Potrivit agentiei Mediafax, la sfarsitul saptamanii trecute, ministrii finantelor si guvernatorii bancilor centrale din statele G20 (cele mai mari 20 de economii ale lumii), reuniti la Paris, au cerut imperativ tarilor principale din UE (Germania, Franta) sa prezinte, in termen de cateva zile (la summit-ul UE din 23 octombrie), un plan complet de rezolvare a datoriilor de stat care ameninta economia globala. S-a vorbit de "contagiune", de parca ne-ar ameninta iarasi ciuma din Evul Mediu. "Europa trebuie sa-si vina in fire!" a izbucnit ministrul japonez al finantelor, Jun Azumi. Niciodata, probabil, birocratii occidentali nu s-au confruntat cu un "ordin" atat de presant, exprimat in zile si ore. S-a invocat din nou "riscul unei puternice recesiuni globale" desi, deocamdata, cel putin tarile din afara zonei euro sunt oarecum senine si cred in "steaua" lor nationala, fie ca se numeste leu, leva, forint, zlot sau coroana. Aceasta este perceptia generala, dar am fost curiosi sa aflam ce gandeste despre evolutia crizei un specialist de talie europeana, fost europarlamentar si ministru al Finantelor, profesorul universitar de economie Daniel Daianu.
"Aria de vitalitate economica se va muta in Asia"
- Ministrii de finante ai tarilor din G20 ne dau vesti proaste: criza economica inca nu s-a sfarsit. Cum vedeti, in calitate de specialist, situatia mondiala si unde se situeaza Romania in acest moment?
- Si eu consider ca nu s-a iesit din criza. Ea nu are precedent dupa al doilea razboi mondial. Poate fi comparata numai cu Marea Depresiune din anii 1929-1933. Astazi, ne confruntam cu o criza provocata de supraindatorare publica si privata. Subliniez indatorarea privata, fiindca multi amintesc numai de datorii ale statelor, omitand ca unele dintre ele (ex: Spania, Irlanda) sunt la ananghie din cauza exceselor bancare. Productia din SUA si Europa nu a cazut, ca in anii evocati mai sus, intrucat guvernele si bancile centrale au intervenit salvator. Daca ar fi avut loc o "topire" a bancilor, ar fi existat riscul unor caderi de productie industriala de pana la 20%-30% din total, iar somajul ar fi fost considerabil mai mare. Consecintele sociale si chiar politice ar fi fost dramatice. Din pacate, lumea industrializata occidentala este prinsa, istoric vorbind, pe picior gresit. Trebuie sa iasa din criza, sa stimuleze cresterea economica in anii ce vin (fara crestere este greu sa platesti datorii), cand, oricum, aria de vitalitate economica se va muta in Asia. Este pentru prima data in istoria moderna (ultimele sute de ani) cand suprematia economica a Vestului este amenintata. Romania nu are cum sa fie decuplata de la aceasta criza, fiindca este adanc integrata in UE, financiar si comercial. Nu mai vorbesc ca sectorul nostru bancar, ca si sectoarele industriale cheie, sunt controlate de grupuri straine. Banca Nationala a exercitat rolul de supraveghetor cu rigoare. Dar cand pietele se zguduie, ceva stricaciuni nu pot fi evitate. Avem si circa doua treimi din comertul exterior cu tarile UE, ceea ce ajuta la bine, dar loveste la rau.
"Asezarea noastra periferica in UE poate reprezenta acum un atu"
- Pentru 2012, Romania are planuri ambitioase de crestere economica. Sunt realiste proiectiile guvernamentale?
