Vestile de pe frontul luptei cu criza economica sunt contradictorii: in timp ce unii, mai ales de peste ocean, canta deja prohodul Uniunii Europene, principalii lideri ai UE ne linistesc, vorbind de o noua strategie salvatoare, prin recapitalizarea principalelor banci si prin stergerea a 60% din datoriile Greciei la banci private. Pericolul unei noi recesiuni bantuie, totusi, batranul continent. Nimic nu mai e sigur, nimic nu mai este predictibil. Laureati ai premiului Nobel nu mai indraznesc sa "ghiceasca" viitorul. Din coltul sau aurit, celebrul profet al crizei, Nouriel Roubini, socheaza cu scoaterea de la naftalina a lui Marx, caruia-i da dreptate cand prevede colapsul apropiat al capitalismului. In acest context, Romania se mentine pe directia buna si nu da semne ca ar cadea iarasi in butoiul cu pucioasa al recesiunii. Dimpotriva, tocmai a iesit din zona "non-investment grade", devenind iarasi atragatoare pentru investitii, gratie unei note bune acordate de zgarcita agentie de evaluare fiscala Fitch. Astimp, in Ungaria ploua cu "revizii": Moody's si Standard&Poor's ar pregati pentru luna viitoare retragerea Budapestei din categoria "investment grade" si declasarea ei la un nivel inferior, unde a fost si Romania pana acum, adica la "non-investment grade". Mari emotii la Budapesta, dupa aceasta stire data de Reuters! Care iata ce mai spune: "De la BB+ pentru creditele pe termen lung in valuta, Romania urca la BBB-, fiind recomandata pentru investitii". S-a imbunatatit si plafonul de tara al Romaniei: de la BBB, la BBB+, iar ratingul pentru credite pe termen scurt a fost revizuit tot in crestere, de la B la F3... Limba de lemn a finantistilor a inceput, iata, sa faca parte din viata noastra. Retinem, totusi, o fraza inteligibila din comunicatul Fitch: "Upgrade-ul (acordarea unei note mai bune) reflecta progresele realizate de Romania in recuperarea de pe urma efectelor crizei financiare, inclusiv o revenire a cresterii economice, reducerea deficitului de cont curent si reducerea deficitului bugetar". In Bucuresti, pe strada Doamnei, intr-un birou din monumentala cladire a BNR, lucreaza pana noaptea tarziu, aproape in fiecare zi, un domn mai dinamic decat un adolescent, pentru care cifrele si "upgrade"-urile sunt un fenomen bine stapanit. Gratie "traducerilor" pe care le face din "limba financiara", in fiecare zi, la cate o televiziune si in paginile cate unui ziar, avem posibilitatea sa intelegem ce se intampla cu viata noastra economica. Vorbesc despre Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, omul care deseori ne scoate frica din oase... "Poet al cifrelor", el extrage esenta din complicata miscare a "astrelor" economico-financiare. Prin comunicatele lui limpezi, precise si mai tot timpul optimiste, BNR ("Guvernul guvernelor") face injectii de incredere in randul populatiei si al lumii afacerilor.
"Ne mai ajuta si pe noi Dumnezeu. Suntem feriti de pericolul colapsului bancar"
- Este adevarat, domnule consilier, ca aparent trecuta criza economica va reveni si mai violent in lume?
- Sunt mai multe voci, in America si in diverse parti ale lumii, care apasa foarte puternic pe aceasta pedala, si anume, ca lumea va fi bantuita de o noua criza sau de o noua recesiune. Trebuie insa facuta o precizare: criza si recesiunea nu sunt unul si acelasi lucru. Chiar marii specialisti fac uneori aceasta confuzie, amesteca planurile. Noroc cu Eurostat-ul (biroul de statistica al UE), care a definit diferit cele doua notiuni. Astfel, recesiunea este legata de miscarea PIB-ului (Produsul Intern Brut), adica de o cadere continua, mai mult de doua trimestre. Fiecare tara mare capitalista a fost in recesiune: SUA in 2008, Italia in 2008-2009, Franta in 2008-2009, apoi s-au redresat, dar asta nu inseamna ca au iesit din criza. Pe scurt, criza este intregul, iar recesiunea este o parte a crizei. Si Romania, alaturi de tarile mentionate si de altele, a iesit din recesiune, dar n-a iesit din criza. Deci, criza e peste noi, e puternica si, mai ales, ne ameninta cu perseverenta. La aceasta ora, sunt sub vizor banci europene. Bugetele europene sunt foarte multe in dezechilibru, avand in vedere ca datoriile suverane (publice) ale multor tari sunt peste plafonul de 60% din PIB, cerut de UE: Italia, peste 100%; Grecia, 160%; Franta, peste 80%, SUA, peste 100% etc. In schimb, Romania sta mult mai bine, cu o datorie publica externa de 20 de miliarde de euro, adica sub 35% din PIB (daca adaugam si datoria interna). In paralel, deficitele bugetare occidentale sunt in crestere si asistam la un razboi psihologic intre America si Europa. UE insista, in continuare, pe redresarea bugetelor, America spune: lasati bugetele, ocupati-va de cresterea economica! Batalia e mare. Europa vrea reglementare in sistemele financiare, America doar zice ca vrea, dar nu face. Lucrurile sunt foarte complicate, sistemele financiare sunt atat de sofisticate si atat de evoluate, incat o pot lua foarte usor inaintea reglementarilor.
