De la zero la infinit
- Au trecut doi ani de la precedenta noastra intalnire, rastimp in care ai continuat sa-ti consolidezi cariera, dovedind ca pot exista performante si in lumea atat de subtire si instabila a muzicii pop. Intr-o puzderie de efemeride, tu ai reusit sa ajungi o stea. Te-ai extras dintr-un context mediocru, devenind un reper. Ce inseamna succesul pentru tine?
- Sincer sa fiu, eu nu prea am vreme sa realizez daca am succes sau ce inseamna succesul in cazul meu. Pentru ca muncesc zi si noapte, pentru ca ma ocup de atatea proiecte noi, proiecte pe care le si produc, incat in fiecare zi o iau de la zero si, in acelasi timp, in fiecare zi ma aflu in diverse stadii de succes: sunt si la prima si la a doua piesa scoasa pe piata, dar si la al doilea sau la al cincilea album produs. Deci, retraiesc, alaturi de artistii pe care ii "pastoresc", fiecare etapa a evolutiei unei cariere. Ceea ce eu zic ca e bine, ca ma mentine proaspat si, in egala masura, ma mentine ancorat in realitate. Daca stau si ma analizez obiectiv, chiar nu cred ca m-am schimbat foarte mult in raport cu felul in care eram cand am pornit pe drumul asta al muzicii. Nu-mi permit momente de reverie, in care sa ma impaunez cu eventualele mele izbanzi. Pur si simplu, nu am timp pentru asa ceva. Eu ma bucur ca am ce sa muncesc, ca fac ceea ce-mi place si ca lucrul acesta, care mie imi place, le place si altora. Chiar sunt un artist altruist. Pentru mine, cea mai mare satisfactie este ca o melodie a mea sa aiba succes, fie ca o cant eu sau altcineva. Daca are succes, inseamna ca am bucurat niste oameni cu ea. E simplu.
- Dar care crezi ca sunt ingredientele care aduc consacrarea?
- Exista mai multe feluri de a avea succes. In Romania, din ce in ce mai des se intalneste "succesul la plesneala" sau "tunul": scoti o piesa care are succes, dar asta nu te face si pe tine artist si, cu atat mai putin, un artist de succes. Esti pe val cateva luni - un an, dupa care te lamuresti ca "plesneala" vine o data, de doua ori maximum, si ca dupa ce "tunul" s-a consumat, nu exista decat doua cai: fie dispari, fie te faci om serios si pui osul la treaba. Fireste, in cariera oricarui artist, sunt perioade in care munceste intens si sunt perioade in care se relaxeaza, relaxarea face insa parte dintr-un ciclu natural, care e menit sa-ti potenteze fortele. Bine, eu aici vorbesc la nivel teoretic, fiindca partea cu relaxarea eu nu am experimentat-o inca. Eu sunt in plina perioada de constructie, am multa treaba... (rade)
Domnul tata
- Talentul si munca despre care vorbesti nu explica integral exceptia pe care o reprezinti, intr-o zona destul de marcata de vulgaritate si kitsch. De unde ti-ai dobandit seriozitatea si stilul manierat?
