Buna ziua prieteni! Va numesc asa cu drag, pentru ca va simt aproape de noi, cititorii, in momente grele, in boala si necaz. Sunteti printre putinele reviste pe care le mai cumpar si le mai citesc in prezent. V-ati castigat locul in inima mea si de aceea va astept vineri de vineri, cu drag, la o noua intalnire.
Ma numesc Elena, am 28 de ani, si in aceasta jungla numita lume, ma zbat sa supravietuiesc si eu, luptand cu probleme, griji, necazuri si stres. Intre toate greutatile crizei, gasirea unei slujbe este cea mai umilitoare, mai ales cand ai studii superioare, dar nu-ti folosesc la nimic. M-am confruntat si eu cu acest necaz. Eram disperata, dupa doi ani de cautari si nereusite, dupa dezamagiri si promisiuni desarte, si atunci am apelat la Sfantul Nectarie. M-am rugat cu lacrimi, am citit 40 de zile Acatistul, am fost 9 marti la rand la biserica, m-am rugat la Dumnezeu sa-mi ierte pacatele, poate prea mici in ochii mei, dar mari in ochii lui. Iar Dumnezeu iarta, daca te rogi din suflet, cu credinta, si-ti recunosti vina. M-am rugat si la catolici, la Sfantul Anton, desi sunt ortodoxa, dar Dumnezeu e Unul singur si nu cred ca se supara daca mergi si te rogi acolo unde simti ca-ti face bine. Dar cel mai mult cred si simt ca m-a ajutat Sfantul Nectarie. De altfel, i-am si promis ca in clipa cand imi voi gasi de lucru, am sa scriu revistei mele de suflet, in speranta ca poate cineva aflat in situatie similara va face ca mine si va fi ajutat. Cu mine, minunea s-a implinit. M-am angajat, si chiar daca nu conform pregatirii mele, e un inceput. Nu pot avea pretentii in aceste vremuri de criza. Dar e un inceput si ii multumesc Sfantului pentru ca m-a salvat din bezna deznadejdii. Daca-mi pierdusem increderea in mine si in capacitatea mea de a invata o noua meserie, acum, dupa 3 luni, am mai multa incredere in mine, in puterea de a rezista fizic, de a o lua de la capat, in fata unei noi provocari profesionale. Acum stiu sa ma rog cu adevarat, am invatat tarziu cum este sa te rogi din suflet pentru a cere, dar sa nu uitam si sa ne rugam pentru a multumi. Mai ales pentru a multumi, pentru ca de multe ori, dupa ce primim ce ne dorim cu ardoare, uitam ca se cuvin si multumiri.
Sfantule Nectarie! Mi-am tinut promisiunea! Iti multumesc si stiu ca esti alaturi de mine, in noile provocari ce ma asteapta. Viata este o lupta dura si continua, dar cu rabdare si credinta, o scoatem cumva la capat. Acum sunt mai optimista si-mi place sa cred ca pana la urma si criza va ramane doar o amintire urata. Sa avem rabdare, sa ne rugam si sa speram!
ELENA T. - Ramnicu Valcea, e-mail: bigbiggirl31@yahoo.com
"Calugarul din tren"
Mult stimata redactie,
Sunt o fidela cititoare a revistei dvs. si vreau sa va povestesc o intamplare care mi-a marcat viata. In urma cu vreo doi ani, slabeam pe zi ce trecea... Deoarece fusesem internata la Braila si nu mi se gasise nimic, m-am hotarat sa plec la Spitalul Fundeni, la Bucuresti. Aveam 40 kg, la o inaltime de 1,62 cm si continuam sa dau inapoi. In tren, m-am intalnit cu un preot calugar, ce a coborat la Ploiesti. Pe distanta Buzau-Ploiesti, am discutat cu el despre boala mea. Privindu-ma in ochi, mi-a spus ca atunci cand ajung la Bucuresti, sa ma intorc cu primul tren la Braila, acasa, ca eu nu sunt de doctori, ci sunt de preoti. Si mi-a mai spus ca sotul meu are o femeie care se tine de el. L-am contrazis, zicandu-i ca barbatul meu nu umbla cu femei, ci mai degraba umbla prin carciumi, la care monahul mi-a spus ca ea se tine de capul lui. Simtind ca nu cred nici una din afirmatiile sale, cand a coborat din tren m-a indemnat din nou sa merg pe la manastiri. Eu mi-am vazut de drum. La spital, nu mi-au gasit nimic, si doctorita mi-a spus sa ma duc la psiholog cu problemele mele. Atunci m-am gandit serios la ce-mi spusese calugarul si am hotarat sa merg la biserica. Simteam cum ma topesc de slaba... Intr-o zi, cand puneam untdelemn in candela la biserica "Buna Vestire", unde este Izvorul Tamaduitor, am observat ca la icoana Sfantului Nectarie candela era varsata, untdelemnul se prelinsese pe farfurioara, si apoi pe masuta. Era un semn. Persoana care fusese inaintea mea a lovit candela cand a sarutat icoana (asa a fost voia sfantului, ca sa pun eu untdelemn). Am inceput sa plang. Izvorator de mir, Sfantul Nectarie imi dadea semne ca ma va ajuta. Calugarul din tren avusese dreptate. Dezlegarea mea era la biserica. De emotie, am inceput sa plang cu suspine. Ai fi zis ca mi-a murit cineva. Dar eu inviasem. Imi recapatasem, din nou, speranta. Am scos pachetelul cu servetele din poseta si ma stergeam la ochi, apoi stergeam si lustruiam candela, farfurioara si masuta, apoi ma stergeam iar pe fata si ma rugam la Sfantul Nectarie sa ma faca sanatoasa, sa ma fereasca de farmece stiute si nestiute. Am pus ulei de la mine, am aprins candela si am plecat. Lacrimile si sfantul mir ma curatisera trupeste si sufleteste. Mergeam pe strada, parca zburam. La doctori nu am mai fost, ci numai la biserici si troite. Avem in Braila, pe malul Dunarii, o troita facatoare de minuni. Si, in cele din urma, Bunul Dumnezeu a randuit de nu am murit si multumesc mult ca m-a ajutat! M-am ingrasat, am 65 kg, ma intalnesc cu prieteni si ma intreaba ce am facut. "Am umblat prin biserici, asa cum m-a indrumat un calugar", le spun. "Si m-am rugat amarnic la Sfantul Nectarie, care este grabnic ajutator in boli si vrajitorii." Sfinte Nectarie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Amin!
