- Negocierile au ajuns intr-adevar intr-o fundatura, pentru ca miza modificarii legii electorale este insasi supravietuirea UDMR ca partid parlamentar, cu toate avantajele ce decurg de aici pentru conducerea sa. Formatiunea condusa de Kelemen Hunor are sanse infime sa treaca pragul electoral, daca nu aduna voturile de pe tot cuprinsul tarii si din diaspora, pentru ca electoratul maghiar s-a imputinat si s-a fragmentat odata cu aparitia partidelor conduse de Laszlo Tokes si respectiv Szasz Jeno. Orice modificare a legislatiei in sensul instituirii unui vot uninominal pur sau chiar in doua tururi risca sa lase UDMR cu un singur reprezentant in Parlament, ca orice alta minoritate nationala, ceea ce face ca liderii UDMR sa nu fie interesati de nici un compromis care ar presupune concesii in alte domenii, cum ar fi de pilda Legea statutului minoritatilor. Singurele compromisuri acceptabile ar fi, eventual, cele ce atenueaza rigoarea votului uninominal prin introducerea unui element de proportionalitate, sau o redesenare a colegiilor electorale, astfel incat UDMR sa beneficieze de suficiente colegii "sigure", ca sa obtina in final 5-7% din mandatele parlamentare.
Nu vom putea avea deci niciodata un vot uninominal nealterat, atata vreme cat UDMR va fi membra intr-o coalitie de guvernare. Mentinerea unui sistem aberant, cum este cel actual, care a dus in Parlament candidati situati pe locurile 2 si 3 in alegeri, sau a unui sistem mixt (cu elemente de reprezentare proportionala) va impiedica multa vreme de acum inainte formarea unor majoritati clare, care sa fie raspunzatoare de indeplinirea programelor electorale in baza carora au castigat alegerile. Suntem, se pare, condamnati la coalitii de guvernare - fie ele si de stransura -, ceea ce genereaza tensiuni interne si lupte pentru putere care dauneaza intereselor reale ale tarii. Actuala disputa privind remanierea guvernamentala nu a fost altceva decat un test de forta intre PDL si UNPR. Ne-am fi dorit ca ministrii si parlamentarii sa se fi ocupat cu acelasi zel de legile reformei si de relansarea economica! Desigur, PDL si PSD ar putea sa se coalizeze impotriva partidelor mici si sa cada de acord asupra votului uninominal, caci ambele, fiind partide mari, si-ar asigura dominatia pe o scena politica bipolara. Se pare insa ca reconcilierea lor este un obiectiv prea greu de realizat pentru ca sa-l mai luam in calcul. Miopia politica are toate sansele sa triumfe din nou !
Miscarea Populara, asumata de PDL si presedintele Traian Basescu, Asociatia Blogary si miscarea Noua Republica, ambele fondate de tanarul teolog Mihail Neamtu, sunt numele vehiculate pentru o noua "intrupare" politica, menita sa redea speranta electoratului si sa-l aduca la urne, in 2012. Propun ele ceva cu adevarat nou? Vor reusi in ce nazuiesc sau sunt proiecte moarte din fasa?
- In secolul XXI, miscarile politice pot incepe pe internet, cu conditia ca la un moment dat sa coboare in strada si sa capete o fata umana. Asa s-a intamplat de curand in Cehia, dar este greu de imaginat deocamdata ca se va intampla si in Romania. Ca sa fim mai rigurosi, Noua Republica este doar o idee, o schita de manifest pe internet, nicidecum o miscare; iar Miscarea Populara este doar o marca rezervata la OSIM. Atat. In jurul lor roiesc si vuiesc imense ambitii si se fac jocuri politice. Dincolo de denumirea Miscarii Populare nu exista practic nimic, decat o sordida batalie politica: Sebastian Lazaroiu a vorbit de o miscare politica de dreapta, care ar fi trebuit sa difere de "PDL asa cum este acum". Pragmatic, PDL l-a azvarlit peste bord si si-a amintit ca Sorin Frunzaverde a avut odata un proiect cu acelasi nume. Ca sa-i taie puntile lui Sebastian Lazaroiu, mai ales dupa ce presedintele anuntase ca intentiona sa colaboreze cu fostul sau consilier in cadrul noii miscari, PDL a anuntat ca lanseaza el proiectul Miscarea Populara, pe care insa a uitat sa-l defineasca. Intelegem de aici ca PDL a anuntat lansarea Miscarii Populare doar pentru a-i impiedica pe altii s-o faca. In consecinta, pana in prezent, Miscarea Populara este doar un pretext pentru manevre politice care au o legatura directa, nu numai cu tensiunile din interiorul PDL, ci si cu luptele pentru putere si influenta dintre PDL si UNPR, de care seful statului nu este strain. Tot acest demers nu este strain nici de disputa privind remanierea guvernamentala. Nu putem raspunde, asadar, la intrebarea privind noutatea si sansele Miscarii Populare, pentru ca ii lipsesc un grup de initiativa constituit si macar o schita de program. Ramasi in afara Miscarii Populare, prin iuteala de mana a PDL, Sebastian Lazaroiu si Mihail Neamtu au inventat Noua Republica. Nici acest proiect nu consta deocamdata decat din cateva articole inflacarate pe bloguri. Nu a atins o masa critica, in ciuda entuziasmului unor comentatori care confunda lumea cu un ecran de calculator. Marea masa a electoratului se preocupa in primul rand de situatia economica, iar despre aceasta inca nu se vorbeste realist. Substratul politic electoral nu lipseste insa nici de aici, caci Mihail Neamtu nu exclude transformarea Noii Republici intr-un partid - adica resuscitarea partidului Alba ca Zapada, care - cu un eventual 10% din voturi - ar putea fi arbitrul combinatiilor politice post-2012. Sa recapitulam asadar: UNPR este programat sa ia voturi de la PSD, iar Noua Republica, in varianta sa de partid, de la PNL si de la electoratul educat, care nu se regaseste in sistem; Miscarea Populara este conceputa ca o alianta electorala, adica o formidabila masinarie de adunat voturi pentru PDL - iata nucleul viitoarei coalitii de guvernare, la care s-ar mai putea adauga si Partidul Poporului al lui Dan Diaconescu, care va absorbi electoratul neadaptat si marginalizat. Nu este ce am visat, desigur, dar nu trebuia sa ne facem iluzii, caci este vorba de proiecte concepute pentru politicieni, nu pentru cetateni.