In valtoarea vietii
- Multa vreme ai fost zana cea buna de pe micul ecran. Frumoasa, generoasa si zambitoare. Publicul te iubea si nu lipsea niciodata de la intalniri. Cand, deodata, ai disparut. Te-a rapit cineva?
- Am "disparut"... in valtoarea vietii, iar timpul, pur si simplu, a zburat. Nu stiu cand. Adevarul este ca imi dorisem o pauza, un ragaz in care sa aflu raspuns la cateva intrebari importante: "Care sunt directiile spre care ma indrept? Ce vreau, de fapt, sa fac?". Intrasem intr-un soi de plictis, de dospeala. Cand ajungi sa vii la televiziune ca la un serviciu obligatoriu, fara tragere de inima, nu e in regula. Asa ca dupa "Euforia", nu am mai semnat nici un alt contract. Nu mai aveam motivatia sa apar pe micul ecran. Mi-am vazut de viata, de mine, de copil. Sa nu-ti inchipui, insa, ca n-am mai muncit nimic. Doar ca am facut cu totul si cu totul altceva decat televiziune. Au mai fost aparitii sporadice, gen teledon, campania Oamenii Deltei, dar astea nu au presupus o prezenta constanta. Acum revin pe micul ecran, in calitate de realizator si prezentator al emisiunii Topping, care se va difuza in fiecare vineri seara, la TVR 2.
- Se spune ca televiziunea cere fidelitate, un tribut pentru celebritatea pe care ti-o ofera in schimb. Si foarte mult timp dedicat. Nu ti-e teama ca ochii care nu se vad se uita? Nu ai emotii in ce priveste comunicarea cu publicul?
- Nu, nu am deloc emotii. Asta nu a fost niciodata o presiune sau o teama pentru mine. Sunt o persoana curioasa, comunicativa si... dedicata. Daca am stat atata vreme deoparte, e si pentru ca nu s-a ivit un moment propice, o oferta care sa-mi placa, un format de emisiune curat, frumusel, elegant. Acum, insa, contextul exista. A venit si momentul potrivit pentru genul de emisiune pe care vreau sa il fac. Sper din tot sufletul ca lumea nu m-a uitat. Imi doresc foarte mult sa simt ca oamenilor le-a fost dor de mine. Ma gandesc ca amintirea lucrurilor placute ramane undeva, intr-un ungher al sufletului, si reintalnirea va produce placere. Semnale au existat tot timpul. Cand ma intalnesc cu lume la piata, la supermarket sau la cinema..., ma intreaba mereu cand revin pe micul ecran.
- Care va fi tema emisiunii "Topping"?
- Este vorba despre o serie de topuri, de la cele mai serioase, la cele mai nastrusnice. Te duci la film, la librarie sau la piata, selectezi, clasifici, ai preferinte. Pe asta o sa ma bazez. O sa iau pulsul gustului public si o sa-i colectez doleantele. In parte, propunerile ne apartin, dar luam in considerare si ideile celor mai activi oameni care au scris pe pagina emisiunii de pe Facebook.
- Sa vorbim si despre cealalta pricina a disparitiei tale de pe micul ecran: fetita ta, Rianna. Majoritatea vedetelor isi amana maternitatea de dragul profesiei. Tu cum echilibrezi balansoarul?
- In privinta deciziei de a deveni mama, nu pot sa dau nici un fel de sfat nimanui. Fiecare gandeste pentru el, si in contextul momentului respectiv. Conteaza foarte mult sa ai asigurat un mediu civilizat de viata, ca sa poti aduce pe lume un copil. Siguranta materiala e necesara ca sa te poti bucura de maternitate. Ca altfel, iei in piept o multime de neajunsuri si bucuria paleste. Nu te mai bucuri cu adevarat de miracolul pe care ti l-a daruit Dumnezeu. In ce ma priveste, n-am avut nici o experienta cand am nascut, dar am invatat si am fost ajutata. Ajutorul de baza a fost mama, care e si in prezent langa mine si pentru asta ii multumesc enorm. Chiar te rog sa scrii aceste cuvinte de multumire din partea mea, pentru mama! Tin minte vremea cand Rianna era foarte mica, avea sapte luni, si eu aveam filmari la telenovela ("Numai iubirea")... Lucram si cate 18 ore pe zi. Fetita era la mama, iar eu treceam seara sa o vad. O gaseam dormind, de cele mai multe ori... N-a fost usor. Dar mama a fost sprijinul nostru de nadejde, zi de zi, pas de pas, timp de noua luni cat au durat filmarile. A fost o perioada frustranta, pentru ca eu am lipsit de langa copilul meu. Inca am ramas cu acel sentiment de vinovatie. In ce priveste maternitatea in sine, ma crezi ca inca nu m-am dumirit? Invat, inca, iar sentimentele sunt greu de pus in cuvinte... Relatia cu propriul tau copil e in continua transformare. Ma surprind uneori minunandu-ma de ea si nu incetez sa-i multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca o am, ca e o fetita sanatoasa, frumoasa, buna.
