Urmasii nedemni ai lui Noe
Conform Cartii de capatai - Biblia, singurul care nu a dat gres in profetia sa asupra finalului apocaliptic al lumii a fost Noe. Dupa el, sute de pseudo-profeti s-au aventurat in a anunta, de fiecare data gresit, data cand lumea va inceta sa mai existe.
Inainte de a parasi aceasta lume, sfantul Ioan Evanghelistul a scris Apocalipsa, ultima carte din Noul Testament, unde infatiseaza felul in care va disparea omenirea. Data exacta insa nu a fost specificata, de aceea, primii crestini au inceput sa faca fel de fel de supozitii, in legatura cu a doua venire a lui Hristos. Se poate spune ca asa a inceput "afacerea" sfarsitului lumii. Netinand cont de spusele apostolului Marcu: "Cat despre ziua aceea sau ceasul acela, nu stie nimeni: nici ingerii care sunt in cer, nici Fiul, ci numai Tatal", oamenii au pornit a se intrece in presupozitii.
In perioada crestinismului timpuriu, in secolul II, unul dintre primii care a incercat sa ghiceasca data Apocalipsei a fost Montanus. El a pretins ca revelatiile sale vin direct de la Duhul Sfant si a profetit ca sfarsitul lumii este aproape si ca Hristos se va cobori din ceruri in anul 156. Insa nimic din ceea ce a fost prezis nu s-a adeverit, Montanus fiind declarat eretic si condamnat la moarte.
Au mai trecut 500 de ani si o noua Apocalipsa a fost anuntata. Anul 666. Anul fiarei. Un an ideal pentru Apocalipsa. Doar ca nici atunci nu s-a intamplat nimic. Asa ca oamenii au decis sa astepte pana in 999.
In timpul primului mileniu crestin, religia domina viata sociala, tot ceea ce era legat de Biserica si Dumnezeu fiind asimilat foarte usor. Dupa cum povestesc cronicarii vremurilor, anul 1000 a adus in intreaga Europa panica si groaza. Convingerea ca in acel an lumea se va sfarsi a fost confirmata de "semnele" descoperite de oamenii de stiinta - eclipse solare, alinierea planetelor, meteoriti si ploi cumplite. Razboaiele, foametea si ciuma care au lovit necrutator lumea la sfarsitul secolului X au fost interpretate, de asemenea, ca fiind prevestiri. Ingroziti, oamenii au inceput sa-si vanda casele, sa-si doneze averile Bisericii, paganii s-au crestinat, iar altii s-au calugarit, asteptand in rugaciune ziua de apoi. Se spune ca la cumpana dintre milenii, cand orologiul a batut ora 12, mii de oameni au innebunit sau chiar au murit de groaza marelui sfarsit.
Sirul falselor preziceri nu s-a sfarsit aici si, in secolul XIII, insusi capul Bisericii de la apus, Papa Inocentiu al III-lea, anunta public ca a Doua venire a lui Iisus si, implicit, sfarsitul lumii, aveau sa se petreaca in anul 1284. Teoria lui se baza pe un calcul ce consta din adaugarea cifrei 666 la anul fondarii religiei islamice. Din fericire pentru el, Papa Inocentiu al III-lea nu a supravietuit pana in acel an, sustragandu-se astfel de la obligatia unei jenante explicatii pentru eroarea sa.
Incepand cu anii 1700, mai multi fondatori ai diferitelor curente religioase au proorocit date exacte pentru sfarsitul lumii, bazandu-se, chipurile, pe revelatii divine sau pe descrieri din Biblie. Desi prezicerile lor se dovedeau a fi false, "profetii" nu se lasau descurajati, anuntand apocalipsa dupa apocalipsa. Panica s-a prelungit pana la sfarsitul secolului XIX, perioada in care au luat nastere o multime de miscari religioase si secte care s-au intrecut in vestirea celei de-a doua pogorari a lui Hristos pe pamant. Dintre toti liderii acestora, cei mai ferventi s-au dovedit a fi predicatorii americani.
