(Portulaca oleracea)
In vii si livezi, pe malurile raurilor, dar si la margini de drum, licaresc pe tot parcursul verii floricele policrome, cel mai des de culoarea chihlimbarului, dar si albe sau rosii, ce inchid ochisorii cand soarele paraseste cerul sau se ascunde dupa un nor. Acum, in luna august, este cea mai buna perioada pentru a culege "buruiana grasa" sau "iarba porcului", cum i se mai spune in popor. Fructele, cu numeroase seminte mici de culoare neagra sau cenusie, se culeg in luna septembrie.
Numita in Occident "portulac", iarba grasa e asimilata cu salatele verzi si nu lipseste din farfurie, nici macar in restaurantele mari. Voga ei incepe insa demult, in timpurile stravechi, cand egiptenii cultivau si mancau portulac pentru a-si intari sanatatea. Printre multe alte calitati ale plantei, ei au observat una extrem de necesara in clima torida a locului in care traiau: dupa ce mancau iarba grasa, arsita nu-i mai afecta. Dar mai potolea portulacul ceva: in istorie a ramas si o informatie despre folosirea plantei ca sedativ, in alimentatia calugarilor de la manastirile rusesti, in secolul XIX.
Celebritatea plantei e intinsa pe arii mari. Arabii o numesc "o leguma binecuvantata", povestind despre vindecarea miraculoasa a ranilor de pe picioarele profetului Mohamed, in timp ce el umbla pe camp si calca iarba grasa. Tot ei au preluat de la egipteni metode de folosire a portulacului in terapia frisoanelor, prin aplicare pe abdomen de planta tocata marunt, asociata cu consumul de suc din iarba grasa. Amestecata cu sare si vin, se consuma in caz de constipatie, iar iarba tocata se aplica pe ochii inflamati. Medicii din Grecia antica - Teofrast, Pliniu, Hipocrate - au descoperit si alte boli ce pot fi tratate cu portulac: migrene, conjunctivita, hemoroizi, diabet, viermi intestinali, tuberculoza, dureri de stomac, de rinichi. Avicena ne-a lasat in manuscrisele sale multe metode de folosire a plantei. Cu frunzele, el trata intepaturile de insecte si muscatura de vipera, avitaminoza, dereglarile de somn, dizenteria, litiaza renala si biliara. Cateva crengute puse sub perna le erau recomandate celor ce aveau cosmaruri. In medicina populara chineza, portulacul se folosea in cazuri de artrita, blenoragie, paralizii, dizenterie, hemoragii hemoroidale, ca preparat antitoxic. Dacii cunosteau si ei calitatile terapeutice ale plantei, pe care o numeau "lax". Sucul ei amestecat cu vin fiert se folosea contra otravirii cu maselarita (matraguna), iar semintele pisate, amestecate cu miere de albine, in vindecarea astmului bronsic. Pe eczeme se aplicau seminte pisate, amestecate cu suc din frunze.
Iarba grasa in fitoterapie
Pentru tratamente se foloseste iarba grasa proaspata sau uscata, taiata cu foarfeca, in asa fel ca deasupra pamantului sa ramana portiuni de 6-8 cm de tulpinita, cu 2-3 perechi de frunze. In felul acesta, putem culege trei recolte pe an (iunie-septembrie) daca nu este an secetos. Si merita s-o culegem, deoarece frunzele ei contin pana la 300 mg de vitamina C, vitamine din grupa B, E, PP, caroten, majoritatea mineralelor necesare pentru functionarea optima a organismului: fier, magneziu, fosfor, calciu, potasiu, seleniu, mangan, sodiu, dar si un continut ridicat de Omega 3 si acizi grasi. Contine proteine vegetale precum fasolea sau mazarea, carbohidrati, acizi grasi, glicozide, amidon si celuloza. Experimente stiintifice pe animale au confirmat ceea ce medicii antici au intuit fara analize de laborator: infuziile si extractele din portulac scad nivelul de zahar in sange, cel mai probabil datorita potentarii de producere a insulinei in organism.
Tratamente cu frunze, tulpini si flori
* Afectiuni renale acute si cronice, asociate cu edeme, litiaza renala, ateroscleroza, dereglari hepatice, diabet. O lingura plina de planta tocata se fierbe pe foc mic, in 250 ml de apa, timp de 7 minute. Se infuzeaza in termos timp de 2 ore. Se strecoara. Se beau cate 50 ml, de 4 ori pe zi.
* Colita ulceroasa. In 200 ml de apa clocotita, se pune o lingura de planta uscata, se lasa pe un foc slab, timp de 10 minute, si se infuzeaza timp de 2 ore. Se beau cate 50-75 ml (in functie de greutatea corporala), de trei ori pe zi.