- Cum sta Romania in acest carusel?
- Noi am echilibrat cat de cat bugetul. Sigur ca are tendinte de rabufnire, dar acestea pot fi stavilite. Avem destule banci romanesti la care sa apelam pentru finantarea deficitelor. In tarile occidentale insa, se discuta acut despre eventualitatea ca bancile sa intre in colaps. Se vorbeste de pericolul real al unei noi recesiuni. De altfel, Roubini vorbeste de un W (dublu v), adica de o recesiune care a coborat, apoi a urcat; iar va cobori si abia apoi va urca spre crestere economica, pentru o perioada mai lunga. Adica ne spune: nu va culcati pe o ureche, ati iesit din recesiunea care a stat pe la noi trei-patru trimestre, dar nu s-a terminat, urmeaza un nou ciclu. Sper sa se insele, pentru ca si profetii se insala, mai ales ca, in conditiile actuale, este tot mai greu sa ghicesti viitorul. Intrebat unde ne aflam pe aceasta scara a amenintarilor, am spus: iata ca ne mai ajuta si pe noi Dumnezeu, nu suntem uitati aici, la poalele muntilor Carpati, pentru ca, de data asta, noi chiar suntem feriti de acest pericol, al colapsului bancar. Am avut insa grija sa adaug: Dumnezeu si Banca Nationala! De ce? Pentru ca Romania, in momentul de fata, pot sa spun ca este intr-un paradox, in sensul ca avem criza economica, este limpede, dar nu avem criza financiara. Si nu avem criza financiara, gratie BNR, care a tinut cu dintii de stabilitatea financiara a sistemului financiar si, pana la urma, de stabilitatea financiara a tarii. Ganditi-va ce s-ar fi intamplat daca, din bugetul nostru subred, Romania ar fi trebuit sa sustina bancile sa nu cada, cum face in aceste zile Belgia, cu Banca Dexia, si cum se pregatesc sa faca Franta, Italia, Spania, Germania si celelalte. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi cazut o banca, iar statul, potrivit legii garantarii depozitelor, ar fi fost nevoit sa asigure cate o suta de mii de euro pentru fiecare deponent? De unde ar fi platit atatea sute de milioane?
"Eventualele probleme ale bancilor-mama din Europa nu vor genera un efect de domino in Romania"
- Ce este o criza financiara si cum poate Romania s-o evite si in viitor?
- O sa incep cu povestea lui Thomas Friedman, editorialist la The New York Times. Intr-una dintre cartile lui excelente, "Lexus si Maslinul", se refera la crizele din Asia de Sud-Est, din 1997, care au fost crize financiare. Acolo, moneda s-a depreciat intr-o noapte cu 30%. Or, cand iti cade moneda in 24 de ore cu 30 la suta, e foarte grav. Leul s-a depreciat cu 2% intr-o luna, si s-a comentat ca BNR a scapat haturile din mana, ca a facut, ca a dres... In acelasi timp, intre 5-30 septembrie trecut, zlotul polonez s-a depreciat cu 10%, forintul unguresc cu 8%, iar leul, vezi bine, cu numai 2%. S-a vazut ca e ceva regional, ca au plecat investitori din zona. In zilele evocate de Friedman, soferul de taxi l-a plimbat prin Bangkok si i-a numarat vreo suta de banci, trecand pe langa ele si spunand la fiecare: "moarta"... "moarta"... "moarta". Asta-i criza financiara! Cartea spune ca, atunci cand se prabuseste moneda mai mult de 15% intr-o zi, ai intrat in criza financiara. Asa se duc toate economiile populatiei si se golesc conturile firmelor. Gratie atentiei BNR, pe noi ne-a ferit Dumnezeu de o astfel de catastrofa. Eventualele probleme ale bancilor-mama din Europa nu vor genera un efect de domino in Romania, deoarece, asa cum am mai spus, desi cu capital strain, acestea sunt banci romanesti, iar BNR nu le scapa din ochi.
- De ce se spune ca SUA poate trece peste criza tiparind dolari? UE nu poate tipari euro? Romania nu poate tipari lei?
