Din pacate, asa cum s-a intamplat si in cazul dvs., dermatozele de natura herpetica sunt foarte greu de vindecat datorita unui virus extrem de rezistent. Chiar daca in urma unor tratamente reusite se obtine o remisiune a bolii, aparent vindecata definitiv, virusul ramane in continuare in stare latenta in organism, acutizand din nou boala, in anumite conditii favorizante.
Va recomand unele posibile tratamente naturiste, si anume: * comprese si badijonari de mai multe ori pe zi cu o solutie preparata prin fierbere (decoct) din 3 linguri de radacina de brusture tocata (Arctium lappa) la 250 g apa, precum si ungerea zonei afectate cu unguent cu propolis, pe care il puteti gasi la vanzatorii de produse apicole din piete. * In acelasi timp va pot fi utile si aplicatii locale cu Crema protectoare pentru buze cu actiune antiherpetica, produsa de firma "Exhelios" din Timisoara, avand in compozitia sa substante active din lemn-dulce, pelin negru si vitaminele A si E. Pe toate le gasiti in farmacii si la magazinele de produse naturiste.
Sper sa puteti obtine in timp scurt ameliorarea macar temporara a suferintelor dvs. Acordati atentie si sterilizarii lenjeriei intime prin fierbere.
BOICEA FLOREA - Draganesti-Olt, tel. 0249/46.62.02, 0741/37.27.94
"Nu-mi mai pot folosi mainile din cauza artritei"
(Raspuns pentru SILVICA LINCA - Bucuresti, F. AS nr. 981)
Stimata doamna, desi aveti leziuni interne la articulatii, eu va propun o reteta naturista care cu siguranta va va ameliora semnificativ durerile.
Ingrediente: 10 g coaja de salcie, 15 g roinita, 10 g cimbrisor, 20 g levantica, 15 g iasomie si 30 g sapte-degete. Toate ingredientele se pun intr-un borcan cu capac, iar peste ele se toarna 100 ml alcool de 60gr.. Se tin la macerat 12 ore. Recipientul se pune la fiert, pe baie de abur, cu 500 ml ulei de masline, timp de 3 ore. Se mai lasa la macerat 48 de ore. Se filtreaza, iar separat se topesc 30 g ceara de albine si 15 g rasina de pin alb. Se combina uleiul medicinal cu ceara topita si rasina, amestecand pana se omogenizeaza. Se pastreaza la frigider. Se aplica de 2-3 ori pe zi. Se maseaza circular. Daca nu aveti posibilitatea sa preparati unguentul, va rog sa ma contactati. Va doresc multa sanatate!
Dr. IOAN GH. MARGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, tel. 0722/73.52.72
"Mi-am pierdut mirosul"
(Raspuns pentru ANCA VOICU - Pascani, F. AS nr. 983)
Pierderea mirosului de care suferiti are implicatii majore in viata dvs.: anumite gaze si alimente alterate nu mai pot fi constientizate, dispare aroma alimentelor, deoarece simtul olfactiv este foarte inrudit cu simtul gustului ("gustul de la distanta"). Terapia tulburarii olfactive (pierderea mirosului in cazul dvs.) vizeaza dezobstructia nazala si ventilatia eficienta a epiteliului olfactiv (receptorii mirosului). Va recomand urmatoarea schita de tratament:
* Dimineata si seara, dupa mancare, se efectueaza lavajul (spalarea) foselor nazale cu o solutie salina (1 lingura sare gema la 1 l apa calduta), sau solutii sterile din apa de mare (Rhinomer, Nazomer, Sterimar).
* Se instileaza in fosele nazale cate 2 picaturi dintr-o solutie preparata daca va intereseaza va comunic reteta) si vitamina A uleioasa (sau ulei de catina).
* 10 zile sedinte de aerosoli cu dezametazona/ flixotide nebules in ser fiziologic - pulverizati 20-30 pufuri de Ocnasept (deodorant-aerosol 100% natural), in aerul din incaperi, in special deasupra patului unde dormiti, in vederea optimizarii microclimatului ambiental.
* Completarea tratamentului alopat cu fito-gemoterapie: tinctura/ ceai/ extract de coacaz negru si trei-frati-patati.