Bunica Floarea si vietile sfintilor
- Si tu esti frumoasa. Maturitatea te avantajeaza. Pari echilibrata, puternica. Privesti cu incredere catre viitor. Care e reteta optimismului tau?
- Imi place ce fac. Dincolo de Rianna, de familie, de satisfactiile personale, acum am iarasi satisfactie profesionala. Buna dispozitie si starea de bine se trag si de aici.
- Nu exista si putina iubire la mijloc?
- In plan personal, am trecut printr-o perioada dificila si eu, si Rianna. Vorbesc de separarea de tatal ei. Dar am fost foarte apropiate si am petrecut foarte mult timp impreuna. Familia, prietenii apropiati si credinta in Dumnezeu mi-au dat putere. Dumnezeu le aranjeaza pe toate... A fost foarte bine ca am fost langa ea si ea langa mine. Pentru ca aveam, realmente, nevoie una de alta. Si avem in continuare. Subiectul asta e unul trist, dar perfect real. Face parte din viata. Asta e, mergem mai departe. Si acum sunt chiar bine. Nu sunt singura. Dar nu pot sa-mi povestesc sentimentele. Mi-e frica. Inca mi-e frica... Suflu si-n iaurt. Mai bine tac.
- In afara de fetita si de familie, care sunt lucrurile fixe din viata ta? Cum iti intaresti sufletul?
- Dupa ce a plecat tata dintre noi, mama a ramas persoana cheie din viata mea. Dar baza, fundamentul educatiei vine de la bunica. Bunica Floarea, care imi citea din vietile sfintilor si care chiar ne-a "indreptat", mie si fratelui meu, coloana vertebrala. Bunica ne-a invatat cam tot ceea ce putea sa ne invete un taran, in adevaratul sens al cuvantului, de la respect fata de inaintasi si fata de batrani, la respect fata de natura, pamant, respect fata de munca. M-a invatat cat de importanta e munca si ca fara ea, nu dobandesti ce visezi in viata. Si, sigur, credinta si dragostea de Dumnezeu, de datini si de sarbatori. Acum ajung rar acolo, in satul Hartoape, de langa Iasi, dar merg cu mare placere, de fiecare data cand pot. Am dus-o si pe Rianna in vacanta acolo, sa-i pot povesti pe viu amintirile mele, din vremea cand traiau bunicii amandoi. Cel mai mult ii place povestea in care fratele meu se trezea dimineata, cand mulgea bunica vacutele, si, cu ochii carpiti de somn, alerga cu canuta sa-i mulga lapte direct in ea. Imi pare rau ca nu mai avem sansa asta acum. Sa traim la tara, sanatos si curat. Dar vin mereu cu scuze, legate de serviciu, de bani, de faptul ca Rianna trebuie sa invete la o scoala buna...
- Daca tot am ajuns pan' la Iasi, sa mai zabovim putin in Moldova. Cum iti explici ca majoritatea vedetelor de televiziune si cinema, una mai frumoasa ca alta, pogoara, toate, pe Dambovita, de pe malul Prutului cel repede curgator? Aveti o reteta speciala pentru succes?
- Eu am o explicatie, dar e asa de personala, ca mi-e sa n-o ia lumea in deradere... Acolo, in Moldova, oamenii sunt crescuti cu mult mai mare frica de Dumnezeu, cu mult mai mare respect, solidaritate si tenacitate. E vorba de un anume fel de educatie, iar "ingredientele" pe care le-am identificat la mine le-am regasit si la alte femei care sunt acum persoane publice, vedete, cum se spune. Asa e Andreea Marin, Loredana Groza, Iulia Vantur, Mihaela Radulescu, Irina Pacurariu, Irina Radu, Monica Barladeanu, Gabi Firea. Scuze, acum poate-mi mai scapa nume, dar oricum, la enumerare ies multe. Ti-aduci aminte ce ti-am zis ca m-a invatat bunica? Pun pariu ca toate au avut bunici pe la tara, care sa le invete valorile adevarate ale vietii. Si mai e un aspect. Majoritatea dintre noi am facut pionierat in televiziune. Am copilarit intr-o alta epoca. Poate ca si asta a contribuit la formarea noastra ca oameni. Era solidaritate enorma pe-atunci, in comunism, dar era si lupta pentru supravietuire. Poate ca asa am invatat lectia tenacitatii.