- Aaaa, indubitabil de la tata! Tata e ofiter de armata, deci seriozitatea e, pentru el, litera de lege. Si asa m-a educat si pe mine. Mi-a explicat de mic ca atunci cand e de joaca, e de joaca, si cand e ceva serios, e serios, ca atunci cand ai de facut o treaba, trebuie sa te straduiesti din toate puterile tale ca s-o duci cu-adevarat la bun sfarsit. Si uite ca invatatura lui mi-a intrat in sange. Apoi, crescand, am inceput sa ma lovesc eu insumi de situatii care imi demonstrau ca tata avusese dreptate. Si-asa mi-am impus sa nu ma abat de la principiul asta, al seriozitatii. Am construit totul cu mare grija, chiar daca intr-un ritm mai lent decat al celor chititi pe a da "tunuri". Eu nu m-am grabit, fiindca am stiut de la inceput ca un lucru solid nu se poate ridica pe o fundatie de pietris. Mi-am vazut de drumul meu si am avut rabdare sa depasesc toate greutatile. Si au fost multe. Cu atat mai mult cu cat, atunci cand am inceput eu sa cant, cand am intrat in formatia Simplu, in lumea muzicala de la noi era un haos total. Fiecare alerga capiat de colo-colo si se lasa dus de val. Iar eu, care aveam 18 ani, eram un copil nedumerit. Dar repet, am avut rabdare si, din fericire, lucrurile in showbiz-ul romanesc s-au schimbat mult de atunci si s-au schimbat in bine, iar eu am invatat ce masuri de precautie sa-mi iau, ca sa preintampin situatiile neplacute. Am functionat, deci, pe sistemul "vazand si facand". Si am crezut intotdeauna in munca de echipa, facuta cu seriozitate, cinste si loialitate.
Reteta succesului? Seriozitatea!
- Un artist serios pare azi, mai curand, anacronic. Te-ai simtit vreodata privit mai ciudat, eventual cu un oarecare repros, de colegii tai?
- Eu, in esenta, sunt un tip lejer, un boem, un om care face muzica relaxat, ca in joaca, dar pentru ca am constientizat responsabilitatea uriasa pe care o am fata de artistii pe care ii produc, mi-am impus acest sistem de munca foarte riguros, bazat 100% pe seriozitate. Asa lucrez eu si nu exista alta cale. Si tot dupa aceasta regula, mi-am selectat si oamenii din echipa. Cine nu s-a conformat a plecat. Iar, in rest, cu alte persoane, nu prea interactionez. Mi-am format o structura artistica absolut autonoma. La concerte, eu nu am nevoie de nimeni si de nimic. Singurul lucru care trebuie sa mi se puna la dispozitie este scena. Atat! Eu imi aduc toate sculele, vin cu luministul si sunetistul meu... Repet: sunt complet autonom.
- Cat de importante sunt seriozitatea si profesionalismul in proiectele de emisiune in care esti implicat acum, la Pro TV? Esti prezentator la "Romanii au talent" si antrenor la "Vocea Romaniei".
- Cand am pornit sa cochetez cu televiziunea, am realizat o chestiune foarte importanta. Stand de vorba cu oamenii din echipa tehnica, ei au inceput sa-mi povesteasca despre toate marile vedete de televiziune care au existat vreodata in Romania. Ma uitam la ei si ma gandeam ce viata lunga au avut - ca, uite, unii dintre ei sunt... de cand e televiziunea - si, spre deosebire de acei oameni mari, pe care noi ii vedeam pe micul ecran si care acum au disparut, ei sunt in continuare pe baricade. Dupa aceea am stat si-am analizat: care e diferenta intre cineva care e in fata camerei, si cineva care e in spatele ei? Nici una. In sensul ca e o chestiune de talent: cineva are acel talent de care e nevoie in fata camerei, iar altcineva are acel talent de care e nevoie in spatele camerei. Faptul ca devii celebru stand in fata camerei nu te face mai "tare" decat cel din spatele camerei. E doar o diferenta de context. Deci, asta a fost prima si cea mai mare lectie pe care am invatat-o in televiziune: ca seriozitatea este cel mai important element si in acest mediu, ca nici o secunda nu trebuie sa te lasi pe tanjeala, ca mereu trebuie sa-ti faci treaba bine, cu constiinciozitate. Pentru ca nimeni nu e de neinlocuit.
- Cum sunt, anul acesta, concurentii de la emisiunile in care esti implicat?
