In ultima duminica a lui august, la poalele Tiblesului, in satul Agries, toti oamenii se vor aduna la Festivalul Jocului Batranesc si al Portului Traditional. Vorbim aici de jocul batranesc adevarat, fara inflorituri, ca la ansamblurile profesioniste de "Cantarea Romaniei". Joc de doi si joc pe sub mana, joc de-a lungul si "de pe Somes", jucate asa cum le stiu din vechime taranii. Mai intai vor merge cu totii la slujba de duminica, tinuta cu mare har, apoi se va face jocul, la Caminul Cultural din sat. Un joc taranesc ca pe timpuri, in care se va prinde tot satul si va petrece pana seara, tarziu. O bucurie cu atat mai mare, cu cat la originea ei se afla un preot, parintele Timoftei Gaurean, un slujitor al lui Dumnezeu care stie ca drumul catre credinta nu se poate desparti de traditie.
Fiu al satului, parintele Timoftei Gaurean s-a nascut cu multe daruri de la Dumnezeu, poate unde a fost un copil sarman si orfan de-amandoi parintii. Sculpteaza in lemn altare de biserica si jilturi, scrie versuri si proza (are carti publicate si premii literare), aduna intr-un muzeu de arta traditionala (instalat chiar in casa parohiala) costume populare si obiecte vechi din gospodariile agriesenilor. Indeamna oamenii sa-si vorbeasca vorba lor din parinti, sa-si poarte portul si sa-si cante horile in grumaz, asa cum au mostenit. Parintele face si fotografie: a fixat pe pelicula peisaje minunate din partea locului, pe care vrea sa le adune intr-un album si sa-l trimita unor agentii de turism din Germania, ca sa vada si nemtii ce pierd, daca nu vin sa vada satul vechi romanesc, cat mai exista. In Agries are loc si o tabara de pictura religioasa si de icoane, tot la initiativa parintelui. Are putere mare parintele Timoftei, si de rugaciune, si de munca. Si toti oamenii vin la el ca fluturii la lampa, cu speranta de ajutor sufletesc, cu credinta mare in Dumnezeu si cu dorinta de a i se alatura in toate aceste intreprinderi artistice ale sale.
"Parintele Timoftei ii vecin de casa cu mama mea, Teodora Diacului, horitoarea satului. Si cand vin turistii sa viziteze muzeul etnografic facut de sfintia sa, mama horeste, dimpreuna cu un fluieras batran din sat. Is o echipa pe cinste! Agriesul este paradisul meu, o gradina a Raiului de-adevaratelea. Acum, vara, urcam Tiblesul dupa zmeura, mure si afine, iar pe al doilea varf al muntelui, ingradit de stanci mari si ascutite, este locul numit de oamenii de la noi "Gradina Fetii Padurii". Si acolo sunt niste specii rare de flori, asa de frumoase, de gandesti ca esti in rai. Acolo imi placea sa merg de micuta, impreuna cu alti copii de seama mea, si sa dau drumul glasului, ca sa mearga peste vai, pana la celalalt varf de munte, si sa se intoarne inapoi, adus de ecou", ne spune interpreta de muzica traditionala, nascuta la Agries, Lenuta Purja, hotarata sa ne atraga in minunatul sau sat de la poale de Tibles.
Un rasarit nesfarsit de soare
Parintele Gaurean, adevarat preot de tara si stalp de comunitate, nu conteneste sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ca-I slujeste in chiar locul nasterii sale: "Cand am venit acasa, ca preot la biserica din sat, s-a nascut in sufletul meu o dorinta de a pune in valoare portul nostru batranesc. Cand ii vedeam pe oameni cum vin la biserica, gatiti cu costumele lor din lada, adevarate opere de arta, nu ma mai saturam privindu-i. Si parca as fi vrut sa-i mai retin, sa nu se dezbrace degraba. Atunci, am zis ca trebuie sa revitalizam jocul satului, care se cam pierduse. Nu se mai facea decat de cateva ori pe an, nu ca inainte, cand lumea se aduna in aproape toata duminica, sa joace dupa fluieras. Tinerii prinsesera gustul discotecilor si al muzicii moderne. Ca sa nu se uite jocurile batranesti cele adevarate, am ajuns la ideea acestei unice zile din august in care sa se adune toti dantausii si jucausii de pe Valea Tiblesului si de mai departe, ca sa arate in ce le sta lor puterea. Si cu portul se stricasera lucrurile, am vazut cum femeile fac la noi camasi ca pe Iza, in Maramures, si-am zis ca trebuie pastrat curat, asa cum l-am mostenit din batrani, cu infloriturile si motivele de la noi. Ma simt un om implinit, fericit ca pot trai aici, unde mama mea m-a nascut. Desi n-am vazut-o, o simt, desi n-am atins-o vreodat', ii simt mangaierea in duh. Atunci, la ceasul tarziu al inserarii, las totul, opresc gandurile, plec din gradina spre casa, caut in graba ceaslovul, aprind lumanarea de ceara, plec genunchii si-l chem pe Dumnezeu sa se odihneasca in inima mea ca intr-un altar, facandu-mi rugaciunile serii si apoi adormind linistit si fericit, ca un copil.
Poate va ganditi dumneavoastra, locuitori ai oraselor, ca nu aveti la indemana aceste mici bucurii. Ispitele, stiu, umbla acolo multe si mari pe bulevardele largi, pline de lumini si de vitrine stralucitoare. Dar veniti aici, in 28 august! Va vom astepta la Agries, toata suflarea satului, ca sa praznuim impreuna bucuria regasirii radacinilor noastre romanesti, in glas de cetera. Dar si in vorbe bune si brate stranse prieteneste, gesturi la care oamenii nostri de sub Tibles nu fac economie. Sa nu uitam ca Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa cum a lucrat binele sau raul, dupa cum a purtat blandetea rugaciunii, dupa bunatatea gandului, a vorbei si a faptei, dupa felul in care a asezat credinta adevarata la grinda casei, precum un rasarit nesfarsit de soare!"