* Ionizari endonazale cu clorura de calciu.
* Vitaminoterapie: se administreaza injectabil i.m. zilnic cate 1 fiola B1 si B6.
* Obstructiile importante ale foselor nazale (hipertrofia cornetelor, deviatia de sept, polipoza nazala) asociate tulburarilor de miros, beneficiaza de cauterizare/mucotomie septoplastie sau chirurgie endoscopica a sinusurilor paranazale.
MIRCEA PEIA - specialist medicina complementara si reflexoterapie - Timisoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24
"Bunicul meu sufera de incontinenta urinara, dupa operatia la prostata"
(Raspuns pentru ELA G., F. AS nr. 986)
Nu de putine ori, sistemul muscular si nervos care controleaza retentia si eliminarea urinei pot fi afectate de boli, medicamente, infectii de tract urinar sau, ca in cazul bunicului dvs., de probleme ale prostatei sau complicatiile survenite in urma operatiei de prostata. Si afectiunile neurologice, cum ar fi boala Alzheimer, boala Parkinson si accidentul vascular cerebral, pot (la randul lor) produce incontinenta urinara. In majoritatea cazurilor, incontinenta apare fie datorita contractiei involuntare a musculaturii vezicii urinare, ducand la pierderea urinei, fie datorita faptului ca musculatura si tesuturile pelvine (cazul dvs.) sunt prea slabe pentru a invinge presiunea din vezica. Desi este suparatoare, incontinenta urinara nu este, in general, o problema medicala serioasa, chiar daca prevalenta acestei afectiuni creste odata cu varsta. Desi in cazul bunicului dvs. incontinenta urinara este datorata slabirii musculaturii pelvine, consecutiva chirurgiei prostatice, exista tratamente care pot determina redobandirea controlului asupra vezicii. In multe cazuri, controlul mictional poate fi redobandit prin tratarea cu succes a cauzei subiacente, sau prin modificarea comportamentului zilnic si medicatie specifica. Sunt convins ca medicul dvs. va poate recomanda efectuarea de exercitii specifice, care sa tonifice aria pelvina, sau exercitii de antrenare a vezicii pentru redobandirea controlului asupra mictiunii. Uneori, modificari minime in activitatea zilnica, cum ar fi mersul regulat la toaleta sau scaderea aportului de lichide inainte de culcare, pot ameliora situatia. Daca acest lucru nu se intampla si incontinenta persista, problema poate fi controlata, asa cum spuneam, prin medicatie, masuri speciale sau chiar interventie chirurgicala. Spre exemplu, relaxarea vezicii urinare si prevenirea contractiilor, in cazul incontinentei prin contractii involuntare, se pot obtine prin administrarea de anticolinergice, gen Detrol sau Ditropan.
In anumite cazuri de incontinenta, mai ales cele care au la baza patologii ale prostatei, pot fi necesare corectiile chirurgicale. Astfel, se poate practica implantarea chirurgicala a unui sfincter uretral artificial, care sa permita controlul deschiderii (eliminarea) si inchiderii (continenta) vezicii urinare.
Terapiile naturiste pot completa in mod fericit tratamentul alopat printr-o serie de plante medicinale precum: obligeana, anasonul, frunzele sau mugurii de mesteacan alb, merisorul (infuzii, decocturi, extracte, pulberi etc.).
Cand cauza incontinentei este o patologie prostatica, se poate folosi Prostenal, Lycopen (extract din tomate), uleiul din seminte de dovleac sau extractul de ghimpe. Chiar si pulberea obtinuta din coada-calului, planta renumita in special pentru efectul ei diuretic, este de un real ajutor in combaterea incontinentei urinare (6-8 lingurite de pulbere, zilnic).
Totodata, plantele cu efect astringent si tonifiant asupra planseului pelvin (tataneasa, rachitan, coada-racului - intern, si extern sub forma de cataplasma), la care se asociaza gentiana (oral, 3-4 lingurite pulbere pe zi) joaca un rol important in tratamentul incontinentei urinare, mai ales daca se utilizeaza si medicamente de sinteza bune in acest scop: Tofranil, Rinutan, Buscopan, Valium.
Sa auzim numai de bine!