- La "Romanii au talent" eu sunt un sustinator al lor, ceea ce-mi ofera o perspectiva foarte clara asupra talentului lor. Pot sa-mi dau seama foarte repede daca un concurent e talentat sau nu. Si daca e pregatit sa-si priveasca harul cu seriozitate si sa lucreze pe el, ca sa se imbunatateasca. Si sa stii ca asta se vede. Sigur, nu din prima. Adica, nu in decursul unui show de televiziune. Dar de vazut, se vede. La "Vocea Romaniei", unde sunt antrenor, dupa ce m-am lamurit cine si ce calitati vocale are, urmeaza sa-i pun in valoare cat mai bine pe fiecare, tinand cont de datele personale, pentru ca eu nu ma ghidez dupa standardele impuse de societatea de consum, ci ma concentrez tocmai pe elementele de unicitate. Rezultatul nu depinde insa in primul rand de ceea ce voi face eu, ci de cat isi vor dori ei sa reuseasca si de cat vor fi dispusi sa munceasca.
Sa arda focul!
- Tot cu seriozitate tratezi si povestea ta de dragoste cu Laura Cosoi?
- Ines, nu pot sa te mint: eu cred ca sunt putin egoist in relatia mea cu Laura. Adica, acord atat de mult timp muzicii si carierei, in general, incat nu apuc sa stau cu Laura atat cat mi-as dori. Dar da, privesc povestea noastra de dragoste cu foarte multa seriozitate. Imi dau seama de greutatea si de implicatiile ei si nu sunt genul care fuge, care se eschiveaza in vreun fel. Cheia este ca noi avem o relatie lipsita de reguli fixe. Totul se desfasoara liber, ne comportam unul fata de celalalt exact asa cum simtim. Sunt insa marcat permanent de gandul ca trebuie sa compensez acele perioade de lipsa fizica, si cum as putea sa le compensez altfel, decat fiind atent ca timpul pe care il petrecem literalmente impreuna sa aiba valoare?
- Crezi ca dragostea trebuie si intretinuta pentru a dura?
- Exact. O relatie trebuie intretinuta constant. Si, in primul rand, trebuie sa iti doresti sa ai o relatie. Ca pasiunile, iubirea aia ca focul de paie, se consuma rapid. Relatia inseamna mult mai mult, inseamna atentie, responsabilitate, empatie, altruism. Pana la urma, datele sunt aceleasi ca si intr-o prietenie camaradereasca: daca vrei sa fii prieten cu cineva, trebuie sa-l suni din cand in cand, sa iesiti impreuna din cand in cand, sa discutati despre cate-n luna si-n stele, sa-i mai faci si surprize... Sa mentii contactul, sa atati mereu focul, fie el amoros sau camaraderesc. Si, in esenta, minusurile si plusurile trebuie sa fie in echilibru.
- Poate fi aplicata seriozitatea si la viitor?
- Viitorul il privesc cu si mai mare seriozitate. (rade) Am adunat langa mine o echipa absolut extraordinara, cu care, sub sigla "Hahaha Production", am o gramada de treaba. Plus ca tocmai ce-am inceput "Vocea Romaniei", voi termina preselectiile pentru "Romanii au talent", urmand ca sezonul doi al emisiunii sa intre pe post in februarie... Mersul prin tara, pentru preselectiile astea, pentru mine, e ca o terapie: ma incarca extraordinar de tare intalnirile cu concurentii talentati si cu umor. Plus ca Pavel (n. red. - actorul Pavel Bartos, colegul de emisiune al lui Andrei) e ceva... de necuprins in cuvinte. E incredibil de spumos si de haios si e un camarad de nadejde. Apoi, urmeaza sa scot si un al treilea album - probabil in primavara. Lucrez la el de zor. Am foarte multe piese si nu stiu pe care sa le aleg. Asta e problema mea. (rade) Si e posibil sa mai ies si cu un single nou, cu tot cu videoclip. Adica, eu sunt pregatit sa-l scot si maine, dar sunt in discutii si tratative, deci nu sunt inca limpezit asupra acestui aspect.
Foto: PRO TV