LACRAMIOARA - Braila
Bratara de aur
Draga mea "Formula AS",
De mult timp ar fi trebuit sa scriu despre minunile pe care Sfantul Nectarie le-a savarsit. Iata ca a sosit momentul sa o fac si sa-i cer iertare ca o fac asa tarziu. Am citit viata Sfantului si m-am minunat de cata dragoste, iubire si rabdare era capabil. Prima minune despre care vreau sa scriu este cu o prietena de-a mea. De fapt, cu fetita ei, de 8 ani. Prietena mea imi povesteste intr-o zi ca fetita ei nu se simte bine, ca urineaza foarte des si cu dureri, ca a mers cu ea la medic si ca la ecograf s-a descoperit un nodul la un rinichi. Prietena mea era terminata, mi-a spus ca vrea sa repete analizele si ecograful. I-am spus sa faca acatistul Sfantului Nectarie si l-am facut si eu pentru ea, cu o seara inainte de a merge din nou la medic. In timp ce faceam acatistul, un plans binefacator m-a coplesit, iar la final, am simtit o mare usurare. A doua zi, m-a sunat prietena si mi-a spus ca la ecograf nu a mai iesit nimic. Slavit sa fie Dumnezeu intru Sfintii Lui! O alta intamplare a fost de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. Ma pregateam sa merg la biserica, stiind ca ingerii sunt cei mai apropiati de oameni. Cand am cautat bani in geanta pentru lumanari am gasit o... bratara de aur. Geanta era cumparata de la un second hand, si o foloseam de mai mult timp, dar bratara a iesit la iveala doar atunci cand am cautat in ea bani pentru lumanari, pe care voiam sa le aprind de ziua Sfintilor ingeri pazitori. Binecuvantat fie Sfantul Nectarie, cel atat de iubit de Dumnezeu, prin puterea pe care i-o da. Doamne ajuta!
Multumesc "Formula AS"!
VALERIA - Targoviste
Greseala recunoscuta
Draga "Formula AS",
Ma aflu printre miile de cititori care, probabil, s-au gandit de multe ori sa va scrie, fara a-si materializa gandul. Astazi, pentru ca am facut o promisiune, vreau sa apelez, totusi, si eu, la minunata dvs. "formula", pentru a convinge inca o data (daca mai era nevoie) pe cititori, ca minunile sfintilor se infaptuiesc si astazi, ca, daca te rogi si crezi, puterea acestora nu intarzie sa se arate.
Iata pe scurt despre ce este vorba: ma aflu, acum, intr-o perioada dificila din viata mea, cand necazurile parca se tin lant, cand spun uneori "nu mai pot", desi stiu clar ca Dumnezeu imi da doar atat cat pot duce. Sotul meu, in urma cu un an, s-a imbolnavit grav si a fost nevoit sa se pensioneze. Pe langa toate problemele pricinuite de boala, a mai aparut si faptul ca timp de patru luni nu a primit nici un venit, iar in luna mai, a primit o suma modica, ce reprezenta pensia pe doar trei luni, si de atunci pana in iulie, la fel, o pensie lunara ce reprezenta extrem de putin in comparatie cu munca depusa timp de aproape 40 de ani.
Am facut demersurile necesare catre autoritati, dar ne-am dus plini de speranta si la biserica "Sfantul Mina" din Bucuresti, cunoscut si ca "Sfantul celor pagubiti". L-am rugat sa ne ajute si ne-am pus toata nadejdea in puterea lui. La doua zile, am fost instiintati ca, de fapt a fost o greseala, si veniturile vor fi recalculate, ceea ce, de altfel, s-a si intamplat. Sunt sigura ca Sfantul ne-a auzit ruga. Acum, ca am trait personal minunea, continuam sa ne rugam si la Sfanta Fecioara Maria si la Sfantul Nectarie, cu speranta si convingerea ca si celelalte probleme pe care le avem se vor rezolva.
Sunt sigura, mai mult ca oricand, ca daca crezi cu adevarat si te rogi cu nadejde, Dumnezeu, prin sfintii Sai, iti aude strigatul de ajutor si nu te lasa.
Nu stiu cum sa multumesc pentru ajutorul primit, decat poate asa, povestind cele intamplate in revista de suflet, atat de draga si de utila noua, cititorilor sai.
VERONICA