Va mai aduceti aminte de Maria Nagy? In anii '70, isi facea debutul pe scena romaneasca o cantareata sexy, cu o fata ca de papusa, cu doi ochi mari, un zambet larg, fermecator, un breton a la Mireille Mathieu si cu o voce izbitor de asemanatoare cu cea a lui Bonnie Tyler! Maria Nagy si-a sarbatorit, pe data de 16 septembrie, ziua de nastere, ocazie cu care am sunat-o sa-i urez din toata inima "La multi ani!". Maria mi-a marturisit ca a ramas impresionata pana la lacrimi de mesajele de felicitare care au curs in cantitati industriale pe Facebook, dovada ca publicul romanesc inca o mai iubeste, desi atat ea, cat si multi alti artisti romani din vechea generatie sunt uitati, undeva, intr-un colt prafuit, si cu greu mai sunt readusi in fata publicului iubitor de muzica buna.
- La multi ani!, draga Maria, ce mai faci si pe unde mai esti?
- Multumesc mult, sunt bine, sunt foarte fericita. Am primit zeci de urari si de mesaje, pline de ganduri minunate. Am fost tare emotionata cand am vazut cata lume a fost alaturi de mine la aniversarea mea. Le multumesc din inima tuturor celor care nu m-au uitat, pentru cuvintele de dragoste si sentimentele sincere adresate...
- In Romania ai avut o cariera de mare succes, un statut de vedeta adevarata, intre anii 1978-1983... In 1984, ai disparut de pe scena romaneasca. De ce? Ce s-a intamplat?
- Intr-adevar, eram foarte cunoscuta. Cred ca am fost o cantareata de succes, desi eu nu m-am considerat niciodata o mare cantareata, dar eu am crezut foarte mult in talentul meu, eram sigura de sentimentele mele puternice, care ma legau de muzica si de public, eram constienta ca locul cel mai fericit si sigur din lume pentru mine era scena. De pe scena transmiti publicului tot ce simti, si cand te uiti in ochii oamenilor si vezi cum vibreaza impreuna cu sufletul tau, este un sentiment sublim, te simti implinit ca un adevarat artist si poti spune ca "ai trecut rampa", cum se spune in lumea artistilor. Eu nu am abandonat carierea mea si publicul din Romania, dar ma simteam obosita, sufletul imi devenise trist. Fiecare aparitie la TV era o lupta, trebuia sa bantui pe coridoarele televiziunii, ca vreun redactor muzical sa ma bage in seama... Eu niciodata nu am fost trecuta pe lista la emisiuni de mare anvergura, cum ar fi Programul de Revelion... Imi era greu sa inteleg de ce. Sa fi fost faptul ca eram considerata omul lui Adrian Paunescu, cel care m-a lansat? Sau ca stilul meu era prea avangardist? Sau ca eram prea sexy? Sau ca eram unguroaica? Nu am primit raspunsuri la aceste intrebari, dar in ciuda succesului pe care il aveam in turnee, alaturi de mari artisti romani, nu am inteles niciodata si nici nu mai vreau sa aflu acum de ce aceasta reticenta fata de mine! In anul 1983, eram colaboratoare la Teatrul C.Tanase din Bucuresti, cand am primit un telefon de la Directorul Teatrului, care m-a intrebat daca vreau sa plec in Cairo, cu Arsinel, Cristina Stamate, Trupa de balet condusa de Cornel Patrichi, pentru o perioada de 30 de zile. Ajunsi acolo, contractul ne-a fost prelungit cu inca 30 de zile, in urma succesului avut. In Romania, incepuse perioada crunta a dictatorului Ceausescu, barurile se inchideau la ora 21, strazile in bezna, program TV de 2 ore, fara turnee, hoteluri fara incalzire si apa calda... asa ca in momentul in care am primit un contract cu Sheraton- Cairo Towers, am zis, instantaneu, DA! Am zis ca va fi bine, pentru ca sa-mi vindec sufletul plin de tristete. Credeam ca daca lipsesc o perioada scurta, publicul nu ma va uita si pot reveni cu succes, la terminarea contractului.... Din pacate, nu a fost sa fie asa...
- Mai tii minte cu ce melodie ai debutat in Romania? Care au fost primele tale melodii inregistrate?
- Am debutat la Emisiunea in limba maghiara, pe TVR1, in anul 1976, cu Grupul "Folk Group 5" din Miercurea Ciuc, cu melodiile "Buna dimineata pamant" si "Tinerii". In anul 1978, am debutat la Cenaclul Flacara. De asemenea, in emisiunea lui Tudor Vornicu, am inregistrat melodiile "Vis de noapte", "De cand tu ai plecat" si "Numai dragoste", avand ca redactor muzical pe Lidia Boieriu (Oprea) si textier pe George Oprea.
- Ai regrete ca ai parasit Romania?
- Da si nu! Era greu in acea perioada sa supravietuiesc fara televiziune si fara turnee. Daca aveam conditii favorabile atunci, cu siguranta nu as fi plecat. Am iubit publicul romanesc si ma simteam iubita! Poate m-am nascut prea repede si nu la locul potrivit!
- Unde te afli acum? Stiu ca ai o fetita. Iti mosteneste talentul muzical?
- Acum sunt stabilita in Ungaria, unde traiesc alaturi de sotul meu, Ludwig, si fetita noastra Julia, in varsta de 14 ani. Julia a mostenit din talentul meu si are o ureche muzicala senzationala, cu care eu nu ma pot lauda. Este eleva in clasa a VIII-a la un liceu particular de limba engleza si, dupa-masa, merge la scoala de muzica, sectia pian. Are o voce cu un timbru dramatic si sunt tare mandra de ea...
- Cu ce te ocupi acum? Crezi ca va fi posibil sa revii pe scena muzicala si in inimile romanilor?
- Sunt dedicata total fetitei mele si sotului meu... Am niste invitatii de la Doru Ionescu, de la TVR, de la Andrei Partos (Radio) si de la Sorin Teodoriu-Club... cam atat. Alte televiziuni nu cunosc si nici nu am relatii ca sa bat la usa lor... Oricum, eu sunt deja in studio si inregistrez cateva piese pentru orice eventualitate (daca cumva, intr-o zi, va suna telefonul...). Din pacate, nu am nici un disc inregistrat in Romania, dar sper sa scot eventual un "BEST OF", daca se va ivi vreo posibilitate.
- Ce planuri de viitor ai? Un gand pentru cei care te-au iubit, ti-au apreciat muzica si inca te mai iubesc...
- Planuri? Sper intr-o eventuala reintalnire cu publicul romanesc, in special cu cei din generatia mea, pentru ca nu cred ca mai am timpul necesar sa cuceresc si tineretul. Celor care ma cunosc le pot spune ca inca am puterea si energia sufleteasca sa "trec rampa" si as vrea sa o si demonstrez, daca mi se va oferi posibilitatea. I Will Be Back! Sanatate, multe bucurii in suflet si sa ne vedem cu bine cat mai curand!