In fiecare toamna, la mijloc de octombrie, prin pulbere de burniti sau raze palide de soare, strivind sub talpi frunze arse de bruma, mii de pelerini se pornesc catre Iasi, ducand cu ei, ascunse intre cele cateva flori si fire de busuioc, si dorintele cele mai dragi ale inimii lor, cu credinta neabatuta ca Sfanta le va implini. Ca intr-o veritabila transhumanta, mii de oameni de toate varstele si din toate colturile tarii se revarsa timp de cateva zile pe strazile Iasiului, ca apoi sa se aseze linistiti la randul format la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Faptul ca aceasta "coada" se intinde serpuind de pe o strada pe alta, pe distante de sute de metri, nu-i descurajeaza. An de an vin pregatiti sufleteste sa parcurga aceasta distanta in zeci de ore, doar pentru a atinge pentru cateva clipe moastele facatoare de minuni ale celei mai iubite sfinte a Moldovei.
In audienta
Catedrala Mitropolitana e situata in chiar inima orasului, intr-o zona intens circulata, dar de indata ce pasesti pe aleile ei pavate cu piatra cubica, printre splendide tufe de trandafiri si braduti ornamentali, vuietul orasului se stinge brusc. O oaza de liniste, unde freamatul cotidianului nu poate patrunde. Ramane timid, la poarta inalta, de fier forjat. La racla Sfintei, adapostita aici de 124 de ani, la orice ora din zi si in orice zi din an, zeci de credinciosi se aseaza cuminti, la rand, unul dupa altul, asteptand infiorati sa atinga cu evlavie moastele facatoare de minuni. Duminica sau in zilele de sarbatoare, maretul edificiu devine neincapator. Majoritatea credinciosilor sunt ieseni, dar periodic se revarsa din autocare valuri de turisti romani, straini sau elevi. Uluiti de frumusetea Catedralei si a splendidelor icoane pictate de Tattarescu, neputand sa-si desprinda ochii de la Icoana de argint Facatoare de minuni a Maicii Domnului, fermecati de cantarile religioase intonate de tinerii calugari si invaluiti de valurile de energie binefacatoare ce se revarsa din Racla Sfintei, raman neclintiti in mijlocul bisericii, uitand de sine si de aparatele de fotografiat din maini. Coplesiti de o minunata stare de bine si fericire, cu sufletele inseninate si impacate, se hotarasc cu greu sa iasa din Casa Domnului, adunand in sipetul sufletului farame din jerbele de lumini colorate ce se revarsa in valuri, in biserica, din vitraliile inalte...
Dar Sfanta Parascheva nu e doar o relicva din alte timpuri, cu puteri vindecatoare. E o prezenta vie, iubita, o prietena care ajuta intotdeauna, cel mai bun si mai de incredere confident, pe la care credinciosii simt nevoia sa treaca, sa-i aduca o floare si sa se incarce din energia sa. Fiind atat de iubita, toti o numesc simplu "Sfanta". Multi ieseni, aflati in drum spre serviciu, spre scoala sau spre vreo institutie publica unde au de rezolvat vreo problema, simt nevoia sa treaca mai intai sa aprinda o lumanare si sa atinga pentru o clipa sfintele moaste, asigurandu-si astfel succesul activitatilor lor de zi cu zi. Sosesc grabiti, ingandurati, agitati, petrec 15-20 de minute in fata Sfintei si ies apoi pe usa senini, usurati si increzatori.
Iasul in sarbatoare
Pe masura ce se apropie data de 14 octombrie, randul credinciosilor sositi sa se inchine la Sfanta e din ce in ce mai mare. Timp de cateva zile, orasul isi tripleaza numarul de locuitori. Sositi cu cateva zile inainte de hram, pelerinii ocupa toate hotelurile, astfel ca in fiecare an, iesenii care pot oferi cazare pe perioada Sarbatorilor isi lasa la Biroul de pelerinaj al Mitropoliei adresa, in dorinta de a cinsti cu o fapta buna ziua Sfintei. Sau vin cu bratele incarcate cu buchete de busuioc, pe care le depun la picioarele Cuvioasei, pentru a fi impartite apoi de catre preoti pelerinilor care se perinda necontenit pe la racla cu sfinte moaste.