In anul 1843, prima pagina a ziarelor americane era tinuta aproape zilnic de William Miller, un simplu agricultor care, prin profetia sa, a declansat o adevarata isterie. Conform calculelor sale, el anunta ca intre 21 martie 1843 si 21 martie 1844, va avea loc Judecata de Apoi, ziua in care fiecare va primi rasplata pentru faptele sale. In limba engleza, venirea lui Hristos se traduce prin cuvantul "advent", astfel ca adeptii lui Miller au fost numiti adventisti. Ascultandu-i predicile, care indemnau la pocainta, in ultima zi a perioadei prevazute, sute de oameni au iesit pe strazi si au asteptat impreuna marele eveniment. Pentru a-si lua revansa fata de membrii sectei sale, dezamagiti de falsa predictie, William Miller recalculeaza termenul fatidic, iar Apocalipsa este "reprogramata" o luna mai tarziu. Dar si de asta data, ziua a trecut fara ca vreun miracol sa se produca, iar Miller si-a declarat public infrangerea: "Imi marturisesc greseala si-mi recunosc dezamagirea; cu toate acestea inca mai cred ca ziua venirii Domnului este foarte aproape, chiar la usa".
Apocalipsa dupa Camping
In data de 21 mai anul acesta, intreaga planeta astepta cu sufletul la gura Apocalipsa prezisa de predicatorul american Harold Camping. Desi sunt multi cei care nu au dat crezare spuselor sale, sute de mii de oameni s-au lasat prada panicii cumplite provocate de campania agresiva a falsului proroc. Strazile Americii au fost impanzite cu panouri publicitare, afise si reclame care anuntau necrutatorul sfarsit, "garantat de Biblie", toate acestea pe cheltuiala "filantropului", care era gata sa-si "risipeasca" intreaga avutie pentru a avertiza omenirea. Potrivit teoriei lui Camping, apocalipsei nu i-ar fi supravietuit decat credinciosii adevarati, adica doar doua sute de milioane de suflete. Restul omenirii de 6,5 miliarde de "pacatosi" erau condamnati sa dispara pur si simplu in neant, lipsiti pana si de "dreptul" de a ajunge in iad.
Acesta, insa, nu a fost primul sau mesaj profetic, Camping trambitand sfarsitul lumii si in 1994, pe 15 septembrie. Dupa fiasco, americanul si-a reluat cercetarile referitoare la data apocaliptica, folosindu-se de studiile asupra numerologiei din Biblie.
Fostul inginer in varsta de 89 de ani, acum mare propovaduitor, este un oaspete frecvent al postului "Family Radio", al carui co-fondator si este. Potrivit mass-mediei americane, respectivul canal radio, ce emite in peste 40 de limbi, castiga anual peste 120 de milioane de dolari.
Nibiru - o planeta fantoma
O varianta des vehiculata, referitoare la marele sfarsit ce va urma, este aceea potrivit careia o planeta numita "Nibiru" va lovi Pamantul, si asta chiar foarte curand, adica in 2012. Cu toate ca sondele spatiale lansate de NASA, Pioneer 10, Pioneer 11, Voyager 1 si Voyager 2 au dovedit ca respectiva planeta nu exista, sunt multi cei care cred cu tarie ca acesta este astrul care va provoca apocalipsa.
Conform scriitorului de origine azera, Zecharia Sitchin, sistemul nostru solar nu este alcatuit din noua planete, ci din douasprezece, ultima fiind "Nibiru". Aceasta idee face subiectul unei carti, scrisa in anii '70, "A douasprezecea planeta", in care autorul sustine ca ar fi descoperit si tradus niste tablite sumeriene, in care se mentioneaza existenta planetei Nibiru. Sitchin afirma ca textele descifrate ofera o explicatie a originii speciei umane, conform careia locuitorii planetei Nibiru, numiti "anunnaki", ar fi vizitat Pamantul si ar fi creat omul. Interpretarile sale au fost contestate de multi istorici si arheologi, care au remarcat o sumedenie de inadvertente intre textele originale de pe placute si traducerile oferite de scriitorul azer, lucrarea sa fiind clasificata de oameni de stiinta profesionisti ca pseudo-stiinta. De cealalta parte a baricadei se afla ufologii si adeptii teoriei conspiratiei, care ii acorda credit, prin simpla convingere ca guvernul american ascunde existenta planetei Nibiru. Ei argumenteaza ca Pamantul este in pericolul de a fi lovit de acest corp ceresc si autoritatile nu vor sa creeze panica. Catastrofa a fost initial prevazuta sa se petreaca in mai 2003, dar cum nimic nu s-a intamplat, cumplita data a fost mutata in decembrie 2012.
"Nibiru si alte povestioare despre planete aflate in deriva sunt o farsa care circula pe Internet. Nu exista nici o dovada a acestor supozitii. Daca Nibiru ar fi fost reala si ar fi condus la o coliziune cu Pamantul in 2012, astronomii ar fi urmarit-o cel putin in ultimul deceniu. S-ar fi apropiat de Pamant si ar fi vizibila acum chiar cu ochiul liber. Cu certitudine, Nibiru nu exista". Aceasta este una din afirmatiile sustinute de David Morrison, reputat cercetator la NASA, publicata pe site-ul lor oficial inca din anul 2009.
