Greu cu greul, dar mai greu fara el! Dupa ce spuma cea dulce a economiei comuniste a incaput, programat, pe mainile acolitilor fostei Securitati, incet-incet, spre finele anilor '90, odata cu relativa normalizare a mediului politic si de afaceri din tara, au inceput sa apara si investitorii seriosi. Firme cu nume sonore si sigle luminoase, care au furat ochii romanilor. Pe marginea drumurilor, pline inca de gropi, pe atunci, au rasarit benzinarii ca-n Vest, partenerii firmelor de telefonie mobila au inceput cavalcada promotiilor, reducerilor si gratuitatilor de tot felul, culoarele primelor galerii comerciale au devenit veritabile podiumuri de prezentare de moda pentru domnisoricile de cartier. Privatizarea bancilor romanesti a adus ceva banuti la buget si un dram de credibilitate in plus, caci petitorii cei mai de soi venisera tocmai din Germania, Austria sau Franta. Iar Dacia, mandretea de masina neaosa, legata cu sarme la toate incheieturile, prinsese viteza si staif sub marca Renault! Cam pe atunci a priceput romanul ca privatizarile astea si sosirea de investitori straini in tara noastra nu-i tocmai dracul gol... Iar cand au inceput sa apara, in plin "boom" economic, acum vreo 5 ani, adevaratii investitori strategici, dispusi sa porneasca de la zero afaceri in Romania, parastasul capitalismului de la inceputul anilor '90 s-a transformat, peste noapte, intr-o petrecere de zile mari! Sosirile Nokia la Cluj si Ford la Craiova au fost, la randul lor, mari lovituri de imagine. Premieri, sefi de consilii judetene, primari cu panglici late, tricolore, cu alai de parlamentari dupa ei, s-au inghesuit in pozele de inaugurare. Saci de voturi s-au castigat mai apoi pe seama asta! Negociatorii romani pareau stapani pe situatie si afisau aerul acela al expertilor care stiu ei mai bine cat de complicat a fost totul si cat de bine a iesit pana la urma. Iar cat de bine a iesit, se vede acum: dupa ce marile firme din industria alimentara au plecat prin vecini, iar fabrici de bere s-au inchis, pe rand, peste tot prin tara, inclusiv Fabrica Ursus de la Cluj - acum si Nokia s-a ridicat de la masa. Statul ramane cu banii dati, milioane de euro investite in infrastructura facilitata partenerilor straini, mii de oameni raman pe drumuri, iar sefii pusi de investorii straini in fruntea afacerilor din Romania zambesc patrat, tipic corporatist. O tin pe-a lor, cu "contextul global", cu "noile oportunitati de business" si cu "dificultatile pietei". Iar politicienii tac malc. De vina sunt investitorii, nu autoritatile, care n-au fost in stare sa impuna clauze solide in contractele de asociere!
Nokia a fost si s-a dus. Se spune ca in locul lasat va veni gigantul Bosch. Si alte firme mari se pregatesc sa vina la noi. Dar nu o fac numai pentru ca suntem frumosi, destepti si devreme la serviciu, asa cum ne-a placut sa credem pana mai ieri. Investitiile nu sunt sponsorizari, ci aconturi pentru afaceri cu multe zerouri. De aceea, plecarea marelui concern finlandez trebuie sa inchida, cumva, cercul celor doua decenii de emotionalitate, de naivitate si de credulitate publica pe tema investitorilor straini. Se vede treaba ca nu sunt nici asa de rai precum ne-am temut ca vor fi la inceputul capitalismului nostru original, dar nici salvatorii providentiali pe care ni i-am imaginat in anii din urma. Sunt exact asa cum negociem cu ei sa fie. C-asa-i in "business".