Se poate spune, desigur, ca grupul contestatarilor a fost manipulat de USL, dar argumentul nu este suficient. Premierul Boc, liderul PDL-ului, a acuzat sindicatele drept sursa a agitatiei, sindicatele fiind, dupa cum se stie, apropiate de PSD, pilonul central al USL. Cauza manifestatiei timisorene si, probabil, a celor mai multe dintre urmatoarele este, mai degraba, incapacitatea administratiei de a redresa situatia economica a tarii. In contextul crizei, majoritatea romanilor au inteles necesitatea masurilor dure propuse de guvern (taieri salariale, pensii inghetate, TVA marit), chiar daca le-au suportat greu. Guvernul a fixat insa anume termene pentru aplicarea acestor masuri si pentru redresare. La scadenta s-a vadit, si datorita persistentei globale a crizei economice, ca termenele nu pot fi respectate. Uzurii obisnuite provocate de guvernare unui partid la putere i s-a adaugat acum si cea mai grava, provocata de gestiunea incompetenta a propriilor proiecte. PDL-ul nu a reusit nici macar concretizarea vreuneia din marile campanii propagandistice, utilizate de toate partidele romanesti postcomuniste, precum stoparea coruptiei, reducerea birocratiei, reformarea asistentei sociale etc. PDL-ul, aflat la guvernare, a inceput sa se pesedizeze, sa preia metehnele partidului "copiilor lui Iliescu", de clientelizare a societatii, de parazitare a statului, de incremenire in propriile proiecte, reduse treptat la formule declarativ-populiste. Chiar si aspiratia prezidentiala de restructurare a statului s-a blocat in hatisul raporturilor dintre diversele grupari de interes interne.
Reducerea impactului electoral al PDL-ului, motivata si prin cedarile obligatorii fata de partenerii (UDMR, UNPR, minoritatile) din coalitia de guvernare, a fost acceptabila pana la un moment dat, din cauza incapacitatii USL (PSD-PNL-PC) de a iesi dintr-o retorica rancuniara spre un program economic si social coerent si concret. Axati pe amendarea absoluta a oricaror actiuni prezidentiale (in special prin monocordele "televiziuni-vuvuzea" ale lui Dan Voiculescu-Felix), liderii USL nu au sesizat ca romanii asteapta altceva de la ei. Lectia "partialelor" din Neamt si Maramures a venit ca un dus rece, demonstrand ca speranta unui scor de peste 50% la alegeri este desarta. Frictiunile previzibile in aceasta uniune contra naturii (socialisti si liberali), care au explodat odata cu nominalizarile candidatilor pentru Parlament si administratiile locale, au sugerat ca "obiectivul" - majoritatea absoluta in legislativ si consiliile judetene - nu poate fi atins. Chiar daca incompatibilitatile ideologice au fost trecute cu vederea de conducerea bicefala a USL (Antonescu si Ponta), interesele care stau in spatele lor au inceput deja sa le reactualizeze. Amestecul apei cu uleiul (socialisti si liberali) s-a facut prea devreme ca sa tina, iar supramediatizarea in discursul antibasescian (la Antene si Realitatea) nu a contribuit in nici un fel la nivelarea asperitatilor. USL si-a atins, dupa teoria clasica, "limita de incompetenta" si nu o mai poate depasi. "Defectul" USL-ului nu poate fi, totusi, speculat de PDL. Ca si in cazul PSD-ului (care domina uniunea liberalilor cu socialistii), PDL-ul s-a baronizat, fiind - practic - incapabil de autoreformare. In ciuda sprijinului prezidential (destul de limitat si contradictoriu), "reformistii" din PDL nu au reusit sa se impuna. Grupul M. Macovei - C. Preda pare, mai degraba, o "prezenta exotica", ceilalti contestatari ai starii de fapt fiind "ingropati" in functii care le impun tacerea. Scorul insuficient pentru o noua revenire la guvernare in 2012 (in jur de 20-25%) i-a obligat pe "strategii" PDL-ului sa caute alte solutii, de tipul "Alba ca Zapada". Proiectul, lansat de fostul consilier prezidential si ministru al muncii, S. Lazaroiu, viza - cu acordul "intim" al presedintelui tarii, formarea unei uniuni de dreapta, o "miscare populara" care sa cuprinda, alaturi de PDL, toate formatiunile opuse stangii, deci inclusiv PNL-ul, naufragiat in bratele (con)strangatoare ale socialistilor. "Miscarea Populara" ar fi sters, sub o conducere reformista, de personalitati mai putin compromise in ranguri si functii administrative, impresia de pesedizare a PDL-ului si ar fi relansat proiectele avortate ale guvernarii acestuia (modificarea Constitutiei, reorganizarea administrativa, debirocratizarea, asistenta sociala s.a.m.d.). Cu "oameni noi", cel putin in aparenta, MP ar fi parut initiatoarea reinnoirii efective a clasei politice, imbatranita in rele, chiar si dupa diversele "promovari de tineri" (majoritatea dupa chipul si asemanarea antecesorilor). MP a fost aproape ingropata de reactiile baronilor PDL-isti, care au coborat-o in derizoriu, propunand afilierea unor rebuturi politice (Vadim Tudor), demagogi marginali (Dan Diaconescu), populisti instabili (Gigi Becali) etc. In plus, initiatorul proiectului, S. Lazaroiu, a fost demis din executiv pentru a-i fi redusa vizibilitatea si, implicit, impactul reformist.
Calculul liderilor PDL-isti de a scapa doar cu "vopsirea gardului" este contraproductiv. Electoratul romanesc nu mai este, in cea mai mare parte a lui, cel naiv, de odinioara. Dupa modelul Top 09 din Cehia, dar si tinand cont de experienta "primaverii arabe", un tanar teolog, Mihai Neamtu, a lansat - pe internet - (sprijinit, se pare, de S. Lazaroiu) platforma "Noua Republica", o alternativa "mai curata" la MP, ce vizeaza schimbarea concreta a clasei politice si a manierei de guvernare. Noua Republica, declarata de dreapta, ca prezumtiv partid al clasei mijlocii, propune reformarea statului (cu renuntarea la caracterul sau asistential), responsabilizarea Parlamentului (cu renuntarea la imunitatile parlamentarilor), debirocratizarea si descentralizarea, respectul valorilor familiale si ale credintei, deschiderea spre transferul de cunoastere si tehnologia moderna s.a. Noua Republica este foarte apropiata de ideile propagate de T. Basescu, intors deja cu privirea spre locul sau in Istorie. "Manualul de lupta" propus de "platforma" - cam exaltat si simplist in unele formulari - poate deveni un ghid pentru tinerii ce incep, abia de acum, sa se intereseze de ofertele pe care societatea le etaleaza pentru ei. "Platforma" pare, totusi, inca departe de atingerea acelei "mase critice" ce ar putea-o impinge spre constructia partinica. Pentru 2012, ea ar putea functiona ca un liant si ca un filtru al MP. Iar Miscarea Populara insasi ar putea fi fundamentul redresarii dreptei, numai daca PDL-ul va intelege ca prima actiune pentru refacerea impactului este reformarea interna.