Atmosfera de sarbatoare pluteste in aer, intra in case, se strecoara in suflete, umplandu-le de o stare de nerabdare febrila. Fiecare simte nevoia sa se imbrace frumos, sa-i ia pe cei dragi si sa iasa la o plimbare pe strazi, inspirand adanc mirosul de tamaie ce indica locurile unde se gasesc vanzatorii de obiecte religioase. Se opresc incantati sa admire si sa cumpere icoane, cruciulite, candele, care mai de care mai frumoase, ce scanteiaza aruncand jerbe de culori. Sau sa rasfoiasca cateva din nenumaratele carti cu tematica religioasa, expuse in siruri lungi, in centrul orasului. Catedrala e mereu ticsita de oameni, curtea de asemenea. In aer se amesteca imbatator mirosul de busuioc, emanat din buchetele purtate de pelerini, cu aroma de tamaie ce iese in valuri pe usa bisericii. Din difuzoare se revarsa neincetat cantari de slava aduse Domnului, atmosfera devine cu fiecare minut mai inaltatoare. De la racla Sfintei, asezata in curte, pe un podium, in ziua dinaintea hramului, energia binefacatoare invaluie pana departe orasul, ca un val diafan, ce se aseaza protector si linistitor pe umerii fiecaruia! Cei care asteapta, tacuti si rabdatori, la rand, sa ajunga langa Cuvioasa, ii simt puterea de cum se aseaza la coada: dintr-o data, constata uluiti ca nu mai simt nici oboseala, nici slabiciune, nici nerabdare. Harul Sfintei ii intareste, le da puteri, ii sustine. Altfel n-ar putea rezista sa suporte frigul de toamna, cat parcurg cele cateva sute de metri care-i despart de baldachinul frumos imbracat in cetina de brad. De cativa ani incoace, Sfanta isi intampina oaspetii cu cate o surpriza: langa moastele ei poposesc fie moastele Sf. Apostol Pavel, asa cum s-a intamplat acum cativa ani, fie un fragment din Braul Maicii Domnului sau din Sfanta Cruce a Mantuitorului, aduse la Iasi de inalti ierarhi straini. Sf. Nectarie de Eghina si-a unit si el puterile miraculoase, cu cele ale Cuvioasei, dupa ce moastele sale au atins pamantul romanesc, aduse de o delegatie de inalti ierarhi din Grecia, in frunte cu IPS Efrem, Mitropolit de Eghina, si stareta manastirii din Eghina ce adaposteste moastele Sfantului cunoscut ca vindecator de boli grele.
Hramul
Bineinteles, momentul de varf al Sarbatorilor il constituie totdeauna hramul propriu-zis, ziua de praznuire a Sf. Parascheva, cand in fata miilor de oameni prezenti si a zeci de mii de telespectatori (evenimentul este transmis in direct la televizor) are loc slujba Sfintei Liturghii, oficiata de un sobor de preoti si inalti ierarhi din tara si strainatate. Cand ii vine randul, fiecare oaspete strain vorbeste in limba sa, iar prin intermediul lor, glasuri de popoare diferite se unesc intr-unul singur, dand din toata inima slava lui Dumnezeu. Iar privelistea marii de oameni ce se revarsa din curtea Mitropoliei pe strazile dimprejur, rostind intr-un glas "Crezul" si "Tatal Nostru", este impresionanta. Coplesiti de intensitatea cu care se pogoara din ceruri Duhul Sfant, pe care il simt aproape fizic, poposind pe capetele si pe umerii lor, oamenii abia mai pot respira. Nemiscati in lumina blanda a toamnei, par incrustati intr-un bloc imens de chihlimbar straveziu. O caldura tainica le cuprinde trupul. Nu simt nevoia sa spuna nimic. Doar sa asculte si sa soarba cat mai mult din frumusetea si sfintenia clipei. Cu ochii umezi de emotie, cu sufletul usor si inimile pline de bucurie, strangand la piept firicelul de busuioc sfintit primit cand au sarutat moastele Sfintei, pelerinii coboara parca plutind scarile Mitropoliei. Acum se pot duce linistiti acasa, purtand binecuvantarea si ocrotirea Cuvioasei, pana toamna viitoare, cand se vor porni iarasi catre Iasi, pasind pe frunze aurii de octombrie.
ELENA PAVALOI