au fost capabili sa previna dezastrul grecesc si nici sa gaseasca rapid o solutie pentru salvarea Greciei. De altfel, se pare ca Grecia nici nu mai vrea sa fie salvata. Sa ma explic. Nu mai este un secret pentru nimeni ca Grecia nu ar fi trebuit admisa in euro, pentru ca nu indeplinea criteriile economice. Este inutil ca presedintele Sarkozy sa ne spuna acum acest lucru; el trebuia luat in considerare cu ani in urma, dar atunci liderii europeni ignorau criteriile economice si se preocupau doar de jocuri si tranzactii politice. Odata admisa, Grecia ar fi trebuit supravegheata, nu incurajata de companiile germane si franceze sa cheltuiasca in mod iresponsabil. Inutil s-o spunem, nu s-a intamplat asa, pentru ca liderii politici nu puteau rezista tentatiei de a-si incuraja propriile companii sa realizeze profituri pe orice cale. Si tot datorita miopiei liderilor politici din marile tari ale Europei si Americii, s-a ajuns si la criza financiara mondiala din 2007-2008. Problema Europei in ultimii ani a fost asadar miopia guvernelor, dublata de lacomia cercurilor de afaceri si financiare. Pe 27 octombrie la Bruxelles s-a crezut ca aceasta etapa a fost depasita si ca liderii UE au reusit sa se mobilizeze exemplar pentru a salva Grecia, reducandu-i practic datoria la jumatate. Nu s-au stins insa bine ecourile multumirilor exprimate de premierul grec Papandreou, ca de la Atena a venit o lovitura de trasnet: Grecia a anuntat ca va supune unui referendum planul de masuri cerut de UE in schimbul sprijinului financiar acordat. Cum este greu de imaginat ca populatia va accepta acest plan extrem de sever, probabil ca guvernul de la Atena ia deja in calcul intrarea in incapacitate de plata, cum a facut si in 1932, ceea ce va genera probleme imense pentru tarile UE expuse la datoria Greciei. Grecia a aplicat astfel o lovitura sub centura celor care au ajutat-o. Viitorul este acum extrem de incert, iar conceptul de solidaritate nu mai este suficient pentru a rezolva problemele fundamentale ale zonei euro. Poate ca ar fi fost nevoie de ceva mai multa competenta si responsabilitate de la bun inceput.
2. Romanii isi pun mari sperante in demersul ministrului Leonard Orban, de activare a fondurilor europene, la care am ramas repetenti. In caz ca pariul va reusi (Doamne ajuta!) ce-am putea castiga de pe urma lui?
- Absorbtia fondurilor europene este in acest moment singura sansa a Romaniei de a nu se prabusi economic. Masurile de austeritate dure aplicate de actuala putere nu pot aduce prosperitate - fie ea si relativa - pentru populatie, decat daca sunt dublate de masuri de stimulare a cresterii economice. Atat directorul executiv al FMI, Christine Lagarde, cat si economisti de prestigiu, ca Joseph Stiglitz, au facut apel la completarea austeritatii cu masuri de stimulare a cresterii economice. La noi, prin reducerea veniturilor populatiei, consumul a scazut, iar criza economica mondiala a diminuat cererea de produse romanesti la export. Economia nu are cum sa creasca in aceste conditii; singura sursa sanatoasa de fonduri pentru dezvoltarea economica ramanand fondurile europene. Aceste fonduri permit totodata dezvoltarea unor proiecte care antreneaza capitalul autohton si au un efect de multiplicare in economie, adica genereaza activitati creatoare de locuri de munca in domenii economice conexe. Am vazut cu totii ca investitiile straine sunt relative, mai ales atunci cand se bazeaza pe asamblarea unor componente produse in alte tari, asa cum s-a intamplat cu uzina Nokia de la Jucu. Totodata, fondurile europene pot oferi solutii pentru finantarea lucrarilor de infrastructura. Un exemplu elocvent il reprezinta finantarea autostrazii Transilvania din fonduri europene, anuntata de curand. Ministrul Leonard Orban nu are insa autoritate asupra celorlalti membri ai guvernului si nu le poate controla performanta in realizarea proiectelor cu finantare europeana. Ar fi trebuit sa cream un minister al afacerilor europene imediat dupa aderare, ca polonezii, care au ajuns astfel campioni la absorbtie, dar am preferat sa le oferim ministrilor mici feude pe care le-au administrat cum au vrut si cum au stiut, cu personalul angajat pe criterii clientelare, din ministere. Initial, politicienii si functionarii nostri publici erau mai degraba deranjati de faptul ca trebuia sa dea socoteala pentru fiecare eurocent cheltuit. Impinsi de la spate au reusit in cele din urma sa inventeze un sistem birocratic si corupt, care sa transforme fondurile europene intr-o sursa de venituri ilicite. Sa luam exemplul presedintelui ANOFM, arestat sub acuzatia ca pretindea mita de zeci de mii de euro pentru a aproba cofinantarea proiectelor europene. In concluzie asadar, fondurile europene ne ofera o sansa imensa de relansare economica, dar numai daca renuntam la vechile naravuri legate de clientelism si coruptie. Europa ne da, dar nu ne baga in traista!