Intotdeauna am citit cu placere diferitele articole care consemneaza lucruri ce par de domeniul fantasticului. Si, ca sa fiu sincer, zambeam cu neincredere la ceea ce citeam, fie in articolele din revista "Formula AS" sau din alte reviste, despre sentimentele animalelor fata de om sau despre anumite semne pe care natura le ofera omului, inclusiv semnificatia viselor si interpretarea lor.
Dar iata ca in ultima luna am fost pus in fata unor situatii pe care indraznesc sa vi le povestesc si, drept urmare, sa-mi zdruncin ironiile ce le faceam cand citeam articolele amintite mai sus.
Sunt un om in etate, am peste 70 de ani, profesor pensionar, care a trecut in viata prin multe intamplari, fara a le da interpretarea si importanta cuvenite. Dar inlantuirea unor evenimente recente m-a facut sa reflectez mult si, ca atare, am indrazneala de a le povesti si cititorilor dvs.
In urma cu trei luni, s-a pripasit in fata curtii un catelus care cerea cu insistenta sa intre inauntru. Desigur ca l-am primit, l-am indragit, si impreuna cu sotia i-am dat ingrijirile necesare. Iata insa ca dupa scurt timp, sotia mea, simtindu-se bolnava, s-a internat la Spitalul Municipal local, fiind insotita de o vecina. Pana la spital, care nu se afla prea departe de locuinta noastra, au fost "conduse" de catelusul amintit, care sub nici o forma n-a putut fi "convins" sa se intoarca acasa. Ba mai mult, a intrat in Camera de garda, situata la parter, impreuna cu sotia, neputand sa fie scos afara. A trebuit ca vecina noastra sa-l ia in brate si sa plece cu el din spital, ca astfel sa se linisteasca lucrurile. Aceasta se intampla in jurul orei 10.00 dimineata. Sotia a fost internata la etajul 4, salonul 1. Pe la ora 1.00 noaptea, tot salonul s-a trezit speriat din cauza unor izbituri puternice in usa, a unor incercari disperate de a se patrunde in interior. Sotia mea, fiind cu patul langa usa, a iesit sa vada ce se petrece. Pe culoar se gasea catelusul nostru, care la revederea cu "stapana" sa a inceput sa se gudure, incercand sa-i sara in brate. Cu mare greutate, sotia l-a "convins" sa plece. Coborand treptele, la fiecare pas se intorcea, parca luandu-si ramas bun de la ea. Si din acel moment, catelusul s-a pierdut, nemaivenind acasa. Intrebarea pe care mi-o pun: cum a reusit catelusul sa vina singur din oras la spital, sa urce la etajul 4, sa se aseze in dreptul salonului 1, mai ales ca era prima iesire a lui in centrul orasului? A fost un semn, o incercare sa-si ia ramas bun de la sotia mea, tinand cont ca peste putine zile ea a decedat, din cauza unei boli incurabile?
In perioada zilelor de spitalizare a sotiei, fiind singur acasa, am fost nevoit sa-mi gatesc sumar ceva. Am curatat niste cartofi ca sa-i prajesc. Ce mi-a fost dat sa gasesc in interiorul unui cartof? Formatul perfect al unei cruci, desi exteriorul cartofului era perfect sanatos, fara nici o urma de deteriorare. Peste doua zile, sotia mea a murit! Am aratat acest cartof tuturor celor care au venit la inmormantare. Daca aveam posibilitati sa-l fotografiez, va trimiteam si dvs. aceasta imagine.
Si un ultim eveniment. Un cunoscut de-al nostru, "nea Petrica", a venit in ziua mortii sotiei sa-mi spuna ca in noaptea din ajun a visat-o stand la o fereastra deschisa a locuintei noastre, cu coatele pe pervaz si uitandu-se disperata afara, unde se incrucisau o serie de drumuri. A venit sa-mi povesteasca visul, nestiind ca sotia mea decedase in dimineata acelei zile.
Repet, n-am fost superstitios in viata, n-am crezut in semne, vise etc., dar parca prea multe intamplari se leaga de un singur eveniment: moartea sotiei mele.
Prof. CONSTANTIN MANOLIU - Campina