- Romania trebuie sa incerce sa limiteze efectele crizei, care, repet, nu s-a sfarsit. Daca va avea loc un faliment dezordonat al Greciei, cu contagiune intensa, Europa va trece printr-o noua recesiune, care poate fi mai severa decat cea declansata de caderea bancii Lehman Brothers. Romania ar fi atinsa si ea de acest val. Chiar fara producerea unui faliment grecesc, incetinirea activitatii economice in UE trage in jos perspectivele de crestere la noi. Cifra oficiala prognozata de guvern, de 3,5% crestere a PIB-ului pentru 2012, nu este realista. Ceva in jur de 2% ar fi posibil, cu conditia, insa, de a nu avea un nou val recesionist in UE, o reinghetare a pietelor de credit. Daca incetinirea va fi severa in UE, PIB-ul nostru va creste foarte putin, s-ar putea sa avem o stagnare. Solutia salvatoare ar fi cresterea ratei de absorbtie a fondurilor europene, ca modalitate puternica de a introduce adrenalina in economia autohtona. Cifra de acum, de sub 4%, confirmata si de ministrul Leonard Orban, este descurajanta. Ar trebui sa combatem mai bine evaziunea fiscala, sa orientam resurse catre cheltuieli publice utile, sa alocam resursele pentru investitii dupa prioritati, chiar cu riscul de a nemultumi unele comunitati si clientela politica. Ar trebui sa avem o diplomatie economica inteligenta si agresiva, sa ne indreptam catre tari asiatice si din Orientul Mijlociu. Cu Turcia ar trebui sa dezvoltam un parteneriat economic special. Noi suntem la o extrema a UE. Aceasta asezare periferica poate reprezenta un atu acum. Totodata, ministrul Orban ar trebui sa incerce o orientare de resurse europene catre Eximbank si CEC, pentru finantarea de IMM-uri cu activitate buna. Sa fim pregatiti de o interventie urgenta, in cazul ca se intampla un eveniment extrem cu Grecia.
"Romania trebuie sa intre in zona euro, doar atunci cand va fi pregatita. Pentru mine, 2015 a fost si este o data fantezista"
- Credeti ca aderarea Romaniei la euro, in 2015, ramane o idee fericita?
- Opinia mea este ca zona euro are sanse mici sa supravietuiasca in forma actuala, daca nu au loc modificari in arhitectura sa institutionala si de politici. O uniune monetara nu poate rezista numai prin reguli fiscale; este nevoie de o coordonare mult mai stransa de politici economice si de o trezorerie comuna. SUA si Canada sunt uniuni monetare si acolo functioneaza bugete federale. Fondul de Salvare Financiara (EFSF) al UE, creat recent, este un embrion al unei trezorerii comune. Criza de acum arata ca, pentru o economie neperformanta, a fi in zona euro, in conditii de criza, este un calvar. De aceea, impartasesc teza ca Romania trebuie sa intre in zona euro doar atunci cand va fi pregatita. Pentru mine, 2015 a fost si este o data fantezista. Romania a semnat pactul euro plus, ceea ce ne obliga la disciplina bugetara. Dar sa avem in vedere ca dezvoltarea economica nu se rezuma la simpla disciplina bugetara. Avem nevoie de politica industriala, de politica educationala, de investitii masive in infrastructura si productie.
- Vi se pare realista ideea unor State Unite Europene, sustinuta de presedintele Basescu?
- Astazi, marea, adevarata intrebare este ce se intampla cu zona euro. Acolo sunt durerile cele mai acute. Daca uniunea monetara se prabuseste, intreg proiectul european este amenintat. Statele Unite Europene? Dar psihologia colectiva, in majoritatea tarilor din zona euro, este potrivnica adancirii integrarii. Nici nu s-au explicat cetatenilor avantajele acestei uniuni si acum, in criza, ei vad numai costuri, fie legate de austeritate, fie cauzate de transferuri fiscale, directe sau indirecte. Mai avem si pretul teribil al salvarii sistemelor bancare, care tensioneaza relatia intre cetateni (ca platitori de taxe si impozite) si guverne, vazute ca sprijinind lumea corporatista (bancara). Nu imi este clar daca in UE exista capacitatea politica de a carmi barca in directia adancirii integrarii, ca modalitate de a gestiona si rezolva criza.
- Romania a avut in august a patra crestere anuala a productiei industriale din UE (7,7%), in timp ce media europeana a fost de 4,3%. Cum traduceti aceste cifre?
- Cifrele exprima revenirea unor sectoare care au nise bune la export. Fiindca este evidenta legatura dintre dinamica unor exporturi si avansul productiei industriale. Pe de alta parte, incetinirea economica din mari tari europene nu este de bun augur. Consumul intern nu are cum sa compenseze o probabila slabire a cresterii exporturilor romanesti. Revin: doar absorbtia fondurilor europene ar fi o forta motrice. Dar pana acum, ea a fost slaba. Bine ca am avut un an agricol bun. Cum va fi 2012 insa este de vazut. Ar fi bine ca Ministerul Agriculturii sa faca stocuri mai mari la produsele de baza, ca politica de stat, pentru a atenua eventuale socuri de preturi in anul ce vine. Stocurile sunt necesare si pentru cazul unui nou val al crizei. Ca sa nu mai vorbim de criza alimentara, in plina dezvoltare pe plan international.