Controversa in jurul astrului, starnita in urma cu peste 30 de ani, isi pastreaza actualitatea, iar misterul pare de nedezlegat.
Miturile apocalipsei
Inversarea polilor magnetici ai Pamantului
Cei care, din varii motive, raspandesc zvonuri si informatii nefondate despre sfarsitul lumii, sustin ca exact in anul 2012 polii magnetici ai Pamantului se vor inversa brusc. Polul Nord va deveni peste noapte Polul Sud, iar aceasta rasturnare a globului va provoca, evident, un dezastru catastrofal. Nimic mai fals, sustin oamenii de stiinta din intreaga lume, cercetatori de inalta clasa. "Polii magnetici sunt localizati in apropierea celor geografici, iar pozitia lor se modifica, intr-adevar, in timp, insa aceasta transformare este total imperceptibila de catre orice forma de viata de pe Pamant. Nu este nimic extraordinar sau iesit din comun, in nici un caz nu poate duce la o calamitate. Exista, desigur, asemenea miscari, polul magnetic de la nord, spre exemplu, se deplaseaza catre vest cu o viteza de 0,2 pe an. O asemenea inversare totala s-ar putea produce, insa asta ar dura multe mii de ani", declara Anatoli Perminov, directorul Agentiei Federale Spatiale Ruse.
Parada dezastruoasa a planetelor
Ultima parada a planetelor, vizibila de catre observatorul de pe Pamant, a avut loc anul trecut. In august 2010, astrii de pe bolta cerului s-au aliniat pe o axa cu o eroare de cinci grade, Pamantul situandu-se pe aceasta linie, cu Jupiter si Uranus, pe de o parte, iar cu Venus, Marte si Saturn, pe de alta. La scurt timp, li s-a alaturat si Luna. Fenomenul astronomic, considerat un adevarat spectacol cosmic, este, intr-adevar, foarte rar, dar acest eveniment nu poate duce, cu certitudine, la disparitia planetei noastre, asa cum am putut constata cu totii, in vara anului precedent.
Partizanii finalului omenirii afirma, cu tarie, ca pe 21 decembrie 2012, toate planetele se vor alinia, ca Pamantul se va afla in centrul Caii Lactee si asta va pricinui marea nenorocire. Conform stiintei care se ocupa cu studiul legilor ce guverneaza cosmosul, cu galaxiile, planetele si stelele, adica astronomia, Calea Lactee este galaxia gazda a sistemului nostru solar. Aceasta galaxie are forma unei spirale uriase, iar Pamantul se afla la una din marginile sale, la 28 de mii de ani lumina de centrul ei galactic. Planeta noastra realizeaza un ciclu de rotatie in jurul centrului intr-o perioada de aproximativ 250 de milioane de ani, pastrand intotdeauna aceeasi distanta fata de el. In aceste conditii, este imposibil ca Pamantul sa ajunga in mijlocul galaxiei, creand premisele unui dezastru apocaliptic.
Un meteorit gigant va lovi Pamantul?
"Teoretic, este posibil ca Pamantul sa fie lovit de un asteroid, caci dintotdeauna planeta noastra a fost predispusa impacturilor cu asteroizi si comete, dar dimensiunile acestuia ar fi mici si, categoric, nu ar aduce nici o catastrofa", declara savantii de la NASA.
Pe suprafata Terrei, sute de cratere stau drept marturie impacturilor asteroizilor cu Pamantul, insa cele mai multe au dimensiuni reduse. Cel mai mare crater de impact descoperit pe Pamant se afla in apropierea orasului Vredefort, in Africa de Sud, si are un diametru de aproximativ 250 de kilometri. Marimea lui uriasa a determinat includerea pe lista siturilor de patrimoniu international, fapt ce pare aproape amuzant, in contextul in care in ultimii ani oamenii au dezvoltat o adevarata obsesie legata de asteroizi. Pentru ei insa, exista si vesti bune, asteroidul care a lovit Africa are o varsta respectabila, adica peste 2 miliarde de ani, iar probabilitatea ca un asemenea bolid sa loveasca din nou Pamantul este egala cu zero. In prezent, NASA desfasoara un proiect numit "Paza spatiului cosmic", prin care se monitorizeaza spatiul din jurul Pamantului, pentru a depista orice asteroid care se apropie de planeta noastra. In ultimii doi ani, de cand zvonul despre 2012 a luat amploare, cercetatorii de la agentia spatiala americana au facut repetate declaratii publice, pentru a linisti oamenii ca nu exista nici o asemenea amenintare.