* Voma cu sange. Se fierbe un pahar de crupe de orz si jumatate de pahar de frunze verzi sau uscate de portulac, intr-un litru de apa, timp de 25 de minute. Lichidul strecurat se bea dupa racire, cate 100 ml, la fiecare 30 de minute.
* Afectiuni oculare, spasme musculare. Toate partile plantei (frunze, flori, tulpinite) se spala cu apa curgatoare, apoi cu apa fiarta, se toaca marunt si se infuzeaza 100 g de masa verde, in 500 ml apa clocotita, in termos, timp de 30 de minute. Se aplica compresele pe locurile afectate si se tin 25-30 de minute.
* Matreata, seboree. Se spala capul de doua ori pe saptamana, cu infuzie preparata din 5 linguri de planta uscata si un litru de apa clocotita.
Tratamente cu seminte
Se culeg in lunile august-septembrie. Pentru o extractie mai buna a ingredientelor, semintele se rasnesc sau se piseaza in piulita.
* Balonari, somn nelinistit. O lingurita de seminte se infuzeaza timp de 6 ore in 200 ml de apa fierbinte, in termos. Se beau cate 2 linguri, de doua ori pe zi, la orele 15 si 20.
* Encefalita epidemica, boli de ficat si de colecist, dureri de articulatii, artrita sifilitica. In 200 ml de apa fierbinte se infuzeaza, in termos, timp de 4 ore, un amestec din 20 g iarba grasa tocata si 2 g de seminte pisate de portulac. Se beau cate 2 linguri, de patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, cu pauze de 10 zile intre cure. Concomitent, se aplica si comprese pe locurile dureroase, din infuzie combinata.
* Psoriazis, lichen versicolor. O lingura de semintele pisate se macereaza in 150 ml ulei de brusture sau in aceeasi cantitate de ceai de volbura si se tamponeaza locurile afectate.
Suc
Sucul se stoarce din toata planta, mai putin radacinile, bine spalata si scuturata de apa. Se foloseste in tratamente interne si externe. De regula se prescrie consumul de suc proaspat stors sau congelat in forme pentru cuburile de gheata, cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa. Este un adjuvant excelent, ce se combina cu medicatia alopata, in cazuri de nefrita, cistita, pielonefrita, hemoptizie, gonoree, colpita tricomonadica, lezarea sifilitica a articulatiilor, dizenterie, impotriva viermilor intestinali.
Cu suc de portulac se tamponeaza pielea atunci cand va inteapa insectele sau va musca serpii.
In terapiile populare, sucul se foloseste pentru eliminarea negilor, pentru flegmoane, furunculoza, panaritiu.
Mamicile tinere ce sufera de mastita pot folosi suc incalzit sau masa verde obtinuta din planta fiarta in putina apa, pentru comprese.
* Leucoree. O metoda din batrani recomanda folosirea sucului in cure de 10 zile. In 200 ml de apa rece, se infuzeaza timp de 2 ore 40 de grame de iarba grasa tocata. Masa verde se stoarce bine. In suc se bat apoi 2 albusuri de ou (de dorit de tara) crude. Amestecul se bea in 2-3 reprize, in timpul zilei, putin incalzit.
Bucataria verde
Portulacul ocupa un loc de cinste in bucataria multor popoare. Lastarii tineri, cu frunze acrisoare, ce potolesc setea si ne racoresc vara, fac parte din salatele delicioase, in amestec cu alte legume de sezon, in tarile Orientului si in Caucaz. In Franta, Armenia si Uzbekistan frunzele tocate se adauga in sosuri si in maioneza picanta. In Mexic, Turcia si Italia, se gatesc supe, ciorbe si tocanite de legume, dar si multe preparate din carne, in care iarba grasa se utilizeaza ca un ingrosator. In Australia, semintele portulacului prajite se mananca ca si semintele de floarea-soarelui, iar frunzele carnoase se pun la murat sau in marinata, in loc de capere. Gospodinele din China si India pun la murat crengute de portulac, impreuna cu multe condimente aromate: anason, tarhon, piper, alte plante autohtone. In Japonia, este un insotitor de mare calitate pentru preparatele din peste si orez. Medicii din tarile unde portulacul se cultiva si se consuma permanent il considera un aliment-medicament ce scade nivelul de colesterol rau in sange, previne formarea de placi aterosclerotice si instalarea diabetului.
Contraindicatii
Este contraindicat bolnavilor predispusi la crize diencefalice (hipotalamice) si convulsii. Persoanele cu hipoglicemie trebuie sa stie ca portulacul poate stimula, in unele cazuri, secretia de insulina. Preparatele concentrate din iarba grasa pot ridica tensiunea datorita stenozei (ingustarea vaselor sangvine), de aceea persoanele hipertensive, dar si cu bradicardie, trebuie sa micsoreze dozele si sa le consume mai rar, dupa consultatie cu un specialist in domeniu.