"Agricultura este adevarata mina de aur a Romaniei"
- Pe fondul retragerii Nokia, a aparut un raport international in care, la capitolul usurinta de a face afaceri, tara noastra e la coada, alaturi de Botswana. Din aceasta cauza credeti ca au plecat finlandezii?
- Scaderea investitiilor a avut loc in toate tarile nou intrate in UE. Ea este simptomatica pentru o perioada de criza. Nokia a plecat de la Cluj asa de lesne, si pentru ca nu a avut radacini. Ce-i lega pe ei de Romania? Sa comparam tipul de investitie de la Jucu (valoare adaugata mica, aport de completare de peste 80% din valoarea totala), cu cel facut de Renault la Mioveni. La Dacia se folosesc inteligenta si priceperea lucratorilor si inginerilor autohtoni; exista si un departament de cercetare si dezvoltare tehnologica. Cu asemenea investitii se mentine tesutul industrial al economiei si se razbeste in competitia globala! Fara ele, exista riscul de dezarticulare, ceea ce nu putini industriasi autohtoni au semnalat. Sper ca Ford sa revigoreze lanturile pe orizontala, iar Craiova sa aiba sansa de a redeveni un pol industrial.
- Economia romaneasca a primit o doza de oxigen din partea exporturilor (in august au crescut cu 24% fata de august 2010). Pot exporturile sa ne scoata din criza?
- Nu, exporturile singure nu pot. Romania nu este Germania, care exporta catre toate azimuturile, avand o forta competitiva iesita din comun. Economia noastra este de tip "anexa", depinzand enorm de ce se intampla in spatiul european.
- Ce loc ocupa agricultura in acest context?
- Agricultura, avand in vedere si o posibila criza a alimentelor, este adevarata mina de aur a Romaniei. Ar trebui ca statul roman, impreuna cu Comisia Europeana si cu aliatii strategici din UE in acest domeniu (Franta, Polonia, Belgia, Ungaria, Bulgaria etc.), sa promoveze ideea pamantului de buna calitate, ca activ european strategic, care sa asigure securitatea alimentara a Uniunii, sa asigure alimente la preturi accesibile. Pentru aceasta, este nevoie de o politica agricola adaptata provocarilor. Este nevoie sa realizam cadastrul, sa ajutam taranii prin investitii publice in logistica de colectare, stocare si distribuire a productiei. Asa cum se intampla in Austria, Elvetia, Belgia si Franta, taranii sa fie incurajati sa colaboreze intre ei, sa se asocieze pentru folosirea si gestionarea unei infrastructuri agricole. Aceasta infrastructura trebuie sa fie un mare proiect national, ca parte a politicii agricole a statului, si care sa fie finantat cu resurse europene.
"Accesarea fondurilor europene tinde sa devina un blestem, un sindrom al neputintei institutionale si al neglijentei politice"
- Ce i-a adus, pana in prezent, Romaniei calitatea de membru al UE?
- Apartenenta la Uniune se cuvine sa fie judecata intr-un sens profund. Intrarea tarii in democratie, fie ea si cu minusuri dambovitene, este nepretuita. Intrarea in UE a produs reforme politice si economice mari in Romania. Acestea sunt castiguri incontestabile. Drept este ca unele reforme au fost unilaterale ca abordare si nu au tinut cont de caracteristicile unei economii emergente. Criza ne-a lovit puternic, si pentru ca exista carente de fond ale modelului de crestere economica din deceniul trecut, cu indatorare externa excesiva si insuficienta orientare a investitiilor catre sectoare productive, ca si exuberanta bancilor in acordarea de imprumuturi, euroizarea economiei etc.
- Desi avem 800 de hipermarketuri in tara, nivelul vanzarilor nu scade in 2011 fata de 2010, adica romanii scot si au scos din portofele tot 20 de miliarde de euro pe an. Este "stagnarea in vanzari" un semn pozitiv?
- Stagnarea vanzarilor ca cifra globala indica scaderea puterii de cumparare a numerosi cetateni. Pe deasupra, oamenii sunt astazi mai cumpatati. Oricum, consumul nu are cum sa sustina relansarea economica, atat timp cat veniturile salariatilor, sustinute de productia interna, nu vor creste in termeni reali. Cautam aici un rol fondurilor europene. O absorbtie mult crescuta a acestora ar sustine productia, ar sustine prin aceasta consumul. Dar, din pacate, aceste fonduri tind sa devina un blestem al acestor ani, un sindrom al neputintei institutionale si al neglijentei politice.