- America, da, tipareste. Din moment ce 70% dintre decontarile lumii se fac in dolari si numai 30% in euro, e vorba de o moneda valoroasa, care nu se teme de tiparnita Bancii centrale. Vorbind de tiparnita euro sau a leului, intervine traditia. In criza din 1929-1930, America a avut un somaj de 50%, si in memoria americanilor a ramas acea imagine terifianta a somajului masiv, a milioanelor de someri bantuind pe drumuri fara nici un rost. De atunci, a ramas ideea ca un astfel de somaj nu mai trebuie acceptat, chiar cu pretul inflatiei. UE, Banca Centrala Europeana, care este construita pe modelul german, are in memoria colectiva alte imagini: inflatia teribila din anii' 20, din Germania, cand a venit Hitler la putere. Atunci, pretul painii ajunsese la 24 de miliarde de marci dimineata, iar pana seara, crestea de nu mai puteai sa numeri. Astfel a ramas inflatia o obsesie si un obiectiv al Europei, deci si al Romaniei, spre deosebire de SUA, unde este acceptata in anumite limite si momente. Iata de ce tiparnitele europene sunt lasate sa someze.
- Banca Nationala monitorizeaza bancile si cauta cu lumanarea orice urma de slabiciune. A gasit ceva?
- BNR stie exact ce se afla in sistemul bancar. Toate filialele bancilor straine sunt, in realitate, banci romanesti, indiferent cum se numesc. Nu e nici un fel de putregai in aceste banci, nu sunt nici un fel de active toxice, pitulate prin bilanturi sau in afara bilanturilor. Solvabilitatea este foarte buna, lichiditatea este buna, toti indicatorii sunt buni.
"Dupa trei ani de criza, stabilitatea pietei valutare din Romania nu s-a clintit"
- Cum a reusit BNR sa puna la punct un sistem bancar atat de solid?
- N-a reusit usor si, mai ales, a intampinat riscuri mari, pentru ca, in momentele de boom, cand banii circulau prin lume intr-o veselie, in Romania, intre 2004-2008, au intrat cate 16 miliarde de euro pe an! In conditiile astea, BNR a tinut cu dintii sa nu dea drumul la active toxice, primind in schimb tot felul de blesteme, inclusiv din partea guvernelor, ca suntem "neo-ortodocsi", "neo-conservatori" si nu mai stiu cum... Ca nu vedem deschiderile lumii, ca suntem inchistati. Un prieten de-al meu striga la televizor ca suntem ca in Uganda... Ei bine, toate astea se intorc acum intr-un beneficiu pentru tara. Stiind ca se bucura de increderea societatii, BNR a fost nevoita sa-si explice incontinuu politica monetara si toate politicile in general; si-a asumat un rol de participant la educarea economica si financiara a populatiei. Exemplul stabilitatii pietei valutare, mentinuta de BNR, este plin de invataminte. Dupa trei ani de criza, aceasta nu s-a clintit.
- La New York, demonstrantii se straduiesc sa ocupe Wall Street-ul. Pe forumuri, diversi economisti acuza bancile ca sunt cancerul zilelor noastre. Roubini prevesteste moartea capitalismului. Cum vedeti toate aceste semne?
- Ca miscari populiste. Din punctul meu de vedere, este un fenomen foarte grav. La fel de vinovate de criza mondiala sunt parlamentele, guvernele, politicienii. Ce sa facem? Sa renuntam la democratie? Sa ne intoarcem la dictatura statului atotstapanitor? America a mai avut perioade de populism virulent: presedintele Jackson (1829-1837) a desfiintat, spre exemplu, Banca Centrala a Americii. Vorbind despre bancile din prezent, sigur ca o parte dintre ele au gresit. Si-au luat un avant nepermis de mare. Asta este una. Doi: daca bancile nu vor fi aparate, masinaria cresterii economice o sa ramana in pana, pentru ca nu va mai avea combustibil, adica bani.
- Asadar, vom avea criza si in 2012. Cum va functiona relatia guvern-sistem bancar, stiut fiind ca guvernul este cel mai important client al bancilor?
- Ca si pana acum, intr-o ecuatie salvatoare pentru angajatii la stat. Adica, guvernul se va imprumuta pe termen scurt sa plateasca pensiile si salariile; va primi, spre sfarsitul lunii, taxele de la datornicii intarziati, isi va plati datoria la banci, apoi, luna urmatoare, se va imprumuta din nou; iar va incasa de la marile firme datornice (care, la randul lor, incaseaza intre timp banii pe marfurile vandute la export), apoi iar isi va plati datoria bancara, si tot asa, din aproape in aproape, pana cand PIB-ul se va intari, adica vom iesi din criza si imprumuturile vor deveni exceptia, nu regula. Cu toata criza, acest sistem de imprumut si plata la zi a salariilor si pensiilor, chiar daca au fost ciuntite, au fost posibile, tocmai pentru ca sistemul bancar romanesc este solid.