Mayasii - plictisiti de apocalipsa din 2012
Piatra de temelie a teoriei ca lumea se va sfarsi in decembrie 2012 este calendarul mayas, care, intamplator, se termina pe data de 21.12.2012. Inca de la inceputul secolului XX, savantii au incercat sa realizeze o corelatie intre calendarul vechii civilizatii Maya si cel gregorian, care se foloseste in zilele noastre. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca inceputul Marelui Ciclu, sau ziua 0.0.0.0.0, coincide datei de 11 august 3114 i.e.n. si se finalizeaza in 13.0.0.0.0, in corespondentul GMT, 21 decembrie 2012. Insa creatorii acestor calendare antice, fie ca este vorba despre azteci, mayasi, incasi sau egipteni, nu legau deloc anul 2012 de sfarsitul lumii sau apocalipsa, ci vorbeau doar despre inceperea unei noi perioade in viata oamenilor.
Amerindienii Hopi, popor ce traieste in prezent in sud-vestul Statelor Unite, descendenti ai aztecilor din Mexic, au o indelungata traditie profetica si sunt printre cei mai renumiti samani ai Americii. Prezicerile inteleptilor acestui trib au devenit cunoscute recent, cand tot mai multi cercetatori au confirmat proorocirile pieilor rosii, gasindu-le corespondent in descoperirile stiintifice actuale sau in marile evenimente mondiale. "Pamanturile pieilor rosii vor fi profanate de cai de fier, manati de Omul Alb", ceea ce cu siguranta se refera la aparitia trenurilor din secolul XIX, pe teritoriile locuite de amerindieni. "Omul Alb va crea o ciuperca de praf care se va vedea din departari. Pamanturile acelea vor fi seci, neroditoare si veninoase pentru o lunga perioada". Dupa cum se stie, aceasta profetie s-a adeverit in 1945, la Hiroshima.
Indienii Hopi au vorbit despre anul 2012, dar numai in sensul ca atunci se va termina perioada a patra si va incepe perioada de purificare, de 25 de ani, ce se va sfarsi prin nasterea lumii a cincea.
Astfel de credinte se regasesc la cele mai multe civilizatii antice. Incasii denumeau anul 2012 "data de intalnire cu noi insine", aztecii - "al saselea Soare, anul aparitiei unui nou tip de oameni", iar mayasii il numeau "jubileul creatiei", sfarsitul celui de-al 13-lea baktun, cifra 13 fiind pentru ei sacra.
Potrivit lui Apolinario Chile Pixtun, liderul mayasilor din Guatemala, interpretarea apocaliptica a acelei inregistrari din calendarul lor antic este "o pura scornire occidentala", nicidecum un element al mitologiei Maya. Recent, el a declarat ca deja este obosit de aceasta isterie, iar interminabilele intrebari fara sens despre fantezia 2012 aproape ca l-au scos din minti.
Desi oamenii de stiinta atesta cunostintele fabuloase de astronomie si matematica ale civilizatiei Maya si recunosc abilitatile lor exceptionale de a prevedea evenimentele viitoare, calendarul lor complex nu pomeneste nimic despre nici o apocalipsa ce va sa vie in 2012. Asa cum calendarul nostru se sfarseste cu data de 31 decembrie, tot asa si cel mayas se termina pe 21 decembrie.
Falsele interpretari recente ale calendarului Maya si cumplita panica in care acestea au adus omenirea in secolul XXI au fost opera unor talmaci fara constiinta, fara scrupule, care au vizat gloria desarta sau dorinta necumpatata de castig imediat. Dintre toate variantele de sfarsit apocaliptic, cea mai plauzibila, dar si cea mai trista este aceea conform careia omenirea va disparea din cauza lacomiei, egoismului si vanitatii. Asa cum se spune in Proverbe, din Biblie (6:16-19) "Sase lucruri uraste Domnul, si chiar sapte Ii sunt urate: (1) ochii trufasi, (2) limba mincinoasa, (3) mainile care varsa sange nevinovat, (4) inima care urzeste planuri nelegiuite, (5) picioarele care alearga repede la rau, (6) martorul mincinos, si (7) cel ce starneste certuri intre frati".
Pana la Judecata de Apoi, a carei zi ramane ascunsa mintii omenesti, trebuie sa credem ca omul inca se poate mantui de toate aceste pacate capitale, ca bunul simt va prevala si omenirea se va bucura din plin de darul pe care Bunul Dumnezeu i l-a dat - Viata.